C. Socol (Money.ro): 10 paradoxuri în acordul cu FMI

Departe de mine ideea că acordul cu FMI nu era necesar pentru România în anul 2009. Perspectiva intrării în criza fiscală (de lichiditate) era una cu mari şanse de concretizare. Mentinerea unui anumit grad de încredere în economia românească, ajustarea ordonată a deficitului de cont curent, stabilitatea cursului de schimb şi asigurarea unei plase de siguranţă în ceea ce priveşte finanţarea externă la costuri moderate reprezintă argumente solide în asigurarea unei colaborări cu grupul de finantatori FMI-UE-BM.

Însă nu pot să nu observ o serie de paradoxuri ce continuă în acordul României cu FMI. Paradoxuri ce devin subiecte discrete, puţin commentate, mai degrabă probleme aruncate sub preş. Paradoxuri ce se vor întoarce împotriva României în următorii ani.

  1. Chiar dacă România este vicecampioană europeană la viteza de ajustare fiscală (reducere medie anuală de 1,9% din PIB pe deficitul structural), calitatea ajustării fiscale este una foarte redusă. În fapt România face o ajustare fiscală pur cantitativă, cu amânări de plăţi consistente în viitor (arierate, despăgubiri ptr cei care au obtinut in instanta recuperarea  veniturilor etc)
  2. Execuţia bugetară nu arată aşa de bine pe cât se spune. Evoluţia pozitivă a veniturilor la buget se datorează în primul rand încasărilor substanţial mai mari din TVA (crescut la 24%) şi accize. Mediul privat nu este stimulat sa faca investitii si sa creeze locuri de munca. Reducerea consumului a determinat evoluţii nominale constante la impozitul pe profit şi impozitul pe salarii şi venit (chiar pierderi reale de 4,5% la impozitul pe profit şi impozitul pe salarii). Nu s-a redus pe cât trebuia rigiditatea cheltuielilor bugetare. Mai ales la capitolele bunuri şi servicii (plus 11,5% pe nominal, demonstrând incapacitatea de a curăţa sistemele bugetare de corupţie, persistenţa arieratelor etc) şi asistenţă socială (doar minus 2,4%, reflectând incapacitatea de a ţinti adecvat formele de ajutor pentru cei vulnerabili). Îngrijorătoare este creşterea puternică a cheltuielilor cu dobânzile (plus 27,3% nominală, plus 22% reală) demonstrând dificultăţi de finanţare şi creşterea poverii pe generaţiile viitoare. Creşterea cheltuieilor de capital (plus 16,5% pe nominal) reprezintă un semnal pozitiv, dar slab, pentru stimularea creşterii economice. Spun slab deoarece investiţiile publice nu sunt prioritizate, generând efecte de multiplicare reduse (chiar demultiplicare, în condiţiile în care multiplicatorul investiţiilor publice pentru România este estimat la 0,5-0,7).
  3. Reducerea cheltuielilor de personal din 2010 si 2011 este un lucru bun însă nu reprezintă de fapt decât o amânare la plată a acestora. Executia bugetară arată că economiile totale făcute la cheltuielile de personal prin toate taierile propuse in perioada iunie 2010 iunie 2011 sunt de aprox 2% din PIB, circa 8 miliarde ron iar  despăgubirile căştigate în instanţă de către bugetari în ultimul an sunt tot de 8 miliarde ron. Deci, de fapt măsurile de austeritate în domeniu reprezintă doar un deficit amanat pentru 2013-2014 cand vor fi platite aceste despăgubiri, indexate la inflaţie.
  4.  In ultima Scrisoare de Intentie propusa boardului FMI nu exista sintagma locuri de munca. Desi efectivul salariatilor din România a scăzut în perioada crizei (septembrie 2008 – august 2011) de la 4,84 milioane persoane la 4,20 milioane persoane, deci cu 640 mii persoane. De aici presiuni mari pe bugetele de asigurări sociale, pensii, şomaj, sănătate etc unde se inregistreaza deficite din ce in ce mai puternice.
  5. Investiţiile străine directe pot ajunge în 2011 la minimul istoric. Un indicator al gradului de încredere în economia noastră este şi cel legat de evoluţia investiţiilor străine directe. Ultimul comunicat al BNR privind investitiile straine directe in Romania arată că acestea au insumat 90 milioane euro, totalul din primele 7 luni ajungand astfel la 1,1 miliarde euro. Aceasta înseamnă o scadere cu 30% fata de aceeasi perioada a anului trecut, si cu 58% fata de 2009. Reducerea ISD va conduce la probleme privid finantarea sustenabilă a deficitului de cont curent, la imposibilitatea de a asigura resurse de finantare pentru cresterea economică sustenabilă promisă, dar şi la lipsa optimismului privind îmbunătăţirea tehnologică şi a motoarelor de dezvoltare pentru economia noastră.
  6.  Nu s-a creat spatiu strict necesar pentru relansarea economică. România va ajunge la nivelul său potenţial de abia in 2016. Viziunea privind relansarea economică este defectuoasă, întâlnim puţine măsuri pentru stimularea ofertei interne. România iese din criză cu potentialul redus la jumătate (crestere estimata la 2,5-3% din PIB) fata de perioada precriză. Gap ul dintre cresterea PIB efectiv si PIB potential se va închide de abia in 2016. Pana atunci Romania se va afla in gap recesionist.
  7. Reluarea creditării se face lent. Bancile din Romania s-au invatat sa nu mai crediteze sectorul real, considerandu-l riscant, limitându-se la a cumpăra obligatiuni si titluri de stat inlaturand concurenta si tinand dobanzile sus pentru companii si pentru populatie, prin efectul de crowding out.
  8. Romania are cel mai scazut grad de absorbtie al fondurilor europene dintre tarile UE. Dacă excludem prefinanţarea găsim un grad de absorbţie efectivă de doar 4%.
  9.  Bufferul/tamponul în Trezorerie care să acopere cheltuielile curente pe minimum 4 luni nu a fost constituit nici acum.
  10. Este cel puţin ciudată insistenţa FMI si UE pe vânzarea pachetelor de acţiuni la companiile strategice. Sunt total împotrivă. Nu este momentul nici ca preţ şi nu este oportună nici ca idee – când majoritatea ţărilor îşi ţin perlele ca potenţiale active colaterale în cazul apariţiei unor probleme grave de lichiditate.

Sunt cîteva chestiuni la care as fi vrut sa aud raspunsuri din partea reprezentantilor creditorilor internationali. Si din partea autoritatilor române. Doar comunicarea succeselor obtinute prin acordul cu FMI nu fac bine nimănui. Nici Fondului, nici UE şi nici României.

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: