Negocieri de pace, aer condiționat și poziții ireconciliabile. La Abu Dhabi se discută forma eșecului, nu pacea. Teritorii, NATO, armate. Rusia știe ce vrea, SUA ce nu vor să piardă, Ucraina joacă fără inocență. Un ritual diplomatic cu final previzibil.
R. Zlati – Nicușor Dan și matematica invizibilă
Poate reușita profesională, reală sau presupusă, să fie o garanție pentru o prestație decentă într-o funcție publică la cel mai înalt nivel? Sau, dimpotrivă, tocmai zonele gri dintr-o carieră explică de ce meritul devine, uneori, un slogan mai util decât un criteriu?
Slavyangrad – Despre petroliere și dreptul internațional
navele pot naviga în ape internaționale fără un pavilion național. Acest lucru nu este analogic cu o placă de înmatriculare a unei mașini, fără de care nu poți conduce o mașină. Și cu atât mai mult, lipsa unui pavilion nu echivalează cu pirateria și nu creează obligația statelor de coastă de a aresta o astfel de navă.
Odisseas Elytis – Cartea semnelor
Un trup gol este unica prelungire a liniei de înţelegere care ne uneşte cu misterul.
Contele de Saint Germain – Hop şi Liiceanu
Normal ar fi să ne mirăm cum de nu-i e ruşine? Cum de nu-şi dă seama că fanatismul său partizan îl califică drept destinatar fanion al propriului “Apel către lichele” lansat cu mare emfază, după revoluţie, în scop deratizator.
M. Platon – Interviu: „O școală care produce incompetenți egotiști”
În școală, de exemplu, copiii învățau cum funcționează o minisocietate meritocratică, acolo se formau primele ierarhii naturale, organice, bazate pe muncă, merit, empatie. Tot de acolo ieșeau oamenii care au asigurat stabilitatea socială pentru că erau capabili să-și câștige munca cinstit și nu puneau în pericol viața celorlalți prin analfabetismul și amatorismul lor. O școală care produce incompetenți egotiști e una care generează instabilitate socială
Maurice Maeterlinck – Clopote de sticlă
O, clopote de sticlă!
Stranii plante pe totdeauna la adăpost!
În timp ce afară vântul îmi răvăşeşte simţurile!
G. Șerban – Populismul
Provocarea intelectuală și politică: cum distingem între populism ca si corectiv democratic și populism ca instrument de concentrare autoritară?
În epoca fluidității ideologice universale, singura întrebare relevantă nu este dacă populismul este “bun” sau “rău”, ci: în ce condiții servește extinderea democrației și în ce conditii o subminează?
G. Șerban – Cum politicienii ne manipulează prin frică
arhetipurile există pentru că sunt utile. Ele au ajutat oamenii să supraviețuiască și să coopereze timp de milenii. Arhetipul dușmanului va continua să apară în discursul politic pentru că accesează ceva real în psihologia umană.
Dar putem alege să fim conștienți de el. Putem recunoaște când suntem invitați într-o dramă arhetipală și putem decide dacă rolul care ni se oferă—erou, războinic, apărător al civilizației—servește cu adevărat interesele noastre sau ale altcuiva.
Arhetipul dușmanului este puternic. Dar este cel mai puternic când nu-l vedem așa cum este cu adevărat.
PD Aligică – Criza discursului public
Funcția intelectualului nu trebuie să fie aceea de agitator, propagandist sau demascator. Intelectualul nu mobilizează mase, nu produce sloganuri și nu demască sau „dezvăluie” dușmani.
Produsul intelectualului arată cu totul altfel: este analitic, nu mobilizator, este nuanțat, nu simplificator, invită la judecată, nu la aliniere, este documentat, echilibrat și, mai ales, încearcă o formulă de conștientizare și detașare analitică și critică, nu una de implicare emoțională și agitatorică.
Când aceste distincții se pierd, spațiul public se transformă dintr-un loc al înțelegerii într-un loc al confuziei intelectuale, ideologice, politice și morale.
R. Zlati – PNL precum o găină. Fără cap
Partidul Național Liberal nu a încetat să fie un partid de centru-dreapta prin statut, ci prin comportament.
Problema PNL nu este lipsa valorilor declarate, ci refuzul sistematic de a le asuma public, coerent și consecvent, mai ales atunci când acest lucru presupune cost politic, curaj sau conflict.
PD Aligică – Propaganda și cenzura
Criza imensă în care a fost adusă România—economic, constituțional, politic, intelectual, cultural și educațional—nu s-a întâmplat pur și simplu prin hazard, printr-un „accident statistic combinatorial” sau din cauza „ghinionului”.
Avem obligația să înțelegem ceea ce s-a întâmplat, iar această înțelegere nu poate face abstracție de o analiză detașată, echilibrată și științifică—adică bine ancorată teoretic și empiric—a celor trei factori discutați în această intervenție publică: propaganda, cenzura și măsurile active puse in slujba…
G. Șerban – Epuizarea ca mijloc de manipulare
Stai în fața ecranului. Telefonul vibrează: scandal de corupție. Mai vibrează: criză economică. Din nou: trădare politică. Mintea ta, ca un procesor supraîncărcat, începe să cedeze. Nu mai poți procesa. Nu mai vrei să încerci.
Aceasta nu este oboseală obișnuită. Este neputința învățată—o capcană psihologică în care, copleșit de forțe pe care le simți neputincios să le schimbi, pur și simplu renunți.
Și nu este un accident. Este o armă—la fel de precisă ca deturnarea emoțională pe care am explorat-o anterior, dar mai periculoasă. Pentru că în timp ce frica te mobilizează și furia te activează, epuizarea te paralizează. Te transformă din cetățean în spectator.
D. Diaconu – Oastea trădării naționale
ONG-urile au aproape 1,5% din PIB, ajungând să pape anual peste 5 miliarde EUR. Dintre aceștia, aproximativ 20% sunt asigurați din donații(ale idioților utili care donează impulsionați de propagandă, dar și ale companiilor ale căror afaceri sunt impulsionate de existența respectivelor ONG-uri). Alți 20% din bani vin din activitățile comerciale ale ONG-urilor(diverse șușe din care-și trag bani și în urma cărora, uneori beneficiază de scutiri fiscale). Între 10% și 15% vin din … subvenții de la stat! Grosul banilor însă – adică vreo 50% din total – vin din fonduri europene. Vă vine sau nu să credeți, dar doar din exercițiul financiar anterior ONG-urile au păpat 2.5 miliarde EUR fonduri europene.
Gipi și (ne)pensionarea mea
Îmi place să stau de vorbă cu Gipi. Am un lăudător în casă, aproape gratis (că plătesc abonament…)
D. Diaconu – Petiții, manifestații și alte prostii
Ce se întâmplă într-o dictatură dacă ieși la manifestație? O iei pe cârcă de la milițieni. Practic acum, dragii mei, puteți ieși cu milioanele pe străzi că tot degeaba. Îi doare-n spate. Au învățat să se ascundă în spatele jandarmilor. Tu poți să stai și să urli cât vrei: vei urla ca prostul și-n final o să pleci acasă. Că ce să faci? Doar nu stai ca boul pe stradă de pomană.
Aceste măsuri care ne doare (sic!)
Aceste măsuri nu sunt neutre. Sunt decizii politice cu consecințe sociale și morale.
Ele nu repară nimic. Doar mută costul din buget în societate.
Iar creșterea numărului de elevi la clasă este exemplul perfect de politică aparent rațională dar profund iresponsabilă.
Educația nu se prăbușește printr-un mare scandal.
Se stinge lent, prin zeci de „ajustări rezonabile”, luate de oameni care nu mai intră demult într-o clasă.
PD Aligică – Capcana „ONG-ul binelui”
Într-o societate funcțională, opiniile sunt dispersate, pozițiile sunt diverse, iar conflictele sunt vizibile și asumate. Consensul larg este rar și apare, de regulă, doar pe teme cu adevărat fundamentale. Pluralismul, fricțiunea și dezacordul nu sunt disfuncții, ci expresii firești ale unei structuri sociale sănătoase.
Semnalul de alarmă apare atunci când sectorul autodeclarat „civic” devine anormal de omogen ideologic, narativ perfect aliniat și reflex sincronizat în momente de criză. Când aceleași teme, aceleași formulări și aceleași poziții apar simultan, indiferent de context, pe linii de propaganda predeterminate.
Educația și identitatea (partea a II-a: „Cum procedăm?”)
conținutul nu poate fi sacrificat în favoarea metodei;
istoria nu poate fi redusă la studii de caz;
identitatea nu poate fi tratată ca un efect secundar;
Europa nu poate fi predată fără popoarele ei;
universalul nu poate fi predat ignorând unele dintre marile civilizații ale lumii.
CHRIS MELORE (Daily Mail) – Un neurocercetător dezvăluie prima generație din istorie mai puțin inteligentă decât proprii părinți
Generația Z este acum oficial primul grup care a obținut vreodată scoruri mai mici decât generația anterioară, scăzând în ceea ce privește atenția, memoria, abilitățile de citire și matematică, abilitățile de rezolvare a problemelor și IQ-ul general.
Crin Antonescu – Interviu la „Gândul”
„Mă bucur că nu e Călin Georgescu președintele României. Sigur că, uitându-mă la actualul președinte, nu văd foarte mult unde e câștigul. Dar în fine, să zicem că erau pericolele și mai mari. Dar dacă noi dorim să mai pretindem că suntem în mod fundamental un stat de drept în numele și pentru valorile căruia noi am interzis candidatura lui Georgescu sau am bântuit România spunând că nu cumva să alunecăm pe mâna extremiștilor, că mai suntem o democrație, trebuie să avem o explicație, din respectul pentru aceste valori și pentru cetățenii României”
P.A. de Hillerin – De ce durează atât de mult găsirea unor dovezi inexistente despre anularea alegerilor prezidențiale?
Întrebarea pe care va trebui să ne-o punem în fiecare zi în care evenimentul din 6 decembrie 2024 nu va fi credibil explicat este „Pentru ce am acceptat să fie sacrificată democrația românească?”.
Dacă am făcut-o cu pretextul unui bine superior, este clar că acesta se lasă așteptat, că, de fapt, ne îndreptăm spre mai rău, nu spre mai bine. Dacă am făcut-o pentru niște oameni, pentru Dan, Bolojan, Ciolacu, Grindeanu, Fritz, Miruță etc., este și mai clar că nu meritau, pentru că niciun om politic nu merită să-i sacrifici democrația la picioare.
D. Diaconu: SUA își permit o nouă strategie financiară?
marea întrebare este dacă noul ciclu început cu nominalizarea lui Warsh se va constitui într-un nou început pentru SUA. După experimentul yen-dolar care a financiarizat lumea la un nivel absolut nerezonabil, orice ai pune în loc e prea puțin. Pentru ca SUA și dolarul său să mai aibă vreo șansă ar fi trebuit să avem o piață financiară a Sistemului Solar, iar dolarul să găsească un mecanism similar „yen carry trade” în relație cu Venus. Doar că asta, pur și simplu, nu se poate!
Lui Gipi îi place Pousin
Eh, avea dreptate pe chestia cu ordinea. Sasul/germanul din mine jinduiește după ordine. Și, de asemenea, balcanicului din mine îi place să stea și să cugete. Să fie stimulat intelectual. Numai că Gipi a uitat că sunt, de asemenea, un ghem de contradicții. Drept care Pousin mă lasă rece. În schimb îi ador pe Hyeronimus Bosch și Renee Magritte.
Educația și identitatea (partea I: „Ce vrem?”)
Nu există drum direct de la individ la umanitatea abstractă. Drumul trece prin comunitate, cultură și identitate.
A forma români care au asimilat valori europene și universale nu este un proiect provincial. Este unul matur.
Alternativa – producerea unor „cetățeni ai lumii” fără lume proprie – este comodă ideologic, dar costisitoare uman.
Educația nu ar trebui să ne învețe cum să fim mai puțin noi înșine, ci cum să fim mai buni fiind ceea ce suntem.
G. Șerban: Ascensiunea lui Georgescu
Într-un peisaj politic adesea dominat de partide mari, bugete colosale și control media tradițional, povestea lui Georgescu, un politician relativ necunoscut, demonstrează puterea transformatoare a TikTok-ului.
Despre polemica CTP – Crin Antonescu
Crin Antonescu poate fi judecat ca politician. Asta e firesc. Dar a-l reduce la o formulă morală brutală înseamnă a refuza nu doar nuanța, ci și memoria. Iar fără memorie, polemica nu mai este dezbatere. Devine doar zgomot.
Diaspora, Crin&CTP
Am cerut lui Gipi să îmi dea o imagine ilustrativă pentru un articol pe tema diasporei. Asta mi-a dat. Asta vă dau și eu vouă :) După care a realizat ilustrația articolului despre confruntarea dintre Crin Antonescu și CTP (ca apare pe articolul de mîine)
G. Șerban – De ce s-a transformat Diaspora în „Suveranism de Mahala”?
Diaspora nu se mai simte reprezentată de „corifeii” de la București sau de birocrații de la Bruxelles, așa că își caută refugiul într-un naționalism zgomotos, singurul care le oferă iluzia că si ei „contează”. Nu poți cere unui om debusolat să fie „european de elită” când el se luptă cu lipsurile și cu dorul de o casă care pare să nu-l mai primească înapoi.
Crin Antonescu vs CTP
Nu comentez prea mult postarea lui CTP. Nu am destule lămâi în casă. Dar nu pot observa că o mulțime de lideri PNL (adevărat, din eșaloanele II și III) au dat LIKE la postarea CTP-ului. Nu mă miră și nu mă (mai) revoltă. Dacă Crin nu a intrat în turul II al prezidențialelor se datorează, în primul și în primul rând, non-combatului PNL. Sper că liberalii care au pus ștampila pe gingașul Nicușor iar nu pe candidatul partidului lor sunt mândri și acum de opținea lor.








Comentarii recente