I. Leca (VoxPublica): Chiar vorbesti ca prostu’

Nu imi place Ponta. Insa, in privinta lui Boc, nu cred ca s-a inselat prea mult. Oh, desigur, limbajul… ca si cum o vorba ar echivala vreodata cu fapta. La Ponta, pacatul e ca prea multi dintre ai sai au ajuns sa vobeasca incontinuu ca prostii. In rest, poate sa fie mandru de circul oferit pe treptele Parlamentului. Daca vorbele sale exprima si reprezinta frustrarile majoritatii, e ok.

Daca nu va ramane doar un agitator de duzina. Cat despre Boc, lumea s-a obisnuit cu el. Oricine e cat de cat atent la ticurile si cliseele sale verbale, la turuiala in gol, isi poate da usor seama ca omul asta nu gandeste nici cand tace. Insa efectul poeziei repetate de zeci si sute de ori, mai ales din pozitia sa de oficial, ar trebui sa nu fie ignorat niciodata. Si daca, dupa ce i-ai spus ca vorbeste ca prostu’, nu vii si cu un contra-exemplu, risti sa ramai la faza de intrecerea din spatele blocului.

“Trebuie pentru ca trebuie…”Asta e vorba omului care nu gandeste, intr-adevar. Imi amintesc cum Boc inca foloseste propozitia o data la trei cuvinte. Ce mi se pare insa de-a dreptul trist e ca premierul a iesit ieri pentru prima oara din granitele ciripitului poeziei doar cand s-a referit la cravata sa mov si vrajile pe care le face de fiecare data cand o poarta. Atunci si numai atunci a fost autentic. A fost el insusi. Dar ce imagine a lasat in urma!

Un premier de tara europeana care, fie si in gluma, declara ca movul si cravata vrajita il pazesc de motiunile de cenzura… Iti faci cruce, chiar daca nu crezi in niciun Dumnezeu. Si iti spui ca daca nu o fi trecut pe la vrajitoarea Melisa, sigur l-a consiliat si pe el Aliodor Manolea. Oare cum o aborda o astfel de gandire problemele grave, mari ale natiunii? Criza, reforma, modernizarea statului?

Oare la fel isi spune omul asta si cand anunta inghetarea pensiilor si salariilor – “port cravata scaldata in flacarile violet si soarele imi va surade; taierile isi vor face efectul si economia isi va reveni”? Nu m-ar mira. Ba, se poate si mai rau. Asa ajungi sa reciti versuri tampite despre comasarea alegerilor. Sa ajustezi si democratia dupa criza, sa nu vezi o problema cand declari ca linistea e sfanta, iar dezbaterile destabilizeaza.

De aici incolo se poate spune orice, pentru ca nimic nu mai are sens. Si, tocmai de aia, totul e adevarat. Poti sa spui ca presa e un pericol la adresa democratiei, dar comasarea si amanarea alegerilor nu. Ca economisesti 20 de milioane, dar spargi sute de milioane in clientela. Ca Vanghelee e Cavaler National, Nastase abuzat si hartuit, Oprea stalpul democratiei, Miki Spaga cavalerul Jedi, iar Lili Minca zeita Fortuna.

Oricum, pe vremuri de criza, nici valorile nu mai sunt aceleasi, nici judecatile la fel si nici ratiunea logica. Ramane sfanta vointa a unor “alesi”, harul si viziunea unui om si supunerea oarba a unui grup de fanatici. Mai poti sa te miri ca Ialomitianu, ala de gangureste si screme cuvintele precum nou-nascutii, e declarat ministrul de Finante al anului in Europa, cand in cea mai saraca tara din UE a fost implementata si cea mai “teribila” austeritate?

Poti sa il suspectezi pe presedinte de amestec in justitie, cand da lectii magistratilor sa judece dupa buget si procurorilor sa ancheteze doar daca sunt siguri ca vor obtine si condamnarea? Am ajuns in punctul in care toate valorile au fost spulberate, iluziile facute praf si, de aceea, orice viitoare promisiune compromisa. Acum nici macar nu mai are sens sa se oboseasca a demonstra cum a ajuns presa in razboi cu democratia si stabilitatea nationala. Puterea s-a asigurat ca orice s-ar spune, e inutil.

Pentru ca oricum nimeni nu mai asculta pe nimeni. Orice discutie e ratata din start. Cel mult, poti sa vorbesti ca prostu’. In sfarsit, au reusit sa decredibilizeze discursul in sine. Ramane doar vointa. Si puterea. Nu mai e nici timp si nici loc de dialog.

Etichete:, , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: