Munca, articol în Constituţie. Ce spun observatori şi experţi în Dreptul Muncii

Preşedintele Traian Băsescu se adreseaza luni Parlamentului, iar alocuţiunea sa va aborda două din cele mai fierbinţi teme ale ultimelor două luni: reorganizarea administrativ-teritorială a României şi proiectul de revizuire a Constituţiei.

În problema reorganizării, lucrurile par a se fi complicat în weekend. UDMR, care a avut termen de gandire până luni, a respins sâmbătă varianta propusă de preşedinte şi de PDL (cu 8 megajudeţe + 2 judeţe, Harghita şi Covasna). E de aşteptat ca regionalizarea să fie amânată, iar guvernul să se concentreze pe reorganizarea instituţiilor deconcentrate. Doar o propunere surpriză a preşedintelui, care să satisfacă şi pretenţiile UDMR, mai poate ţine regionalizarea pe agendă.

În privinţa Constituţiei, însă, lucrurile sunt în coadă de peşte. Curtea Constituţională a respins principalele modificări de adus Constituţiei, propuse de preşedinte. (AICI şi AICI, despre decizia Curţii Constituţionale).

Nouă literă de Constituţie: „Munca este prim furnizor de prosperitate”

Preşedintele a anunţat însă, săptămâna trecută, că va cere luni Parlamentului atât eliminarea articolului care stipulează că „caracterul licit al averii se prezumă”, cât şi introducerea unui articol potrivit căruia „Munca este prim furnizor de prosperitate”.

Neobişnuita intenţie a preşedintelui ar putea produce câteva consecinţe privind politicile publice şi o anumită viziune politică asupra politicii sociale ale guvernului actual sau ale guvernelor care vor urma.

În încercarea de-a înţelege demersul prezidenţial, de-a introduce munca în Constituţie, cursdeguvernare.ro a stat de vorbă cu câţiva analişti şi experţi în legislaţia muncii, cu privire atât la sesul acestuia, cât şi la consecinţele pe care le-ar putea produce.

Vasile Dâncu (PSD), sociolog: Trebuie să regândim o etică a muncii. Mă surprinde că o face un preşedinte de dreapta

Şi eu cred că munca este principalul izvor al valorii într-o societate, dar acest lucru nu prea am văzut să facă parte din filozofiile statelor moderne capitaliste. Aşa încât oarecum mă surprinde acest lucru, deşi eu sunt de acord cu această sintagmă.

Sunt de acord cu faptul că într-o societate dreaptă munca este o valoare esenţială şi aprecierea oamenilor se face în funcţie de merit, adică muncă plus talent, iar asta este o formulă neoliberală, nu este neapărat de stânga. Această valoare trebuie să ghideze toate formele de activitate dintr-o societate, este un criteriu foarte important, din mai multe perspective: trebui să construieşti un sistem social care să protejeze munca, pe cei care muncesc, să favorizezi ocuparea şi nu protecţia socială pasivă, în care susţii de la bugetul statului un corp social inert.

Sunt multe consecinţe ale aceste idei, sunt chestiuni care ţin de construcţia statului. Mă gândesc că în mod normal Constituţia ar trebui să-şi găsească o reflectare în reconstrucţia instituţiilor, a politicilor guvernamentale, nu este făcută doar aşa de flori de măr, doar pentru dezbatere politică. Constituţia trebuie să aibă o reflectare în tot ceea ce se întâmplă.

Sigur că dacă preşedintele se gândeşte aşa, înseamnă că ne pregătim pentru o societate de stânga, un stat social modern, pentru că altfel ar fi vorbit mai mult despre capital. Dacă gândim realist lucrurile, cred că ar trebui să fim mult mai sensibili noi, în România, la o educaţie pentru muncă şi poate preşedintele s-a gândit şi la aspectul comunicaţional. Noi suntem într-o societate în care s-a pierdut sensul muncii, s-au pierdut meserii întregi, nu mai găseşti clienţi dacă faci şcoli profesionale, şcoli de meserii. Aici nu vorbim numai despre munca manuală, dar şi munca intelectuală este la fel. Or, munca a fost ocultată de câştig, prin noroc, prin încercarea nerealistă de a face studii toţi în domeniul dreptului, al ştiinţelor economice. Deci, până la urmă noi ar trebui să regândim o etică a muncii. Dacă ar fi puse în Constituţie, cred că nu este rău să se întâmple asta. Mă surprinde că o face un preşedinte de dreapta.

Politic, demersul ar putea avea mai multe cauze: preşedintele vrea să-şi orienteze propriul grup de rezonanţă, echipa guvernamentală, deci cei care îl susţin pe domnia sa şi pe care îi susţine la rândul lui – vrea să-i reorienteze spre o filozofie mai de stânga, vrea să spargă nucleul acesta socialist al USL-ului, să se mute cu discursul mai spre centru, pentru a veni acolo şi o parte din ceilalţi?

Este cumva interesant şi neaşteptat ca un lider de dreapta să vorbească despre muncă. Liderii de dreapta vorbesc mai degrabă despre profit, despre merit, despre valoare în sens generic, dar nu întotdeauna din perspectiva muncii.

Cristian Pârvulescu, politolog: Este o viziune asupra muncii specifică societăţilor protestante.

Dacă domnul Băsescu a schimbat cumva confesiunea religioasă şi a trecut la protestanţi, adică la cei care au transformat etica muncii într-o filozofie de viaţă, este altceva.

În lumea noastră ortodoxă, munca are un cu totul alt rol şi unul din motivele pentru care grecii sunt în ultima vreme persecutaţi de germani este această viziune diferită asupra muncii. E o chestiune de antropologie.

Nu înţeleg resorturile ultime filosofice, economice sau de altă natură ale preşedintelui, dar atunci când conchistadorii spanioli au ocupat America de Sud aveau o mare nedumerire: amerindienii nu muncesc. Ceea ce voiau să impună amerindienilor era tocmai etica muncii. La creştini, munca este rezultatul păcatului originar care trebui ispăşit prin sudoarea frunţii. Sărmanii amerindieni nu erau creştini şi nu aveau o asemenea etică, motiv pentru care au cam fost raşi de pe faţa pământului şi abia acum încep să-şi recupereze, destul de dificil, atât istoria, cât şi pământul.

După cum ştiţi, românii nu sunt dintre ci care nu muncesc, ci dintre cei care muncesc. Statisticile europene dovedesc că românii sunt printre cei care muncesc cel mai mult în UE, peste 41 de ore pe săptămână, iar alţii nu ajung nici la 35 de ore.

Toată această etică a muncii de natură protestantă a fost reluată acum pe timpul crizei economice şi repusă pe tapet sub forma austerităţii. Este o viziune, o filozofie de viaţă, dar nu are nicio legătură cu Constituţia. Nici măcar precizarea că economia României este o economie de piaţă nu îşi are locul în Constituţie, dar l–au impus în 1991. Dacă preşedintele Băsescu vrea să edicteze munca drept o obligaţie – mai erau unii care făceau nişte paralelisme cu alţii care spuneau că munca înseamnă libertate, aşa că cine ştie?

Pe de altă parte ceea ce propune Traian Băsescu este o gratificare a meseriilor în funcţie de un criteriu de utilitate pe care nu ştiu cine îl poate stabili– ce este o muncă utilă, ce este util, ce înţelege domnia sa prin muncă? Oare călugărul munceşte când se roagă? Dacă munceşte, atunci cum stabilim utilitatea. Eu înţeleg că domnia sa se leagă precum protestanţii de un criteriu clar al utilităţii. Ceea ce reproşa Luther călugărilor – e însuşi călugăr – era că nu munceau. Or, utilitatea călugărilor este alta.

Vă daţi seama că ajunge într-un penibil care paradoxal poate să trimită şi la Marx, el însuşi evreu creştinat protestant, care încerca la rândul lui să stabilească nişte criterii de utilitate: când e muncă utilă, când facem muncă intelectuală? Este o reflecţie care vine nu ştiu din ce cugetări sau dialoguri pe care le-a avut preşedintele, dar sigur nu sunt platonice.

Costel Gîlcă, avocat, specialist în Dreptul Muncii: Nu stiu daca este o contrapondere a art. 1 alin (3) din Constitutie conform caruia Romania este un stat social

Este mai degraba un concept economic decat juridic. Faptul ca munca este cea care creaza plusvaloare sau prosperitate este teoria lui Karl Marx asupra plusvalorii. Astfel, conform acestei teorii, cea ce conduce la obtinerea unui profit iar de aici extrapoland la prosperitate este munca.

Este o ridicare la nivel constitutional a muncii. Totul de aici inainte se va fundamanta pe munca. Este o recunoastere a conceptiei marxiste privind superioritatea muncii, a egalitatii, pentru ca acesta prosperitate trebuie echitabil impartita intre cei care produc aceasta prosperitate: oamenii muncii.

Introducerea acestei sintagme in Constitutie poate avea consecinta asupra a doua elemente esentiale.

Astfel, in masura in care vom considera ca numai munca este furnizoare de prosperitate, iar in notiunea de prosperitate se include in mod esential si fundamental profitul, atunci vom considera ca proprietatea privata trebuie limitata numai la ceea ce rezulta din munca, adica nu din tranzactii, din intermediari din speculatii financiare. Nici o persoana nu poate sa aiba prosperitate decat din munca.

Pe fundamentul acestui articol se pot grefa multe legi care sa limiteze dreptul de proprietate, care sa justifice politici interventioniste ale statului.

Nu stiu daca este o contrapondere a art. 1 alin (3) din Constitutie conform caruia Romania este un stat social în masura in care ar acest articol ar fi fost considerat incomod, ar fi fost mai simplu de eliminat, decat de introdus un articol care sa creeze mai multe probleme decat sa le rezolve.

Dimpotriva, cele doua articole trebuie interpretate in tandem, munca este cea care creaza plusvaloare si nu piata libera, iar aceasta plusvaloare trebuie intoarsa intr-un stat social. Asadar, aceasta sintagma ce se doreste a fi introdusa in Constitutie poate reprezenta un prim pas in negarea valorilor liberale si o intoarcere catre clasa muncitoare, careia i se da valoare prin recunoastrerea faptului ca prosperitatea (inclusiv profitul) este creata de ea si trebuie sa i se inoarca.

Cursdeguvernare.ro a mai stat de vorbă cu trei demnitari ai PDL, care au declarat, însă, fie că nu sunt la curent cu intenţia preşedintelui, fie că nu au o opinie pe acest subiect.

sursa: Curs de Guvernare

Etichete:, , , , ,

Un comentariu pe “Munca, articol în Constituţie. Ce spun observatori şi experţi în Dreptul Muncii”

  1. Arogantu' 27 iunie 2011 la 10:56 AM #

    Genial !
    ARBEIT MACHT FREI – care imbecil a mai zis-o ?

    Apreciază

%d blogeri au apreciat: