Capital: Clasa de mijloc din România și visele sale spulberate

Cea mai puțin luată în seamă categorie de populație din România este clasa de mijloc. Adică oamenii care nu apar la proteste și demonstrații pentru că nu au timp liber suficient.

Clasa de mijloc a unei țări este masa critică a economiei. Atunci când oamenii cu venituri medii o duc bine, economia o duce bine. Corporațiile sunt importante la rândul lor și sunt, de regulă, protejate și luate în seamă de autorități, dar fără o clasă de mijloc puternică, nimeni, nici marile companii nu se simt prea bine.

România nu a avut o clasă de mijloc înainte de 1990. Sistemul comunist nu presupunea existența unei pături mijlocii, toată lumea ar fi trebuit să fie la fel. „Imediat după 1990, nu exista, în sensul real al cuvântului, o clasă de mijloc. După aceea, cei mai mulți au început să sărăcească, intrând în clasa săracă, sau s-au îmbogățit, intrând în clasa bogată. Abia după 2000 începe să se contureze o clasă de mijloc adevărată”, a declarat sociologul Alfred Bulai.

Acest proces de conturare a continuat să fie pe trend ascendent până în 2008, când a venit criza. „Criza a spulberat visele clasei de mijloc de a intra în rândul bogaților. Au fost loviți mai rău decât pătura săracă a societății pentru că aceștia nu puteau să ia credite prea mari sau prea multe”, a subliniat Bulai.

Cine este însă reprezentantul clasei de mijloc? Are între 18 și 60 de ani, câștigă între 500 și 5.000 de euro pe lună, are cel puțin bacalaureatul, are o meserie non-manuală, o mașină, o casă (la care va plăti rate multă vreme de acum încolo), este căsătorit, are un copil. Și, din păcate, este o prezență rară în afara marilor orașe. Cam acesta este portretul tipic al românului din clasa de mijloc, o persoană prinsă la mijloc între visele de a intra în sfera oamenilor bogați și ratele la bancă.

Proces de erodare

Clasa de mijloc suferă un proces de erodare din cauza crizei care a lovit în industrie, a dus la scăderea salariilor, la falimente și concedieri, consideră profesorul de economie Daniel Dăianu. „Au fost afectate toate sectoarele, dar mai ales cel al serviciilor, care se bizuie tocmai pe puterea de cumpărare a românilor”, a afirmat economistul. Ar trebui cel puțin șapte ani de creștere economică pentru a ajunge la un nivel comparativ cu alte țări din Uniunea Europeană (UE), venitul pe cap de locuitor fiind la sfertul mediei din UE.

Mihail Marcu, președintele operatorului de servicii medicale MedLife, nu crede în scăderea numărului de membri ai acestei clase sociale în urma crizei. „Adevărat, în urma crizei, membrii acestei clase consumă mai puțin, și-au redus semnificativ bugetele. Unii au și ieșit din această categorie, dar creșterile altor industrii, cum este IT, au compensat această scădere”, consideră Marcu.

Potrivit estimărilor, peste 10% din populația României (sau 30% din cea activă) aparține acestei clase, în timp ce pătura săracă trece de 50%. Astfel, numărul membrilor acestei clase ar fi între 2,2 și trei milioane de oameni.

Cât de mult contează banii?

În timp ce unii specialiști cred că veniturile reprezintă un factor esențial, alții consideră că acesta reprezintă un criteriu secundar. „Criteriile care trebuie luate în calcul sunt, în ordinea importanței: educația, ocupația și venitul. Dacă o persoană are studii superioare și o ocupație non-manuală, atunci intră în rândul acestei clase, chiar dacă are un venit mai mic”, a declarat Ioan Mărginean, director adjunct științific în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române. Potrivit acestuia, este important și pe ce se duce venitul obținut de persoana respectivă, dacă se îndreaptă către acțiuni distractive sau către activități de informare și educare. Astfel, pentru a intra în această categorie, ar trebui ca procentul maxim cheltuit pe alimentație de către persoana respectivă să nu depășească 30% din salariul lunar.

Daniel Dăianu consideră însă că, deși profesorii ar trebui să intre teoretic în această categorie, acest lucru nu se aplică în condițiile în care majoritatea nu câștigă peste 2.000 lei pe lună.

Totodată, de fapt, nu contează veni­tul, ci puterea de cumpărare, subliniază Bulai. „Cu un salariu de 100 de dolari pe lună poți fi considerat ca aparținând clasei de mijloc într-o țară foarte săracă, așa că trebuie luată în calcul puterea de cumpărare”, a atras acesta atenția. Astfel, dacă o persoană câștigă 1.000 de euro pe lună, dar ratele la bancă sunt 700, nu se poate considera că acesta intră în rândul acestei categorii sociale. În plus, contează și standardul de viață, nu doar venitul. În SUA, de exemplu, este mult mai ușor de stabilit asta pentru că toate veniturile se declară la Fisc. Totodată, este sprijinită producția pentru că averea deținută este impozitată mai mult decât venitul, în timp ce în România, sunt mulți oameni cu venituri foarte mici, dar cu proprietăți scumpe. Spre deosebire de țara noastră, în străinătate nu poți deține o avere foarte mare fără să produci în consecință, pentru că impozitele puse pe proprietăți cresc exponențial, în funcție de valoarea acestora.

Față de alte țări din regiune, România stă mai prost. „Suntem peste Bulgaria din acest punct de vedere. Serbia seamănă cu noi, iar Ungaria și Croația reprezintă nivelul următor, iar de acolo lucrurile evoluează foarte mult”, a afirmat Marcu.

Potrivit datelor statistice, salariul mediu net în Bulgaria este de circa 670 leva (1.484 lei), iar în România, de circa 1.455 lei. Totodată, alături de România, Bulgaria și țările baltice se confruntă și ele cu un fenomen de erodare a clasei de mijloc pe fondul scăderii nivelului de trai și al schimbărilor radicale suferite de economiile respective.

Salvarea vine de la IMM-uri

Sau ar trebui să vină. În condițiile în care doar 1% din populația rurală este încadrată în această categorie, creșterea veniturilor și a nivelului de trai poate veni din zona antreprenoriatului. Din păcate, 55% din IMM-uri au obținut anul trecut rezultate financiare mai slabe sau semnificativ mai slabe față de 2009 și doar 19% au consemnat rezultate mai bune, conform Wolfgang Schoiswohl, vicepreședinte Corporate ­Banking și Trezorerie la Banca Comercială Română. Iar pentru acest an, 33% din ­IMM-uri estimează rezultate în scădere față de anul trecut. Mai mult, nu mai puțin de 60% din companii consideră că apogeul crizei va fi atins în 2012, 23% văd vârful în 2013 și doar 8% spun că a fost atins în 2011.

Dorința există în România pentru afaceri pe cont propriu. Un procent de 21% dintre respondenții unui Eurobarometru realizat de Gallup spune că dorește să se lanseze ca antreprenor, în timp ce la nivelul UE, procentul este de doar 14%, la fel ca și în SUA. Principala problemă cu care se confruntă viitorii afaceriști este cea financiară, 68% din aceștia indicând finanțarea ca problema care îi oprește. Ponderea celor care nu găsesc finanțare este doar de 35% la nivelul UE și de 14% în SUA.

Potrivit datelor Consiliului Națio­nal pentru IMM-uri (CNIPMMR), princi­pa­lele probleme cu care se confruntă firmele deja existente în țara noastră sunt scăderea cererii interne, fiscalitatea crescută şi gradul scăzut de accesibilitate a creditelor. Iar pe fondul reducerii afacerilor din aproape toate sectoarele de activitate, antreprenorii sunt pesimiști pentru viitor, de notat fiind și lipsa de ajutor din partea statului (prin reducerea birocrației sau a fiscalității). „O economie adevărată, competitivă nu poate exista fără IMM-uri. Exemplul edificator în acest sens este chiar cea mai puternică economie a Europei, Germania”, spune Daniel Dăianu, care consideră că ar trebui întreprinse mai multe acțiuni pentru protejarea acestora. Doar așa am putea ajunge și la o clasă de mijloc bine dezvoltată.

Etichete:, , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: