Costi Rogozanu: Contrarevoluția sexuală

Ai zice că sutele de mii de nuduri de pe prima pagină a ziarelor din ultimii ani, completate de bălăcărelile semi‑porno de la TV, ar însemna un semn de revoluție sexuală românească. Excitarea nu mai vine din nud, ci din „înfierarea“ libertinajului și a sexului explicit. Nu ne excită sexul sau nudul, ci umilința eroilor de prim‑plan.

Poate cel mai simplu exemplu de conservatorism interesat, profund aberant în reacție, este dubla măsură a lui Victor Ponta în două scandaluri cu tentă sexuală. Unul, cu miză grea politică, cu stenograme „transpirate“ misterios de Parchet: membri ai PSD discută despre fete care candidează la miss tineret PSD în termeni absolut șocanți, care amintesc de dosare ordinare de trafic de carne vie. Reacția lui Ponta a fost de apărare a prietenilor politici. Doar câțiva membri PSD mai puțin vizibili (Corina Crețu, de exemplu) au reacționat și s‑au întrebat cum e posibil să mai ții astfel de oameni în conducere.

După câteva luni bune, o tânără balerină din Timișoara pozează în „Playboy“, într‑o manieră care a cuprins toate glossy‑urile din lume: „black swan“, după filmul deja celebru (care nu mi‑a plăcut deloc) cu Natalie Portman. Ei bine, Ponta sare imediat cu ironii, o trimite pe tânăra respectivă la PD‑L, îi spune că n‑are șanse în partid dacă a luat‑o pe căi din astea etc. Eroina noastră doar semnase o adeziune la partidul cu pricina, nu era nici măcar membră. Dar simpla idee că un șef de partid îndrăznește să critice dreptul la politică dacă pozezi într‑o revistă ­pentru bărbați mi s‑a părut de‑a dreptul șocantă.

De aceea o și repet obsedant până mă lămurește cineva. E fotografia perfectă a felului în care percepția publică „underground“ ia totuși forme extrem de ciudate: un șef de partid poate accepta liniștit lideri suspecți că traficau fete și le împărțeau după concursurile de miss, dar nu acceptă un „nud public“ al unei simpatizante PSD. Chiar mă gândeam că reacția firească a revistei „Playboy“ ar fi fost să scoată un număr complet politic. Pentru că se pare că i‑a fost retras dreptul cetățeanului la politică în numele unor criterii complet arbitrare: o fotografie nud este judecată moral, în timp ce mizeriile „miss TSD“ sunt considerate firești.

Încă o mostră de conservatorism straniu și etică misterioasă este o propunere de modificare a legii pornografiei venite dinspre guvern. Într‑un act semnat de Emil Boc, se propunea ca pornografie să însemne orice „sugerează“ un act erotic explicit. Avem pe de o parte o perioadă glorioasă a tabloidelor, dar guvernul vrea să‑i reglementeze la sânge tot pe aceia care măcar recunosc pe față că propun erotism, pornografie sau ce mai vor să propună. Acel „sugerează“ a fost oprit în Senat, dar dorința guvernului mi‑a dat de gândit.

Nu avem industrie pornografică. Piața era încă din anii de dinaintea crizei de vreo 200.000 de euro pe an, estimată generos. În schimb, în alte studii suntem fruntași: avem cei mai duri traficanți de carne vie, suntem în continuare mari furnizori de escort girls în Vest. Roberto Saviano, celebrul autor al cărții „Gomorra“ (despre mafia italiană – acum, scriitorul trăiește sub escorta poliției și are domiciliu secret), spunea într‑un interviu, bazându‑se pe propriile investigații și pe surse din poliția italiană, că „escortele“ din România au un renume aparte: supuse, nu se droghează, sunt mai ieftine și nu „supără“ niciodată clientul cu lucruri pe care să nu le facă la cerere. Sexul public manifestat prin pornografie clasică și erotism este încă un subiect cu probleme în România. Dar ce e cu adevărat îngrijorător este că acest puritanism vine la pachet cu o toleranță extrem de crescută pentru abuzarea femeilor: ne irită prea puțin și negocierea unor fete de către politicieni de rang înalt. Ba chiar privesc reacțiile la adresa Monicăi Columbeanu și‑mi dau seama că o urâm mai mult pe fata care a vrut să se emancipeze prin orice mijloc, dar nu avem nici un ochi critic pentru un întreg sistem de „produs“ femei de uz: Monica expunea clar cum funcționează sistemul, te angajezi la o firmă de modele, iar șefii agenției încep să te bage sub nasul unor tipi cu bani care își reciclează cadourile de la o fată la alta. Pe cât de puțină pornografie și industrie erotică avem, pe atât de mare devine mizeria sexului.

Poate esența ar fi repolitizarea sexului. Revoluția sexuală din anii ’60 ar fi fost un mare fâs dacă nu era însoțită de anti‑Vietnam, de revolte studențești. Unii mai răutăcioși spun că a fost singurul lucru câștigat, că a fost și o revoluție „glam“. Ei bine, nudul nu a fost sfidător în România niciodată. Oamenii se dezbracă prea puțin ca să sfideze și prea mult dintr‑un soi de conformism jalnic. „Make love not war“ a ajuns în contrarevoluția sexuală „make love and maybe you’ll get some money“. Între un nud pozat decent sau un film porno ca la carte, și toată nuditatea de sclav de prin coridoarele showbizului și politicii, prefer prima dimensiune. E mai onestă.

sursa: Money Expres

Etichete:, , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: