Dan Mihalache: Votul extern: o dezbatere necesară

Am urmărit cu interes, dar și cu oarecare amuzament „furtuna” stârnită pe internet de declarațiile făcute de Crin Antonescu în gazetaromaneasca.com, acolo unde avansa ideea ca votul românilor din străinătate să fie condiționat de plata a cel puțin unui impozit din țară. N-a mai contat că președintele PNL a avansat această ipoteză doar ca o temă de dezbatere și că a subliniat că nu este opinia sa finală.

Sigur, propaganda pedistă s-a dezlănțuit împotriva acestei idei, direct sau prin interpuși, cum ar fi Asociația Românilor din Italia. Îngrijorați s-au arătat însă și unii colegi liberali, considerând că, iată, datorită acestei idei s-ar putea să nu mai obținem voturile disaporei.
Se pare că în România nicio dezbatere nu mai poate fi extrasă registrului electoral. E o meteahnă care s-a încetățenit în ultimii 3 ani, datorită planificării de alegeri din 6 în 6 luni. Nu mai poți avansa niciun subiect dacă el nu „dă bine” la electorat. Arhitectura statului devine din ce în ce mai proastă, datorită acestei orientări electoraliste. Nu „dădea bine” la public să spunem că nu suntem de acord cu votul uninominal. Și am ajuns la o nenorocire de Parlament. Probabil că nu „dă bine” nici să spui că nu ești de acord cu Parlamentul unicameral și cu reducerea numărului de parlamentari. Și vom ajunge la o prostie și mai mare. După cum văd că nu „dă bine” nici să discutăm despre dreptul de vot și modul de exercitare a acestuia în ceea ce privește românii din diaspora. Paranoia electoralistă pare a împiedica orice dezbatere așezată și rațională despre cum este construit acest stat.

Discuția despre cum votează sau nu cetățenii non-rezidenți nu aparține doar României. E universală și e veche. Am citit pe această temă un interesant documentar scris de o colaboratoare de-a mea, de Iulia Huiu, pe spunesitu.ro. Ce rezultă din el? Anume că votul așa, la liber, doar pe bază de pașaport, al non-rezidenților este excepția și nu regula. Că state cu democrații consolidate au avut grijă să introducă restricții semnificative sau chiar, cum e în cazul Franței, să renunțe la proceduri precum votul prin corespondență, existând suspiciunea de fraudă. Vot prin corespondență pe care PD și dl. Baconschi vor să ni-l bage pe gât.

Și alții, nu doar românii, discută în ce măsură soarta guvernării unei țări poate fi decisă de cei care nu sunt în mod direct subiecții acestei administrații. Cred că nu întâmplător statele care au diaspora cea mai importantă numeric, mă refer la Israel, Ungaria și mai de curând Armenia, nu permit cetățenilor lor nerezidenți în țară să se pronunțe în alegeri. Să vă dau doar două citate din ceea ce spun importanți lideri politici israelieni:
„Dreptul de a determina soarta Israelului trebuie să fie în mâinile celor care trăiesc în Israel și sunt dispuși să suporte consecințele deciziilor pe care le iau în cabina de vot, la bine și la rău.”, spune Tzipi Livni, liderul partidului Kadima, fost ministru de externe. Ia să vedem ce spune și Ehud Barak: „Numai acelor oameni care sunt aici cu noi și poartă riscul și povara de a fi aici trebuie să li se permită să voteze.” Deci dezbaterea există și nu văd de ce nu s-ar purta și în România.

Pentru că, la un moment dat, toată povestea asta cu voturile din afara granițelor poate genera și situații hilare, ca în Insulele Cook, unde unul din partide a transportat cu avionul alegători din Noua Zeelandă pentru a înclina balanța puterii. Până și cei de acolo s-au deșteptat și în 2004 au anulat dreptul de vot al celor din afara granițelor. Am văzut și eu în Maramureș fenomene similare. Într-o comună destul de importantă, un primar a plătit la greu bilete de avion, low cost ce-i drept, celor plecați în Spania și Italia să vină să voteze la alegerile locale. Și schema i-a reușit.

Sunt, cred eu, argumente suficiente pentru care, dincolo de nervozitățile de moment, să discutăm foarte așezat despre cum și în ce condiții votează cetățenii români nerezidenți pe teritoriul național. Că or vrea unii să circule autobuzele puse la dispoziție de un vreun Brânză sau de alții, să numere aceiași câte o sută de euro în spatele unor ambasade în schimbul opțiunii pro-PD, să avem „manifestări civice” record de un vot la 20 de secunde, cum s-a întâmplat la Paris în 2009, asta e problema lor. O reglementare atentă, oricum pe baza unei înregistrări severe, așa cum este în toate statele normale, trebuie făcută. Cine vrea cu adevărat să voteze, va găsi și timp pentru a parcurge anumite proceduri de înregistrare.

Nu în ultimul rând, s-a adus în discuție argumentul conform căruia revederea dreptului și condițiilor de vot pentru cei din afara granițelor ar fi împotriva Constituției. Păi dragi prieteni, dacă tot ne apucăm de modificarea Constituției, de ce nu ne-am uita și la acest aspect? Sau trebuie să ne ocupăm doar de temele pe care ni le dă Traian Băsescu

sursa: Dan Mihalache

Etichete:, , , ,

Comentariile nu sunt permise.

<span>%d</span> blogeri au apreciat: