Talal Nahle – Ziua 49: Teheranul impune armistițiul libanez

În seara asta, ne aflăm la pragul unei „victorii de facto” pentru Axa Rezistenței; o victorie pe care o abordăm cu o precauție extremă, deoarece a fost smulsă din ghearele unui mare imperiu care și-a dat seama că prețul continuării războiului înseamnă sfârșitul hegemoniei sale unilaterale. Armistițiul anunțat de Trump în seara asta (pentru 10 zile în Liban) nu este nici un „cadou american”, nici o realizare a unui guvern libanez fragmentat. Mai degrabă, este o capitulare pură americano-israeliană în fața unui ultim ultimatum iranian. Teheranul a tras o linie roșie: fie un armistițiu în Liban, fie o explozie regională comprehensivă care va șterge ce mai rămâne din prestigiul economic și militar al Americii.
În seara acestei zile istorice, voi deconstrui situația pentru voi, aruncând lumină asupra „jocului lui Trump” de a vinde armistițiul, realitatea ultimatumului iranian și impasurile autorității libaneze:

1: Ultimatumul de 24 de ore… Cum a adus Iranul pe Netanyahu și Trump în genunchi?
Ce s-a întâmplat astăzi în culise ar trebui predat în știința negocierii sub foc:

• Amenințarea cu rachete: Membru al delegației iraniene (Hossein Pak) a dezvăluit că Iranul a fost la un pas de a lansa o salvă de rachete „fără precedent și mai puternică” asupra Israelului în trei ocazii separate.
• Perioada de grație de 24 de ore: După ce Israelul a depășit linia, Teheranul a emis un ultimatum decisiv către Washington ieri (prin Pakistan): fie un armistițiu în Liban în 24 de ore, fie frontul iranian se redeschide.
• Teroarea lui Trump și ocolirea cabinetului: Trump și-a dat seama că un nou atac iranian ar însemna prăbușirea „negocierilor de la Hormuz” și o creștere catastrofală a prețurilor la petrol. Prin urmare, s-a grăbit să-l preseze pe Netanyahu, care a acceptat armistițiul „prin telefon” și fără un vot din partea cabinetului israelian. Anunțul lui Trump al armistițiului înainte ca cabinetul să se întrunească (așa cum a clarificat canalul Kan) este o „sfințire a imaginii tutelajului american”; Trump l-a salvat pe Netanyahu de la holocaustul iranian și pe sine de la prăbușirea economică.

2: Vânzarea iluziilor… Trump vinde armistițiul, iar autoritatea libaneză cumpără „înfrângere”!

• Jocul lui Trump (linistirea Israelului și a lui Aoun): Încercarea lui Trump de a portretiza acordul ca o „oportunitate de a face pace” și comunicarea sa cu Joseph Aoun și Netanyahu este o încercare de a „fura realizarea armistițiului” și de a o redirecționa în favoarea „normalizării deghizate” căutate de facțiuni libaneze. Trump vrea să le spună europenilor (pe care îi amenință că le va retrage scutul antirachetă): „Eu sunt cel care a adus pacea.” Dar adevărul este: China, Pakistanul și Iranul sunt cei care au orchestrat detensionarea.
• Păcatul oficial libanez (lobby-ul de la Washington): După cum a publicat Dr. Mohammad Hassan Sweidan, există un „lobby libanez la Washington” care presa pentru continuarea războiului israelian! Autoritatea oficială libaneză (care a acceptat negocieri directe condiționate de dezarmarea Rezistenței) a fost un obstacol în calea armistițiului. Teheranul și Rezistența au salvat Libanul de la impasul guvernanților săi, care erau gata să vândă Sudul pentru câștiguri politice meschine.

3: Câmpul de luptă avertizează: „Pacea este minată, iar Merkava încă arde”
Rezistența nu a intrat în armistițiu ca parte învinsă; dimpotrivă, a intrat în el în timp ce lovea așezările inamice și ardea vehiculele sale blindate până în ultimul minut:

• Focul celor 56 de Declarații (Mesajul final de descurajare): 56 de declarații militare astăzi! Bombardarea (Nahariya, Karmiel, Kiryat Shmona, Dovev), distrugerea tancurilor Merkava în (Bint Jbeil și Sal’a) și țintirea unui Iron Dome în Golan reprezintă o „economie intensă a armelor” care a precedat armistițiul pentru a spune Israelului: un armistițiu este o oportunitate pentru tine de a-ți aduna bucățile sfâșiate, nu o retragere a forței noastre. (Focurile din Nahariya și penele de curent din Karmiel dovedesc acest lucru).
• Zădărnicirea Incursiunii (Dibbine și Al-Qantara): După cum am analizat anterior, Israelul a eșuat în a ajunge la Hadatha și Saluki, a eșuat în a ocoli Bint Jbeil, iar tentativele sale de astăzi în Dibbine și Al-Qantara (distrugerea a 4 tancuri și două transportoare de trupe) s-au transformat într-o dezastru operațional. Acest eșec terestru jalnic este cel care a făcut comandanții armatei (cum ar fi generalul Zamir) să capituleze în fața unui armistițiu, deoarece continuarea ar fi însemnat un colaps total al brigăzilor de elită. Al Patrulea: Avertismentul strategic pentru mediul Rezistenței (Conștientizarea câmpului de luptă)
  Declarația directivă către „oamenii societății Rezistenței” este un document de securitate de nivel înalt:
• Avertisment împotriva „Trădării de ultim moment”: Interzicerea filmării caselor și orașelor, precum și interzicerea strictă a afișărilor provocatoare de celebrare, reflectă o conștientizare profundă că armistițiul (10 zile) este doar o „pauză tactică” minată. Israelul, învins pe teren, ar putea căuta răzbunare prin „încălcrări provocatoare” pentru a ademeni Partidul să zădărnicească negocierile.

Concluzie pentru Comandament: Ce ascund viitoarele „10 zile”?
Ne aflăm în fața unui „armistițiu precaut, condiționat de succesul Islamabadului”:

1. Statele Unite (Fuga înainte): Trump vrea să exploateze cele 10 zile pentru a pune capăt negocierilor cu Iranul prin orice mijloace, pentru a declara „victorie” și a se întoarce să confrunte Europa (șantajând NATO, retrăgând scuturile antirachetă). Trump a realizat că nebunia unui război regional aproape a doborât sistemul său internațional, iar acum scapă spre o „fuziune diplomatică” pentru a rupe izolarea.
2. Israelul (Criza înăbușită): Interiorul israelian fierbe (declarații ale lui Lieberman și Davidovitch că armistițiul este trădare și o reabilitare a Partidului). Netanyahu va fi supus unei presiuni imense, iar el ar putea inventa un pretext pentru a încălca armistițiul în Liban pentru a scăpa de responsabilitatea internă.
3. Axa Rezistenței: Axa va folosi aceste zile pentru a-și organiza frontul intern, a readuce pe cei alungați din casele, proprietățile lor (cu precauție) și a reconstrui ceea ce a fost distrus. Totuși, după cum a declarat Qalibaf, „Iranul și Rezistența sunt o singură entitate”, iar toate privirile vor fi ațintite asupra mesei „Islamabad 2”.

Prognoză strategică: Armistițiul din Liban va rezista atâta timp cât negocierile din Pakistan vor avansa pozitiv spre realizarea cererilor iraniene (reparații, suveranitate asupra Hormuzului, reconstrucția Libanului). Israelul va încerca să-l încalce tactic, dar Partidul va răspunde local, fără a fi atras într-un război amplu. Și dacă autoritatea libaneză sau Israelul vor încerca să impună condiții politice care să compromită armele Rezistenței (sub acoperirea unui acord american), cele 10 zile se vor încheia cu un „potop de foc” mai letal decât cele patruzeci de zile trecute, pentru a dovedi că „pacea se face doar din țevi de pușcă ale învingătorilor”.