Ziare.com – Golgotele din fata PDL si USL

Ca sa aiba sansa de a se prezenta onorabil la startul celei mai inversunate confruntari electorale de dupa revolutie – cu fiecare asemenea episod, cantitatea de venin creste, iar mintea omeneasca descopera noi culmi ale dementei politice -, partidele trebuie sa treaca printr-o purificare.

Termenul nu este cel mai fericit, avand in vedere premisele jocului de-a alegerile, care in Romania presupune nu un exercitiu de optiune in cunostinta de cauza (program), ci o decizie bazata pe sentimente iscate de simboluri caracteristice tarilor bananiere. Dar folosim conventiile, iar in materie de partide politice, reforma inseamna debarasari, prin cutite lungi sau compromisuri, de balastul care face vaporul sa nu poata iesi dintre stanci odata cu fluxul.

Deocamdata, singurul partid care a incercat sa lase la vatra potentialul distructiv din punct de vedere electoral este PDL. A reusit sa adopte un cod al eticii interne care nu reprezinta cea mai buna dintre lumile imaginate de Monica Macovei, dar este un inceput demn de salutat. Pe urma, are tapi ispasitori in materie de spagi. Aici, varful este Sorin Apostu, care s-a calificat prin forte proprii in finala. Activitatile sale l-au adus in situatia de a se autodevora exact in momentul cand lupta impotriva coruptiei trebuia relansata pentru a observa partenerii intru UE ca in Romania se face curat nu numai pe hartie. In spatele sau vin primari mai mici, deputatei, directorasi, dar categoria exista. A, ca independenta justitiei ar trebui sa umble mai vartos in miezul guvernarii, e adevarat. Dar anul abia a inceput. Este exact locul unde PDL avea de retusat, si taria de a le transmite procurorilor ca sunt lasati sa lucreze este o premiera constructiva.

Sa vedem cum stau ceilalti. In ceea ce priveste PSD, punctele sensibile sunt la fel de dureroase, dar pe langa bagajul negativ reprezentat de inventatorii coruptiei institutionale exista si un conflict al generatiilor. Si daca cu spagile, romanii se simt mai in largul lor, nu acelasi lucru il simt in privinta unor simboluri ale inapoierii tarii. Ce are de facut PSD este sa renunte la legitimarea alaturi de Ion Iliescu. Nu e simplu, dar e vital.

Suspiciunile legate de revolutie, mineriade si desavarsirea categoriei „o mana spala pe alta” vor tine mereu departe de social-democratie romani care inclina spre aceasta doctrina, dar au un mort in stomac de cate ori il vad pe fostul presedinte. Sunt convins ca Victor Ponta are ceva planuri in materie. Din cauza teribilismului, nu si o sustinere coagulata in partid.

La liberali, lucrurile sunt ceva mai imputite. Partidul nu are rau famati de talia celor de la PSD, si nici un conflict intre generatii. Dimpotriva, exista o dorinta mare de unitate, nesatisfacuta din cauza unor factori externi, ca Dan Voiculescu.  Daca Ponta a avut inteligenta sa se tina la distanta, Crin Antonescu l-a numit „prieten”, facandu-i sa se intoarca in mormant pe toti cei care au facut puscarie politica. In plus, ambitia prosteasca a liderului de a nu suporta alte opinii decat pe ale sale a demobilizat personalitati importante si a atras din partea societatii civile critici care l-au ridiculizat.

Asa ca pentru Opozitie, pentru maximizarea sanselor acesteia, 2012 sta sub semnul indoielii. Revolutie si renastere, sau batista pe tambal si risc maxim. Inca mai este timp.

Reclame

Etichete:, , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: