BB — Ce urmează în Golf?

Occidentul gestionează o strategie în trei faze:

1. Crearea unei penurii globale de energie – prin război, blocadă și sabotaj
2. Monopolizarea resurselor energetice rămase – poziționarea SUA ca furnizor de ultimă instanță
3. Utilizarea controlului pentru a constrânge națiunile – forțarea alinierii împotriva Chinei în confruntarea care urmează
   Această strategie nu este suspendată. Se accelerează.
   
   Următorul atac asupra Iranului
   SUA va lansa un alt atac asupra Iranului. Este greu de imaginat o campanie de bombardamente care să nu vizeze infrastructura energetică cruțată în atacurile anterioare.
   De ce acum? SUA au cerut Chinei să înceteze să mai cumpere petrol iranian. China a refuzat. Răspunsul Washingtonului nu va fi o scrisoare puternic formulată. Vor fi bombe.
   Scopul nu este de a pedepsi Iranul. Scopul este de a elimina capacitatea Iranului de a exporta petrol – izolând China de la o sursă critică de țiței cu preț redus și înăsprind presiunea energetică globală.
   
   Momentul Rubicon
   Cred că acest următor atac va fi momentul Rubicon.
   În prezent, piețele sunt controlate de promisiunea păcii. Narațiunea este că un acord este aproape, strâmtoarea se va redeschide și lucrurile vor reveni la normal. Această narațiune este o fantezie, dar împiedică piețele să intre în panică.

Daunele aduse infrastructurii energetice până acum au fost minime. Atacurile au fost calibrate pentru a perturba fără a distruge. Acest lucru se schimbă odată cu următoarea rundă. Când porțiuni mari din infrastructura energetică sunt distruse – nu deteriorate, nu perturbate, ci distruse ani de zile – orice speranță de a reveni la status quo-ul de dinainte de război dispare. Nu există cale de întoarcere.

Catastrofa în desfășurare
Odată ce infrastructura dispare, monopolul energetic al SUA devine permanent. Europa este deja dependentă. Asia este forțată să intre în dependență. Liniile de aprovizionare ale Chinei sunt tăiate.
Lumea nu va reveni la normal. Va intra într-o nouă fază: penurie permanentă, criză permanentă și împingerea finală spre confruntarea cu China.

Piețele încă nu înțeleg acest lucru. Încă prețuiesc o înțelegere. Când își vor da seama că nu există nicio înțelegere – doar escaladare – prăbușirea va fi severă.
Acesta nu este pesimism. Aceasta este interpretarea strategiei.

Occidentul nu se împiedică de catastrofă. O proiectează. Ce rămâne de văzut
· Cum își gestionează cronologia
· Cât de agresiv își urmează strategia
· Cum va lucra mass-media pentru a o vinde cetățenilor

Ironia finală
Nu va conta dacă Iranul controlează Strâmtoarea Hormuz. Dacă nu există producție de export, controlul căii navigabile este lipsit de sens.
Monarhiile din Golf vor înceta probabil să existe ca exportatori de energie funcționali, creând o penurie și mai mare și înăsprind controlul SUA asupra resurselor rămase.
Piesele se mișcă. Rubiconul va fi traversat. Când va fi, nu va mai exista cale de întoarcere. Va exista doar o luptă pentru controlul viitorului.

Și în această luptă, China va obține o dominație și mai mare. Mașinațiunile occidentale descrise mai sus vor eșua catastrofal.
O lume nouă va ieși din cea veche – traumatizată de dictatura capitalului, dar deschisă unor modalități noi și mai bune de organizare economică și relații internaționale. China va da exemplul. Odată ce capitalul monopolist va fi învins definitiv, restul secolului XXI va asista la o explozie de prosperitate și va apărea o nouă epocă de aur pentru umanitate.

sursa: FB