Uneori este surprinzător faptul că
fervoarea timpului se întoarce,
fără a se întoarce un trup
și fără nici un motiv revine;
că frumusețea,
atât de scurtă în iubirea ei violentă,
păstrează un ecou în coborârea nopții.
Julio Cortázar – Rezumatul toamnei
Lina de Feria – E singurul lucru
totuși există ceva viu în toate
și cred că nu voi înceta niciodată de-a cuprinde viața
sau această noapte splendidă pentru-a muri.
Dan Diaconu – State eșuate, state câștigătoare
nu contează cine ești dacă știi să îți construiești statul, că e esențial ca statul să înțeleagă și să se adapteze contextului și, nu în ultimul rând, că naționalismul nu trebuie să fie niciodată explicit, ci implicit. Nu trebuie să fim naționaliști zgomotoși ci globaliști care-și urmăresc strict interesul național.
Michelangelo Buonarroti – ***.***
Mai lesne mor decat sa ma ucida
de mii de ori pe ora o femeie
ce moartea-n schimb iubirii vrea sa-mi deie!
Omar Khayyam – ***.***
Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!
Georg Trackl – Apus
În curte, vrăjiți de lăptosul amurg bolnavii vin,Prin brunele de toamnă firavi și moi pătrund.Timpuri de aur tânjesc ochii de vacs rotund,Împliniți de visări, de liniște și vin. Neputința lor se închide în stafii meschin.Stele răspândesc tristețea albă-n străfund.În gri plin de-amăgiri sunete de clopot pătrund,Privește cum groaznic se risipesc deplin. Siluete batjocoritoare fără formă-ngenuncheazăȘi […]
G. Șerban – De ce avem nevoie de „noi” în „noi versus ei”
Liderii populiști nu le vorbesc doar adepților lor; ei oglindesc durerea acestora. Transformă alienarea în acțiune, oferind sens acolo unde instituțiile au oferit doar administrare.
Aceasta este psihologia apartenenței în forma sa cea mai politică. Populismul înflorește nu doar pentru că oamenii sunt furioși, ci pentru că sunt singuri.
Saint-John Perse – Exil VI
Străinule, pe orişice ţărm al acestei lumi, lipsit de audienţă ori martor, ridică la urechea Asfinţitului un ghioc fără memorie
G. Șerban – Nu mai ești convins, ești programat
Există o formă de putere care este cu atât mai eficientă cu cât este mai invizibilă. Nu se manifestă prin dictat, nici prin forță brută, ci prin designul mediului în care trăiești, gândești și simți.
Mircea Platon – ONG-urile dronă euro-atlantice și națiunile captive
Ordinea mondială capitalistă nu se bazează doar pe diviziunea globală a muncii, ci şi pe diviziunea globală a gânditului. Tendinţa e, desigur, ca unii să producă, iar alţii să înghită pe nemestecate ce li se dă. Să consume „idei”, să de îndoape cu conceptele modificate genetic în laboratoarele şi think-tankurile altora. Cu idei de unică întrebuinţare. Şi de oligarhică folosinţă.
Ryōkan Taigu – ***.***
Dacă vreţi să ştiţi
cum am renunţat la dorinţe,
vă spun că sub cer
când ploaia cade, cade,
când suflă vântul, suflă.
G. Șerban – De la propaganda tradițională la manipularea modernă
Astăzi, controlul nu strigă. Șoptește. Nu minte — interpretează cadrul. Nu-ți comandă atenția; proiectează mediul în care atenția ta nu are unde să se mai ducă. Asta e evoluția pe care am eșuat să o vedem venind.
G. Șerban: Populismul și psihologia apartenenței
Liderii populiști nu le vorbesc doar adepților lor; ei oglindesc durerea acestora. Transformă alienarea în acțiune, oferind sens acolo unde instituțiile au oferit doar administrare. Aceasta este psihologia apartenenței în forma sa cea mai politică. Populismul înflorește nu doar pentru că oamenii sunt furioși, ci pentru că sunt singuri.
Robert Desnos – Ultimul poem
Nu-mi rămâne decât să fiu umbră printre umbre,
să fiu de o sută de ori mai umbră decât umbra,
să fiu umbra care va veni și reveni
în viața ta însorită.
G. Șerban – De Ce Explodează Populismul în Lume?
Populismul și extremismul nu sunt inevitabile; sunt simptome ale unor probleme rezolvabile. Prin investiții economice, educație culturală, reglementare digitală și reforme instituționale, putem reconstrui democrația.
D. Lascaris & J. Helmer: Coalition of the killing
Dimitri Lascaris speaks with John Helmer about the U.S. military’s seizure of a Russian-flagged oil tanker and the Ukrainian drone attack on a residence of Vladimir Putin. Russia has responded to these escalations with a strike on Ukraine using an Oreshnik hypersonic missile. Will the Oreshnik strike be enough to deter further escalations by the U.S. and its proxies? John and Dimitri also discuss the Trump regime”s kidnapping of Venezuela’s President and the murder of a U.S. citizen by an ICE agent in Minneapolis.
Dan Diaconu – Balul s-a sfârșit nebunia începe
România anului 2026 este într-un rahat fără ieșire. Când va fi stop joc toți vor ridica din umeri. Nimeni nu va ști nimic, toți se vor întreba „ce-i de făcut”. Ce poți face când scrie faliment pe tine?
Robert Desnos – Mâine
Dacă nu dormim e pentru a pândi aurora
Care va dovedi că, în sfârşit, trăim în prezent.
G. Șerban – De ce România nu se reformează
De ce România nu se reformează? Răspunsul stă într-un singur cuvânt batjocorit: Meritocrația.
Rainer Maria – Elegia a opta
„Cine ne-a răsucit în aşa fel, că noi,
orice-am face, ne aflăm mereu în postura
unuia care pleacă?”
Rene Char – Suntem chiar așa de fragili?
Câte nu puteai tu să promiţi fără să pleci,
O, Viaţă frumoasă!
Acum e momentul, trebuie ţinut!
Rene Char – Vecinătăţile lui Van Gogh
„Noi nu suntem numai materie nesigură în faţa ritualului nisipos lăsat pe malul extenuat al Sfinţilor.”
Rainer Maria Rilke – Înserare
Încet se schimbă ziua-n strai de seară;
copaci bătrâni îi ţes pe crengi vestmânt.
Eşti între lumi, şi simţi cum se separă:
spre boltă una, alta spre pământ.
Rainer Maria Rilke – Elegia întâi
Cine, dacă-aş striga, m-ar auzi
dintre ale îngerilor cete? Chiar dacă vreunul
m-ar alipi deodată de inimă: aş pieri
de străşnicia mai puternicei lui firi.
Rainer Maria Rilke – Dans macabru
Le picură teama ca bubele pline
și putreziciunea mai bine
miroase acum, la-nceput.
Dylan Thomas – Şi moartea nu se va înstăpâni
Deși iubiţii pier, iubirea e neperitoare
Şi moartea nu se va înstăpâni.
Leonid Dimov: Să fie iarnă
Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde,
Șoptește-mi vorbe clare, să-nțeleg,
Ori șuieră preziceri și colinde
Să fie iarnă pentr-un ev întreg.
A. E. Baconsky: ***.***
Toate sunt bune întotdeauna și nimenea n-a murit!
Dinții rânjiți sunt grilajul ce ne împrejmuie,
nu mai vreau să zâmbesc, vreau să fiu!
Dan Diaconu: Suntem mai săraci decât în 1989!
În 1989 eram săraci, dar avea o economie coerentă, funcțională, care trebuia doar legată de noile realități. Aveam zero datorii și o grămadă de bani de primit. Acum ne îndreptăm veriginos către datorii de peste 60% din PIB, după care Dumnezeu cu mila! Atunci aveam impozite practic zero. Nu știai ce e impozitul pe proprietate, nu știai ce e impozitul pe mașină, iar impozitarea salariilor era absolut rahitică: zero impozitul pentru salariile mici, 10% pentru cele medii, 20% impozit maxim! Acestora li se adăuga doar 3% CAS-ul. Acum? CAS 25% + CASS 10% + Impozit 10% = 45% minim! La care adaugi impozite pe casă, pe mașină, RCA, rovignetă, asigurare obligatorie casă, accize, TVA. Ți se pare sau nu ciudat, toate acestea erau elemente necunoscute în 1989!
З Різдвом Христовим / С Рождеством
În titlul articolului am urat „Crăciun fericit” în limbile ucraineană și rusă, ca să nu se supere nimeni (prietenii știu de ce!). De asemeni, adaug și două colinde, una ucraineană (din Maramureș) și alta rusă.
Dan Diaconu: De ce auto-intitulații pro-europeni nu au creier?
Marile companii raportează profituri mici sau nule. Multe multinaționale și holding-uri mari folosesc structuri fiscale complexe precum: transfer pricing(facturare internă între filiale la prețuri artificiale), deductibilitate agresivă a cheltuielilor(ex: royalty-uri, dobânzi, servicii de consultanță către alte filiale offshore) etc. Astfel, profiturile „dispar” în jurisdicții cu impozitare scăzută sau sunt redirecționate sub formă de cheltuieli deductibile.
PD Aligică: ROMÂNIA ÎN FAȚA UNEI DILEME EXISTENȚIALE
Clasa dirigentă, responsabilii deciziilor din ultimii ani și întregul edificiu de propagandiști, ONG-iști, jurnaliști și intelectuali publici care au dat legitimitate și au construit această malformație ideologică și politică, care a împins România în fundătura în care se află acum, sunt, până la proba contrarie, artizanii confuziei absolute și ai unui blocaj fără precedent istoric.
În acest moment, România pare abulică, dezaxată, confuză, fără direcție, fără capacitate de reacție, fără nucleu intern și, mai ales, fără „creier” — pentru că de acolo pleacă toate. România apare incapabilă să absoarbă informație relevantă despre evoluțiile geopolitice și tehnologice curente și pare incapabilă să interpreteze și să operaționalizeze aceste informații în politici și strategii coerente.








Comentarii recente