Declansata in 2008 intr-una dintre cele mai dinamice economii ale lumii , criza financiara extinsa in mai toate tarile dezvoltate ameninta cresterea si stabilitatea sociala si scoate la iveala probleme structurale in managementul riscurilor care s-au globalizat o data cu integrarea pietelor. Guvernele tarilor afectate au raspuns prompt prin a sustine financiar pierderile bancilor si companiilor de interes national, dar asa cum era de banuit, criza bancara a fost urmata de o criza profunda a datoriei publice a carei dimensiune a fost si ramane greu de estimat.
Uniunea Economica si Monetara a carei arhitectura a fost gandita de Jacque Delors cu scopul de a armoniza economiile spatiului Euro se confrunta astazi cu un tsunami financiar cu Grecia, Portugalia si Spania in linia intai, ridicand intrebarea legitima ce anume nu a functionat in Pactul de Stabilitate si Dezvoltare propus de Ministrul German de Finante Theo Waigel in 1990 si adoptat de 17 State membre in 1997.
Fara indoiala, tarile care astazi risca intrarea in incapacitate de plata si falimentul au operat ani de zile in afara parametrilor de securitate fiscala stabiliti de Pactul de Stabilitate si Dezvoltare potrivit caruia deficitul bugetar trebuie sa ramana sub 3% din PIB, iar datoria publica sa nu depaseasca 60% din PIB, situatie pe care Banca Centrala Europeana nu a sesizat-o la timp.
Criticat de la inceput pentru rigiditatea conditiilor impuse, Pactul de Stabilitate si Dezvoltare si reforma sa se afla incepand din Martie 2011 pe primul loc pe agenda de lucru a Consilului European al Afacerilor Economice si Financiare, care intentioneaza reglementarea de sanctiuni si monitorizarea atenta a Statelor membre, dar prejudiciul este deja creat, iar increderea cetatenilor Europei in stabilitatea financiara a zonei Euro profund afectata.
Inainte ca Guvernele, bancile centrale, politicienii si natiunile afectate sa traga concluzii si sa adopte solutii de revenire din criza, cateva dintre cauzele care au generat caderea pietelor financiare in SUA si recesiunea economiilor dezvoltate merita analizate. Cresterea consumului bazat pe imprumut (“the debt-led consumption growth”), practicat la scara larga cu sprijinul industriei creditului ipotecar si al sistemului bancar in in Statele Unite ale Americii si transferat in piata globala prin intermediul instrumentelor derivative, trebuie analizat in contextul mecanismelor de cerere si oferta ale economiilor liberale. Acest tip de consum, care s-a dovedit letal, ar putea avea legaturi puternice cu scaderea ponderii compensarii factorului munca in venitul national (sau in Produsul Intern Brut) inregistrata in ultimele trei decenii in mai toate tarile dezvoltate.
Distributia veniturilor in favoarea capitalurilor a dus la o scadere a compensarii muncii de 10% din PIB in SUA in ultimii treizeci de ani in timp ce in Grecia scaderea a fost de 31%, 19% in Irlanda si de peste 10% in Portugalia, Austria, Finlanda si Japonia pe aceeasi perioada.
In 1961, economistul Nicholas Kaldor a inclus in cei sase factori (“stylized factors”) care raman neschimbati in ciclurile economice constanta in timp a distribuirii veniturilor intre capital si munca. Functia de productie Cobb-Douglas utilizata pe scara larga de bancile centrale pentru a prognoza cresterea economica, excesul de cerere si rata inflatiei pe baza careia se stabilesc ratele dobanzii pe termen scurt, foloseste acelasi principiu al constantei ratelor de compensare a muncii si capitalurilor, utilizand ponderea de 70% si respective 30% a distributiei veniturilor catre cei doi factori de productie asa cum a prezis Kaldor. Aceste ponderi si mai ales constanta lor nu s-au confirmat niciodata insa in ultimele decenii.
Pe perioade scurte, in anumite economii, s-au inregistrat valori apropiate ale ponderilor, dar nota generala demonstreaza ca schimbarile structurale la nivel national datorate globalizarii au condus la scaderea ponderii compensarii muncii in venitul national si in PIB.
Ca urmare a scaderii veniturilor din munca in totalul veniturilor generate de economie, cererea de bunuri si servicii in SUA ar fi fost mult mai mica daca Rezervele Federale si bancile comerciale nu ar fi incurajat imprumuturile prin dobanzi foarte mici si garantii modeste in perioada premergatoare crizei. Cresterea consumului bazat pe imprumut se face responsabila de declansarea crizei din 2008 si ingreuneaza astazi mentinerea cererii agregate si revenirea cresterii in tarile dezvoltate.
Salariile, reprezentand componenta variabila a costurilor marginale, au fost afectate de competitia globala in timp ce sindicatele- aparatorii traditionali ai drepturilor salariale – au pierdut din forta de negociere de alta data confruntate fiind cu riscul de a pierde locurile de munca in cazul in care capitalurile se muta in piete care garanteaza profituri mai mari.
Studii realizate de Fondul Monetar International si de unii dintre economistii contemporani printre care Joseph Stiglitz, Profesor la Columbia University si Jean Paul Fitoussi, Profesor la Institutul de Studii Politice din Paris, au concluzionat ca progresul tehnologic, liberalizarea schimbului in piete competitive si diminuarea puterii sindicatelor inregistrate in ultimele decenii au contribuit la scaderea veniturilor aferente muncii. Salariul real a crescut intr-un ritm mai scazut decat productivitatea muncii (Figura #4) in timp ce veniturile aferente proprietarilor capitalului au beneficiat de cresteri mai importante.
In tarile OCDE, ponderea sindicatelor in randul angajatilor s-a redus semnificativ in ultimele decenii si, implicit, capacitatea de negociere si protectie a drepturilor salariatilor (Figura #3).
Analizele realizate in randul tarilor dezvoltate arata ca propensitatea marginala spre consum este mai mare in randul salariatilor in timp ce rata de economisire este mai ridicata in randul detinatorilor de capital.
In Europa Centrala si de Est, ponderea venitului aferent muncii a inregistrat acelasi trend descrescator. In Romania, compensarea muncii a pierdut 20% in fata capitalului in perioada 1990 -2011 (de la 79% la 59% – Figura #1) cu o crestere pronuntata in perioada 2000-2002 cand miscarea sindicala a fost mai dinamica.
Figura #1- Veniturile aferente muncii 1990-2011 in % din PIB la costurile factorilor
Sursa: AMECO Database
In fata acestei evidente, se pune intrebarea daca Rezervele Federale au scazut dobanzile pentru a incuraja imprumuturile ca raspuns la caderea cererii de consum generate de diminuarea veniturilor aferente muncii, sursa primara de consum a gospodariilor.
Figura #2- Compensarea factorului munca in % din PIB la costurile factorilor in unele tari OCDE
Sursa: AMECO Database
Pentru tarile europene afectate de criza declansata in SUA in 2008, provocarea este de a determina ce tipuri de politici sociale trebuie adoptate pentru a preveni deflatia luand in considerare panta descrescatoare a veniturilor aferente muncii si somajul care vor continua sa ameninte cererea de consum.
Celebra teorie a lui Keynes “in situatie de criza, tipariti, dati credit, imprumutati, cheltuiti” pare sa fie solutia practicata intens de bancile centrale in economiile afectate, dar velocitatea banilor a scazut in ultima perioada semnaland perceptia iminentei recesiunii globale care a castigat teren facand incerta revenirea la crestere.
Ca raspuns la realitatea economico-financiara critica in zona Euro, Strategia Europa 2020 adoptata de Comisia Europeana in martie 2010 cere statelor membre sa prioritizeze trei directii de actiune in incercarea de a reconstrui viabilitatea pietelor din interior, dar dezechilibrele fiscal combinate cu scaderea cererii fac aproape imposibile orice rezultate notabile pe termen scurt.
Dezvoltarea sustenabila are nevoie de investitii si de cresterea exporturilor, dar pentru a obtine rezultatele prefigurate, reformele necesare in sprijinul unor interventii programatice eficiente in tarile aflate in prag de faliment sunt multe si complicate. Concluzionand:
- Crestere inteligenta: dezvoltare economica bazata pe cunoastere si inovatie
- Crestere durabila: promovarea unei economii mai competitive, bazata pe utilizarea eficienta a resurselor si protejarea mediului
- Dezvoltarea inclusiva: stabilirea unei economii care accelereaza rata ocuparii si care asigura servicii si coeziune sociala
suna bine pe hartie in Strategia Europa 2020, dar provocarile pe care le creaza sunt mari, iar scaderea increderii care se extinde in tarile afectate va fi dificil de contracarat.
Tarile europene se confrunta cu rate ridicate de somaj al tinerilor pentru care modelul social generous al ultimelor decenii nu a gasit solutii. Ar fi nevoie in acest moment de politici de ocupare mult mai flexibile pentru a creste sansele noilor veniti pe piata muncii sa gaseasca de lucru.
Figura #3 – Scaderea puterii negocierilor colective in unele tari OCDE
Sursa: AMECO Database
Riscul major pe care scaderea ponderii compensarii muncii il creaza pe termen lung este adancirea inegalitatii sociale intre angajati si detinatorii de capital. De asemenea, salarii mai mici inseamna contributii sociale mai mici si, implicit, pensii in scaderea, crescand riscul saraciei varstnicilor si al discrepantelor intre generatii de beneficiary.
Figure 4 – Compensarea factorului munca versus cresterea productivitatii muncii
Sursa: UN Statistics Database
Pentru a recupera ratele de crestere a consumului si economisirii, bancile central ar trebui sa isi bazeze prognozele de crestere pe dinamica veniturilor aferente muncii pentru a stimula investitiile si cresterea cererii prin politici monetare adecvate. Locurile de munca cu productivitate ridicata sunt absolute necesare pentru a sustine cresterea economica si reduce deficiturile publice.
In timp ce in Statele Unite, schimbarea inregistrata in distribuirea veniturilor intre munca si capital a reprezentat una dintre cauzele majore ale cresterii consumului bazat pe imprumut, refacerea ponderilor in compensarea factorilor de productie ar putea fi un pas hotarator in perioada post criza.
Bibliografie
Mankiw, Gregory N., “Macroeconomics” Sixth Edition, 2007
Hazlitt, Henry “Economics in One Lesson”, 1946
Hazlitt, Henry “The Failure of the “New Economics” – An Analysis of Keynesian Fallacies, 1959
Stiglitz, Joseph E., “Freefall, Free Markets and The Sinking of the Global Economy”, 2010
Lewis, Hunter, “Where Keynes Went Wrong and Why World Governments Keep Creating Inflation, Bubbles and Busts”, 2009
Krugman, Paul “The Return of Depression Economics and the Crisis of 2008”, 2008
United Nations “World Economic and Social Survey 2011”
Blanchard, Olivier “Monetary Policy and Unemployment”, 2003
Heise, Arne and Lierse, Hanna “The Effects of European Austerity Programmes on Social Security Systems”, 2011
Lee, Kang-kook and Jayadev, Arjun “Capital Account Liberalization, Growth and the Labor Share of Income: Reviewing and Extending the Cross-country Evidence”
Foley, Duncan K. “Unholy Trinity: Labor, Capital, and Land in the New Economy”,
Zaman, Gh., Goschin, Zizi, Herþeliu, C.”Analysis of the Correlation between the GDP Evolutions and the Capital and Labour Factors in Romania”, Romanian Journalof Economic Forecasting, 2005, pp. 5-21
Atkinson A.B. “Factor shares: the principal problem of political economy?”, 2009
Felipe, Jesus Felipe and Kumar, Utsav “Unit Labor Costs in the Eurozone: The Competitiveness Debate Again”, 2011
Santos, Tano and Veronesi, Pietro “Labor Income and Predictable Stock Returns”, 2005
Hall, Robert E. “The Rigidity of Wages and the Persistence of Unemployment”, 1975
Ricardo Hausmann, Bailey Klinger, Rodrigo Wagner “Doing Growth Diagnostics in Practice: A ‘Mindbook’”, 2008
Dumitru Miron; Cristian Păun – “Financial and monetary features of the international Business”, ASE Publishing House; Bucharest, 2001
Nuti, Mario “The European Social Model: Is There a Third Way?”, PECOB 2011
Brian Hodgkinson “A NEW MODEL OF THE ECONOMY”, 2007
Alfonso Arpaia, Esther Perez and Karl Pichelman, “Understanding Labor Income Share Dynamics in Europe”, 2009
International Labor Organization “Global Wage Report 2010/11 – Wage policies in times of crisis
sursa: Contributors
Radu Zlati 
Comentarii recente