Într-un singur an, președintele Nicușor Dan a suferit mai multe înfrângeri decât au înregistrat alți șefi de stat români în toată perioada petrecută la Cotroceni.
Este o situație șocantă, dezamăgitoare, angoasantă, ba chiar disperată de-a dreptul, pentru că omul ales anul trecut ar trebui să fie unul nu doar de bună-credință, dar și abil politician, pragmatic, bun cunoscător al arhitecturii statului. România e literalmente pe muchie de cuțit acum, foarte aproape de prăbușirea în iliberalism și autocrație. Instituțiile statului se prăbușesc în jurul nostru, asaltul acestor forțe care vizează restaurația unui regim precum cel al lui Iliescu de la începutul anilor 90 este tot mai puternic. Am fi avut nevoie de un președinte care să conducă societatea civilă, taberele rămase democratice din partide în această luptă.
În loc de asta, avem un șef de stat „incredibil de slab“, după cum povestește Lili Ruse că i-a spus satisfăcut un șef din PSD la capătul primei consultări cu ND. Mai mult decât atât, locatarul de la Cotroceni are tendințe foarte îngrijorătoare, iar resentimentele față de democrația parlamentară, față de partidele pe care le consideră dăunătoare României sunt de-a dreptul alarmante.
Ceea ce am remarcat – și am spus în ultima emisiune de la Comunitatea Liberală – este lista incredibil de lungă a înfrângerilor suferite de Nicușor Dan în acest prim an de mandat. Nu știu care e cauza acestor eșecuri. Poate să fie oricare dintre raportarea greșită la realități, analiza eronată a evenimentelor, lipsa de experiență, prezența unor sfetnici rău-intenționați/nepricepuți etc. Sau toate la un loc. Nu știu. Dar văd rezultatele, care sunt catastrofale. ND dăunează, prin toate acțiunile și inacțiunile sale, democrației românești, atâta câtă a mai rămas.
Iată lista eșecurilor majore ale președintelui, așa cum am văzut și înțeles eu lucrurile:
– în chiar primele zile de mandat a sunat-o personal pe Lia Savonea, să-i ceară să nu candideze la șefia CSM. Savonea a râs de el, iar apoi l-a pus în situația să semneze decretul ei de investire în funcție.
– a promis că va fi săptămânal la ședințele CSM și că va face referendum printre magistrați. Subiectul a fost trecut la „discutate și uitate“, vorba lui Mihai Tudose. Nu înainte ca ND să îi expună răzbunării mafiei din Justiție pe magistrații care au avut naivitatea să-l creadă și să se ducă la Cotroceni, pentru a discuta cu el.
– a acceptat să-și negocieze propriile atribuții, lucru pe care niciun alt președinte al României nu l-a mai făcut. N-a numit șefi la serviciile secrete (altă promisiune nerespectată) pentru că, spune el, nu s-a putut înțelege cu partidele. Șefii la Parchete i-a pus de comun acord cu PSD. Amândouă sunt eșecuri majore.
– astă-iarnă l-a susținut pe Drulă la Primăria Capitalei, dar cel care a câștigat, la o diferență foarte mare, a fost Ciucu. Această înfrângere probabil că a fost resimțită de ND ca un afront personal, pentru că, de fapt, el își pusese în joc credibilitatea pentru Drulă, iar Bolojan pentru Ciucu.
– în primăvară a plecat urechea la cei care-i spuneau că a sosit momentul prielnic să-și ia revanșa și să-l dea jos pe Bolojan. S-a băgat în această combinație cu PSD și cu o tabără ocultă din PNL, dând girul atacului de la moțiunea de cenzură. Calculul s-a dovedit însă îngrozitor de greșit, pentru că Bolojan a fost destituit de la guvern, dar puciul din PNL a eșuat. Iar premierul demis, în loc să se prăbușească în irelevanță și să se întoarcă plângând la Oradea, a rămas pe poziție și a crescut la peste 30% popularitate, luându-i efectiv electoratul.
– noul plan, cu instalarea unui guvern extraparlamentar Tomac, pare de asemenea sortit eșecului. Încă unul într-o listă dezastruoasă.
– pe plan extern, toate mutările au avut rezultate proaste. A îndepărtat România de nucleul dur al noii Europe, absentând la multe dintre întâlnirile informale ori formale ale liderilor UE.
– marele obiectiv al vizitei la Casa Albă, anunțat încă din vara trecută, a fost ratat și el cu brio. Niciun efort, nicio înjosire, niciun compromis în fața MAGA n-au dat alte rezultate decât scăderea prestigiului internațional al României.
– în calitate de comandant suprem al Armatei, ND rămâne președintele în al cărui mandat România a înregistrat primele victime civile din NATO ale războiului din Ucraina. La fel ca și în cazul serviciilor secrete, șeful statului nu a luat nicio măsură. Nimeni n-a fost demis, nimeni n-a demisionat, nimic nu s-a schimbat. Se merge înainte în formula pierzătoare.
P.S. Aș vrea să fiu bine înțeles. Nu există nicio satisfacție aici. Înfrângerea lui ND e a noastră, a tuturor, ca țară și popor. Este tragic că elitele politico-militare, prin încercările lor repetate de a distruge democrația românească, ne-au adus anul trecut în situația de a avea o astfel de ofertă la alegerile prezidențiale. Vom trage cu toții ponoasele.
Radu Zlati 
Lasă un comentariu