Cu o nonșalanță demnă de infractorii care știu că probele video vor fi șterse de complici bine plasați în sistem, „reformatorii” regimului Bolojan au scos la mezat bijuteriile coroanei, transformând profitul național într-o marfă de talcioc. Nu vorbim aici despre vreo restructurare vizionară, ci despre un act de banditism economic fără precedent, unde companii care dețin monopolul asupra unor zăcăminte prețioase și strategice sunt pregătite pentru sacrificiu. Jaf la drumul mare. Nimic mai mult.
Magia matematicii la guvernare
Este fascinant să privești cum Hidroelectrica, acest gigant care în 2024 a generat un profit de 4,7 miliarde de lei cu o marjă de 47%, este tratată ca o povară de care trebuie să scăpăm rapid. În tot acest timp, „performanța” privată a OMV Petrom se târăște la o marjă de profit de doar 2,8%, fiind depășită de 6,7 ori de profitul net al companiei de stat. Și totuși, guvernul vrea să mai cedeze 10% din acțiuni, renunțând de bună voie la încă 470 de milioane de lei anual. Logică de fier. Trădare curată.
Un guvern responsabil, spre deosebire de actualul grup de „lichidatori”, ar face exact opusul:
• Răscumpărarea acțiunilor: Ar recupera procente de la entități precum Fondul Proprietatea pentru a păstra tot profitul în țară.
• Protejarea strategică: Ar refuza să vândă acțiuni la Nuclearelectrica, o companie evaluată absurd la sub 4 miliarde de euro, deși construcția a două reactoare noi costă minim 7 miliarde.
• Așteptarea momentului oportun: Ar păstra Romgaz și Transgaz până când exploatarea din Neptun Deep va exploda valoarea de piață, în loc să le dea acum „pe degeaba”.
Târgul de la Constanța și miracolul grafitului
Portul Constanța, cel mai mare port de la Marea Neagră și punct strategic NATO, este evaluat la modesta sumă de 250 de milioane de euro, deși valoarea sa reală este estimată la 3 miliarde. Este ca și cum ai vinde un palat la preț de garsonieră în regim de urgență. Absurdul atinge cote de paroxism la Salrom, unde statul vrea să listeze compania la 120 de milioane de euro, ignorând faptul că doar exploatarea grafitului ar putea aduce 2 miliarde de euro anual. Prostie? Nu. Premeditare.
Nu se opresc nici măcar la identitatea noastră. Imprimeria Națională, cea care ne tipărește actele de identitate și pașapoartele, este și ea pe lista „privatizabilelor”. Cine trebuie să fie atât de „limitat” încât să pună siguranța documentelor naționale pe mâna privaților? Iar CEC Bank, singura bancă prezentă în toate satele României, este evaluată la un sfert din prețul la care a fost vândută BCR acum două decenii. Un jaf istoric repetat sub nasul nostru.
Epilogul unui furt epocal
Aceasta este „reforma” regimului Bolojan: o gaură imensă dată statului român înainte ca valoarea companiilor să crească inevitabil. Este un furt de dimensiuni epocale din proprietatea publică. Poate că domnul prim-ministru și doamna Gheorghiu ar trebui să facă un pas în spate acum, înainte ca apelul lui Marian „Ceaușescu” Moroșanu — „Dați banii înapoi, bandiților!” — să devină singura coloană sonoră a mandatului lor. Justiția are ochii închiși. Poporul, sperăm, nu.
Radu Zlati 
Lasă un comentariu