Onoarea lui Antonescu?

Cu urechile larg deschise dupa mesaje autentice de dreapta, am retinut in cuvantarea lui Crin Antonescu de la Brasov (cuvantare care a insemnat si un start „furat” la campania prezidentiala din 2009) urmatorul pasaj:

Dar vreau ca și românii care votează să înțeleagă că participă. Că nu dau doar votul. Că dacă eu îmi asum respectul, solidaritatea, legea, libertatea, datoria sau onoarea, să vină cu mine, să vină cu noi, cei care vor asta și cei care își asumă asta. Nici un președinte singur, nici un partid singur nu vor schimba România. România o schimbăm cu toții, cei care credem că nu puteam fi liberi decât dacă ne facem datoria, că nu ne puteam face datoria decât dacă avem onoare. Cei care vrem o astfel de țară pentru noi și pentru copiii noștri, vom fi împreună.”

Am mai auzit repetat de cateva ori cuvantul onoare in direct, cu varii ocazii in care Crin a fost in Maramures (in cadrul lansarii candidatilor la Europarlametare din 2009, in cel al campaniei prezidentiale si din nou in mai 2011, cand a sustinut candidatura lui Catalin Chereches pentru primaria Baii Mari); de asemeni in 2011 intr-o cuvantare sustinuta in Parlament, in care aducea aminte celor din ministerele de forta ale statului ca au nu numai uniforma si indatoriri, ci si onoare de aparat.

Tot despre onoare s-a referit Crin Antonescu ieri, in cadrul unei emsiuni la postul Antena3.

Cum e posibil ca aceşti bărbaţi – Băsescu, Boc, Voinescu – le spui de un milion de ori ‘Fraţilor, ne-aţi arestat, ne-aţi înjurat, ne-aţi măscărit, ne-aţi făcut în fel şi chip, aţi spus că am distrus ţara, domne’, nu mai avem ce discuta, avem drumuri diferite, ori noi, ori voi’. Cum e posibil ca astăzi să te înjure şi a doua zi, aceeaşi armată de oameni schelălăie la uşa ta ‘Ce bun e PNL-ul, cum am face noi alianţă cu PNL-ul, numai nenorocitul de Antonescu, de nu-l mai calcă pe-ăsta tramvaiul să scăpăm odată’. Este jenant, este o chestiune de onoare. După cum, lipsa de onoare nu le aparţine numai domnilor Băsescu-Boc, este tot o chestiune de onoare şi pentru oameni care văd că de undeva din zona opoziţiei încep să comenteze despre interesul naţional /…/Aşa încât, să o termine, pentru numele lui Dumnezeu. E deja jenant. Totuşi, domnul Băsescu conduce o ţară, domnul celălalt, Boc, conduce un guvern, nu se poate să fie cârpe pe care să calci în picioare. Puţină onoare. Nu mai ai ce căuta la uşa mea. Vezi-ţi de treabă. USL-ul se desumflă, PDL-ul o să câştige marea cu sarea, să fim sănătoşi cu toţii, care a greşit, la puşcărie, care nu, în opoziţie. E simplu.”
Desigur, as putea comenta ca apelul la onoarea unul partid si a unor lideri precum PDL si liderii lui este superflu. Si ca onoarea celor incadrati in servicii a fost deseori terfelita de comportamentul lor pe post de veghetori si sustinatori oculti ai regimului Basescu.
Ramane insa rapelul permanent la onoare a celui care conduce unul dintre pilonii singurei fome politice care reprezinta o solutie pentru Romania si romani: USL si il conduce in aceste moment cruciale nu numai pentru PNL dar si pentru Romania. Un punct de discurs si de comportament politic care tine nu doar de un luciu de drepta, oarecum aristocratic, al celui mai „batran” partid din Romania. Caci partidele au atata onoare cata au liderii lor iar PNL sub conducerea sau sub influenta lui Valeriu Stoica a demonstrat, din pacate,  ca onoarea poate fi negociata la taraba politicii dambovitene.
Cat despre onoarea lui Crin Antonescu reamintesc doua, trei momente din istoria recenta.
  1. in 2004, Crin Antonescu a fost unui dintre opozantii la ideea unei aliante cu PDL. In dizgratia lui Tariceanu (care a incercat de cateva ori, fara succes, sa il disloce de la sefia grupului parlamentar PNL din Camera Deputatilor) Crin a fost un opozant pe fata a multora dintre ministrii guvernului Tariceanu si a masurilor luate de acestia. Dar in 2006, cand a inceput in mod mai mult sau mai putin deschis conflictul intre Tariceanu (premier si lider PNL) si Basescu (presedinte si lider informal al PDL), Crin Antonescu a inteles ca interesele partidului sunt inaintea unei rivalitati (oricat de benefica mecanismelor interne partidului) si a devenit unul dintre aparatorii pro bono a premierului si guvernului liberal
  2. cand Dinu Patriciu a fost dus in catuse pentru a fi anchetat, in momentele de maxima propaganda negativa impotriva fostului lider PNL, Crin Antonescu impreuna cu alti (putini!) lideri PNL a inteles sa isi faca o datorie de onoare in a sustine inocenta acestuia (inclusiv pe scarile DNA) asumandu-si riscul de a fi discreditat de catre oficinele basiste (isi aduc aminte cititorii articolele despre „vandutul” Antonescu?)
  3. in cadrul campaniei interne pentru alegerea presedintelui PNL din 2009 Crin Antonescu a optat sa faca o propaganda pozitiva, preferand sa se prezinte pe sine si programul sau decat sa isi atace adversarul (Calin Popescu Tariceanu) in punctele slabe de care acesta, desigur, nu ducea lipsa
  4. in turul doi al alegerilor prezidentiale din 2009 Crin  a ramas constant declaratiilor sale ca nu il va sprijini in nici o forma pe Traian Basescu si a intrat in campanie alaturi (la propriu!) de Mircea Geona. Si nimeni, din cadrul PSD, nu a putut sa arunce povara pierderii alegerilor in sarcina liderului PNL.

O maxima morala kantiana spune: poarta-te cu cei din jurul tau asa cum ai dori ca acestia sa se comporte cu tine. Pot spune ca pana acum onoarea lui Antonescu l-a ajutat:

  1. Crin Antonescu a reusit sa isi adjudece presedentia PNL in cea mai fair confruntare de care a avut partidul dupa reinfiintare sa, confruntare care ar putea fi un model si pentru celelalte mari partide romanesti
  2.  Tariceanu, marele perdant al anilor 2008-2009, a raspuns la un comportament onorabil din partea lui Crin cu acelasi fair play. Desigur, numele sau va mai fi folosit de catre multe vuvuzele portocalii pentru a tulbura apele in PNL. Dar comportamentul politic public al fostului premeir si conducator PNL este la randul sau, pana acum, fara de repros.
  3. Alianta electorala cu Mircea Geoana si comportamentul impecabil a lui Crin Antonescu din campania electorala pentru turul doi a creat o punte a intelegerii si a increderii cu stafful PSD. Punte care a facut posibila, mai mult decat orice, aparitia USL – pana acum, cea mai mare realizare politica a lui Crin, dupa realizarea insesi a ascenderii sale la conducerea partidului.

M-am intrebat de fiecare data daca folosirea cuvantului onoare este accidentala (dar ce poate fi accidental intr-o cuvantare publica a unui presedinte de partid responsabil, in Romania?) este doar un gen de captatio benevolentiae catre segmentul de populatie caruia i se adreseaza, sau este ceva care tine de structura interna a omului politic (sau mai scurt: a omului) Antonescu?

Imi las cititorii sa raspunda singuri la aceasta intrebare.

PS Si pentru ca este un subiect de discutie publica in aceste zile de vara, reamintesc domnului Patriciu ceea ce dansul, ca om de afaceri dar si ca om de principii. ar trebui sa stie foarte bine: si banii si onoarea nu au miros. Insa banii pot fi tranzactionati ramanand tot bani. In timp ce onoarea, odata tranzactionata, dispare.

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , ,

9 comentarii pe “Onoarea lui Antonescu?”

  1. papornitacuvorbe 8 August 2011 la 5:10 PM #

    eu unul nu mai am absolut nici o culoare politică de foarte multă vreme încoace; adică sunt categoric anti-pedelei, anti-psd, anti- mulţi alţii. nu ştiu dacă USL-ul ca alianţă este ceva viabil, ceva care să reziste, însă în momentul de faţă nu prea avem altă opţiune, pentru că trebuie făcut ceva ca leprele astea să dispară de la conducerea ţării. în ce-l priveşte pe Crin Antonescu, probabil este singurul pe care l-aş vota fără nici o strângere de inimă; ba nu, greşesc, mai este unul, care se cheamă Klaus Johannis.

    Apreciază

  2. ivi 10 August 2011 la 3:19 PM #

    „A fi un om de onoare” este un „ceva” pe care il cerem familiei, prietenilor si cunostintelor noastre – o societate, o comunitate, o organizatie, un grup se bazeaza si se fundamenteaza pe acest ‘ceva’ (un liant, o forta de conectare, o componenta a spiritualitatii, etc.) care se exprima prin expresia „a fi un om de onoare”
    Onoarea si/sau cinstea fundamenteaza increderea si intemeiaza o comunitate, o organizatie sau o societate functionala
    A cere unui politician (…care iti cere votul la randul lui) sa fie un „om de onoare” sau „un om cinstit” este o minima cerinta a unei democratii functionale si/sau a unei societati / comunitati firesti.
    Desigur ca, mai ales atunci cand onoarea si/sau cinstea lipsesc din politica, e absoluta nevoie de un sistem de reguli coerent si simplu pentru a fi inteles de toti cetatenii – sistemul institutional
    Institutiile au si un rol principal in a nu permite politicienilor fara cinste sau onoare sa acceada in functii de demnitate si de conducere …un exemplu simplu este de a interzice institutional ca un ales sa migreze in timpul unui mandat de la un partid (pe listele caruia a fost ales) la altul…

    In acest context, ca unul care i-am urmarit discursurile, interventiile si pozitiile sale politice, dar si distanta dintre vorbe si fapte putem spune ca DA Crin Antonescu este un om de onoare si/sau un om cinstit.
    Totusi exista ceva, de natura „formei” (prezenta ?!?), adica de modul in care uneori ne apare intr-o prima perceptie si care te face sa „spui” ca „nu-ti place”, ceva care te conduce sa spui „a, e unul dintre politicieni – adica un politician fara onoare si fara cinste” si treci mai departe, nemaiurmarind si continutul discursului, care la o evaluare ulterioara te conduce la cealalta afirmatie „e un politician diferit, altfel, adica unul de onoare si cu cinste” …si cine mai are rabdare in ziua de astazi …si atunci grila prin care il citim este cea pe care incearca sa o promoveze Base si ai lui ciraci din media…

    Apreciază

    • Gondolin 10 August 2011 la 7:15 PM #

      chapeau bas, Ivi. Imi iau permisounea sa difuzez comenatriul tau prin FB 🙂

      Apreciază

      • ivi 11 August 2011 la 11:25 AM #

        Testul “Crin Antonescu: pv-EVOC” pentru politicieni

        Cred ca este cazul ca si societatea civila sa se maturizeze si sa se profesionalizeze mai ales in componenta de orientare si sanctiune a modului in care se face politica in Romania.

        Asa cum exista testul pH al hartiei de turnesol prin care se determina caracterul de baza sau acid al unei substante se poate concepe si un:

        Astfel, preluand si dezvoltand un model simplu cu un simbolism puternic din domeniul managementului strategic (conceput si in curs de dezvoltare de un cercetator roman), propun urmatorul:

        Test de profesionalism si vocatie (pV) al unui politician (viitor politician) – si pentru ca este aplicat pentru prima data lui Crin Antonescu, sa-l numim

        Testul “Crin Antonescu” pV – EVOC: “profesionalism in Vocatie prin Entuziasm si Viziune cu Onoare si Cinste”

        unde,
        p – profesionalism
        V – vocatie
        avand patru dimensiuni (criterii):
        2 (primare-igienice ) de reprezentare ( cine nu trece testul pe componenta de reprezentare, inseamna ca “nu are caracter” si deci nu are ce cauta in politica):
        C – cinstea
        O – onoarea
        2 (performanta-eficacitate) de orientare si leadership
        E – entuziasm
        V – viziune

        Aplicand acest test “Crin Antonescu” chiar lui Crin Antonescu, am ajuns la concluzia ca in acest moment, paradoxal, Crin Antonescu se afla intr-un (dublu) punct de inflexiune…

        …dar hai sa vedem ce spun cititorii blogului tau Gondolin si cum il evalueaza pe Crin Antonescu prin prisma acestui test !

        Apreciază

        • Gondolin 11 August 2011 la 11:49 AM #

          pare interesannt (dincolo de rezultate) dar diavolul este intotrdeauna ascuns in detalii. Unde poate fi consultat in intregime testul respectiv (itemi, cotare, etc)?

          Apreciază

  3. ivi 11 August 2011 la 1:46 PM #

    E vorba de o cercetare care este “in curs” (si in manuscris), deci nu exista inca itemi, citari, etc…
    …si in aceste conditii eu propun un fel de “pre-cercetare calitativa de evaluare” (a aplicarii modelului la zona politica asa cum o vad eu…) in care aspectul intuitiv e mai important decat cel analitic…
    Adica de a incerca o varianta simpla, directa de evaluare pe cele 4 dimensiuni intr-o scala de tipul:
    Cinstea: * ; c ; C (unde * – lipsa; c – exista ceva; C – exista mult)
    Onoarea: *; o ; O
    Entuziasm: *; e ; E
    Viziune: *; v ; V

    (O evaluare complexa si care utilizeaza situatii dilematice e mai greu de facut – de fapt ar presupune o adevarata cercetare….)

    Astfel am putea spune ca, in lumina acestui model, Politicianul X evaluat intuitiv de cineva pe cele 4 categorii este:
    Politician X (EVOC): EVOC (maxim) sau …eVOC sau EvOC sau e*OC, … ****(minim)

    …simplu spus noi cerem oricarui politician: sa fie cinstit si onest, sa aiba o viziune pe care sa o infaptuiasca cu entuziasm!

    Apreciază

    • Gondolin 11 August 2011 la 1:59 PM #

      atunci inseamna ca avem de-a face tot cu un gen de sondaj socilogic, decat ca rezultatele se pot inscrie intr-un fel de matrice multidimensionala. Cum insa raspunsurile generale de tipul intrebarilor si de cum se paote raspunde la aceste intrebari vor fi pur subiective…
      Mie mi-a dat ceva de genul COev, ceea ce nu este chiar rau…
      Va recomand insa o scala cu patru trepte, de genul foarte putin/mai degraba putin/mai degraba mul/mult. Scala in trei trepte m/a obligat sa acord de fapt lui Crin calificative (la entuziasm si viziune) ceva mai slabe decat daca as fi dat in cazul unei scale cu patru trepte
      Imi permiteti sa preiau ideea si sa fac testul pe FB, dar cu o scala in patru trepte?

      Apreciază

      • ivi 11 August 2011 la 2:12 PM #

        Desigur!

        …se poate incerca si cu 5 si cu 7 sau chiar 10 gradatii, insa se complica si personal prefer ideea cu 3 (lipsa, ceva, mult) si asta pentru ca la marea majoritate a politicienilor se observa lipsuri grave…

        La o prima evaluare calitativa (in principal de existenta sau nu a acelui atribut) cred ca totusi 3 e mai semnificativ…

        Oricum ai libertatea sa faci cum crezi ca e mai bine…

        Apreciază

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Sînt tînăr, doamnă… | Ţara vorbelor în vânt - 7 August 2011

    […] rokssana, vultureşti, altcersenin, cristi rârâitu, stropidesuflet, neacostache, gondolin, freestyler, supravieţuitor, meşterulmanole, piticuldeportativ, haoleu, ioanaphotos, […]

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: