Vosganian: De ce e nevoie de un comitet anti-criza Guvern-Opozitie

Criza ultimilor ani a lovit extrem de dur societatea romaneasca, in ansamblul ei. Daca guvernarea liberala nu ar fi lasat, la sfarsitul lui 2008, una dintre cele mai mici datorii publice din Uniunea Europeana (de numai 13,4%, potrivit metodologiei europene), Romania ar fi avut acum soarta Greciei, fara, insa, a avea si sustinerea acesteia din partea tarilor din zona euro. Nu mi-am propus in acest comentariu sa dezvolt cauzele caracterului atat de abrupt al crizei din Romania. O disputa in care fiecare da, cat mai vartos, vina pe ceilalti, nu ne-ar folosi acum chiar la nimic. Prezumtia de la care voi porni este, insa, urmatoarea: Romania este, in continuare, expusa unor riscuri majore, atat datorita contextului international, cat si datorita slabiciunilor interne, ceea ce obliga la adoptarea unor masuri urgente anti-criza.

Trebuie sa aratam ca suntem, in urma acestei crize, daca nu mai puternici, macar mai intelepti. Laudarosenia guvernamentala privind rezultatele anului 2011 si perspectivele senine ale anului 2012 nu sunt de bun augur, in aceasta privinta. E nevoie de o abordare lucida, de situare in realitate, de un management corect al riscurilor. Altminteri, o vom lua de la inceput.

Cauzele crizei economice internationale din anii 2007 – 2008 nu au fost inlaturate. Mai mult decat atat, pentru unele tari, intre care includem Statele Unite ale Americii, Italia sau Spania, situatia, cel putin din perspectiva indatorarii, par sa se fi agravat. Aceste semnale nu trebuie ignorate de autoritatile romane.

Ceea ce complica situatia este faptul ca, in 2011, Romania este mult mai vulnerabila decat in 2008. Daca efectul crizei din Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia sau Italia, insotita de cresterea alarmanta a costurilor refinantarii datoriilor publice, va avea o magnitutide intensa asupra economiei noastre, Romania risca, la randul ei, incapacitatea de plata.

Ma bucur ca agentia Fitch (singura, de altfel) spune ca lucrurile s-au imbunatatit in Romania. Ceea ce vedem noi cu ochiul liber este, insa, contrariul. In cazul agravarii crizei economice in Europa, Romania este complet lipsita de aparare. Datoria publica a crescut de doua ori si jumatate, iar costurile refinantarii, pe 2011, ar putea sa se apropie amenintator de 3 miliarde de euro. Deficitul bugetar este destul de mare si mentinut artificial printr-o prabusire a investitiilor publice, prin reducerea veniturilor reale ale salariatilor bugetari si ale pensionarilor sub un prag inadmisibil, printr-o adevarata degringolada a serviciilor publice si prin arierate. Numarul salariatilor din economie s-a redus dramatic si el nu mai poate sustine sistemele de asigurari sociale. Mediul de afaceri e vlaguit. Investitiile straine risca sa coboare, in anul 2011, sub 2 miliarde de euro, ceea ce e de-a dreptul ridicol, iar numarul noilor investitori straini se apropie de zero. Datoria externa pe termen scurt este de 20 miliarde de euro, exact cat era in aprilie 2009, adica in momentul in care Romania a considerat ca, pentru a spori capacitatea de interventie a BNR pe piata valutara, e nevoie de un imprumut de la FMI.

In anii 2009 – 2010 Romania a avut posibilitatea de a interveni: a imprumutat bani de la FMI, a redus cheltuielile publice de capital, s-a indatorat masiv, a redus din drepturile salariale ale bugetarilor, a inghetat pensile. Oamenii de afaceri au adus de-acasa banii castigati pana in 2008 si si-au imprumutat propriile firme, pentru a supravietui. Astazi, o Romanie indatorata, saracita si vlaguita nu mai poate face nimic din toate astea.

In aceste conditii, socotesc ca e necesar, de urgenta, elaborarea unui program anti-criza. Dar, cum spuneam, nu trebuie sa repetam greselile trecute. In octombrie – noiembrie 2008, pe vremea cand eram ministrul finantelor, am elaborat un astfel de program, care a fost adoptat de Guvern. Primul lucru pe care l-a facut noul Guvern PD – PSD a fost sa anuleze programul anti-criza, fara, insa, sa puna nimic altceva in loc.

Ideea ca fiecare nou Guvern trebuie sa anuleze, sa condamne ori sa dispretuiasca ceea ce a facut predecesorul sau este una din marile slabiciuni ale tranzitiei noastre. Ar fi un mare pericol ca in anul 2012 sa se petreaca acelasi lucru. De aceea, o astfel de situatie trebuie preintampinata. Prima conditie este ca, intre ipotezele de lucru, sa o luam si pe aceea, plauzibila, de altfel, a transferului de putere in urma alegerilor de anul viitor. Si in aceste conditii este obligatoriu ca opozitia de astazi, guvernarea de maine, sa participe la stabilirea masurilor anti-criza, astfel incat sa se simta responsabila sa le continue. Romania nu-si poate permite luxul pierderii de vreme, al iconoclastiei si al demagogiilor pe care le presupune transferul de putere.

Asadar, in timp foarte scurt, reprezentantii Guvernului si ai opozitiei trebuie sa alcatuiasca o echipa care sa elaboreze programul anti-criza si, in subsidiar, programul national privind infrastructura si competitivitatea. Masurile trebuie acceptate prin dialogul grupurilor parlamentare, astfel incat sa eiste pentru ele sustinere astazi si continuitate dupa alegerile urmatoare.Ideea ca invingatorul ia totul, in conditiile de astazi, ar fi o vanitate si o idiotenie. Mai ales ca, daca lucrurile iau o intorsatura anapoda, totul pe care il va lua castigatorul s-ar putea sa fie, vorba romanului, mai mult de-o gramada.

sursa: Varujan Vosganian

Etichete:, , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: