Varujan Vosganian: Care e unitatea de masura a slabiciunii opozitiei?!?

Faptul că opoziţia e slabă a devenit o obsesie pentru multă lume. Eu, însă, aş vrea să ştiu care este unitatea de măsură în baza căreia se face această afirmaţie.Din punct de vedere al acţiunii politice, niciodată opoziţia nu a fost mai unită ca acum. Dacă observaţi, în Parlament, toate partidele de opoziţie acţionează unitar, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată nu numai din 1990 încoace, dar probabil că nici pe pe harta politică a României de după Marea Unire din 1918.

Actuala opoziţie mai deţine un record, acela conferit de sondajele de opinie. De la Frontul Salvării Naţionale încoace – care nu se pune, totuşi, având în vedere condiţiile istorice – nici o forţă politică nu a avut o susţinere atât de largă. Sondajele ultimelor zile arată că USL se apropie de 60%. La o întâlnire pe care am avut-o zilele trecute cu reprezentanţii uneia dintre cele mai importante instituţii de profil, ei îmi spunea că, în ţară, USL se apropie chiar de 65%. Niciodată distanţa, ca opţiune de vot, între guvernanţi şi opoziţie nu a fost mai mare, în favoarea opoziţiei.  Până şi printre protestatari, dacă aţi observat, sloganurile de tipul „PDL – USL – aceeaşi mizerie e” au dispărut, lăsând câmp larg de inspiraţie imboldurilor şi distihurilor antiprezidenţiale şi antiguvernamentale.

Acelaşi lucru e valabil, dacă cercetăm structura administraţiei locale. Nici o forţă de opoziţie de până acum nu a fost atât de bine reprezentată în administraţia locală, cu cca 2000 de primari şi zeci de mii de consilieri judeţeni şi locali. De pildă, în judeţul pe care îl reprezint, Iaşi, peste 90% din populaţie este reprezentată de administraţii locale USL. Iar mult-trâmbiţata migraţie a primarilor către UNPR, cum bine se observă,  a rămas o închipuire.

Nici la nivelul liderilor o astfel de aserţiune nu se justifică. Dintre liderii politici, primi cinci – şase aparţin opoziţiei, în timp ce preşedintele şi primul ministru, principalii lideri ai partidului de guvernământ, se zbat în limita a zece procente. Peste trei sferturi dintre români sunt convinşi că actuala opoziţie va guverna România şi absolut toate sondajele de opinie dau câstigător al alegerilor parlamentare pe candidatul USL.

De unde vine, însă, această percepţie? Cei de la guvernare fac tot ce vor, ni se spune. Guvernul lansează agenda, opoziţia doar reacţionează. Preşedintele manipulează serviciile secrete şi structuri ale justiţiei. Aici problema de fond nu e a opoziţiei, ci a înţelegerii corecte a jocului democratic. Aşa este, Guvernul  îşi trece legile şi ia măsurile pe care le doreşte. Dar oare nu ştiam acest lucru atunci când am votat o Constituţie care spune că legile se votează cu majoritatea parlamentară? Cel care face agenda, în mare parte, e Guvernul, căci el are şi capacitatea să aplice ceea ce spune. Opoziţia poate să-şi prezinte proiectele alternative şi, instituţional vorbind, doar să protesteze faţă de erorile şi abuzurile Guvernului.  Iar în ce priveşte derapajele de la democraţie, ele există, într-adevăr, din fericire, însă, suntem membri ai Uniunii Europene şi sistemul democratic are mijloace de a le corecta, prin alegeri libere, la termen sau anticipate.

Nu vreau să idealizez opoziţia, care are şi ea slăbiciunile ei. Sunt şi eu preocupat de „the day after”, anume de marea responsabilitate a guvernării unei ţări sărăcite şi descumpănite. Nici nu vreau, însă, să creem o falsă impresie a invincibilităţii actualilor guvernanţi, care nu se sprijină decăt pe propaganda, pe lipsa de scrupule şi pe propriile obsesii. Altminteri, astea sunt regulile democraţiei. Cine are majoritatea hotărăşte. Să ne gândim bine, atunci când votăm. Atunci când majoritatea este nelegitimă, ca în cazul de faţă, şi dispreţuitoare la adresa propriului popor, există alegeri şi lucrurile se reîntorc la normal. Şi, cum se întrevede, această şansă a normalităţii are un procent neobişnuit de mare – comparând cu alte alegeri postdecembriste – să se petreacă.

sursa: Vozganian

Etichete:, , , , ,

8 comentarii pe “Varujan Vosganian: Care e unitatea de masura a slabiciunii opozitiei?!?”

  1. berenger 1 februarie 2012 la 3:15 PM #

    hi, hi, i-am lasat senatorului meu (caci asta e varu jean) un raspuns pe blogu-i, dar, pentru ca chiar ii raspundea la intrebarea retorica, nu a binevoit sa-l aprobe.
    in esenta raspunsul era asa: opozitia e slaba pentru ca nu reuseste, pentru prima data dupa 90, sa se inscrie in tiparul alternativei de dorit.

    Apreciază

    • Gondolin 1 februarie 2012 la 4:19 PM #

      pentru prima data dupa 1990, opozitia, inainte de alegeri, are in sondaje peste 50% optiuni de vot. Asa ca dupa mine, opozitia se inscrie in „tiparul alternativei de dorit”. Problema lui Vozganian si a articolului sau este sintagma „opozitia este slaba”. Pai SIGUR ca este slaba, pentru ca daca opozitia ar fi puternica nu ar fi Opozitie, ci Putere (adica ar fi la guvernare). Opozitia este exact atat de puternica pe cat de multe voturi are. Mai mult decat acesta aritmetica, este vorbarie goala.

      Apreciază

      • berenger 1 februarie 2012 la 6:00 PM #

        detaliasem acolo, dar aici mi-a fost lene: usl are 30% din optiunile populatiei (stii tu de ce) de luni de zile. iar, pentru prima data, logica x e prost, deci votez y nu mai e valabila pentru 70% din populatie. mai mult, chiar daca oamenii puterii sunt foarte prost vazuti, cota de incredere a liderilor opozitiei arata ca peste 70% din populatie nu are incredere nici in ei. de asta opozitia e slaba.

        Apreciază

        • Gondolin 1 februarie 2012 la 6:26 PM #

          Nu stiu de unde scoti 70%… Deoarece pe mai toate sondajele, in jur de 50% (in fapt peste) isi manifesta intentia de a vota. Sociologic vorbind, daca cei 50% care au decis sa zica cum ca nu voteaza sau nu sunt siguri ac voteaza, ar vota, atunci voturile acestora ar urma in mare optiunile celor care sunt determinati sa mearga la vot (cunosc calculelel diversilor sociologi care zic altcevam le-am postat si la mine pe blog, dar respectivele presupozitii nu m-au convins deplin.
          Oricum, nu pot intelege de ce CDR si DA au fost optiuni viabile pentru altenativa la guvernare (optiuni de altfel materializate in alternanta la putere) iar USL nu este o astfel de optiune. Poate ma lamuresti tu?

          Apreciază

      • berenger 2 februarie 2012 la 7:41 AM #

        sigur. fa o comparatie intre increderea in liderii cdr sau da si compar-o cu cea a liderilor usl.

        Apreciază

        • Gondolin 2 februarie 2012 la 8:27 AM #

          sincer, nu imi aduc aminte de rata de incredere in liderii CDR, Dar cat putea fi ea de mare? poti sa imi dai un link spre documntare? Nu prea cred ca liderii unor formatiuni politice de 10-15% aveau o rata de incredere dubla fata de propriile lor partide. Pe sondajul CSCI Antonescu castiga prezidentialelel din primul tur, si asta imi spune destul.

          Apreciază

      • berenger 2 februarie 2012 la 10:37 AM #

        link-uri la niste date din 1996? vrei cam mult. eu ma bazez pe memoria mea. in 1996, inainte de alegeri, emil constantinescu avea in jur de 60% incredere. iar in 2004, stolojan, tariceanu sau basescu mergeau spre 50%. si inca ceva: in 1996 cdr nu a avut 10-15%.
        asa ca, la o intentie de vot de 50%, dar la o incredere in lideri de 26-27%, opozitie e slaba. structural.

        Apreciază

  2. gabi 2 februarie 2012 la 4:37 PM #

    discursul politic al opozitiei trebuie sa fie axat 100% pe redarea sperantei poporului si pe masurile practice, imediate, care vor fi luate de USL in secunda 2 de dupa castigarea alegerilor. Altfel, daca nu se prezinta masuri concrete, valabile, menite a scoate tara din saracie si criza, nu vom mai vorbi deloc de „castigarea alegerilor de catre USL”. Oricare mi-ar fi optiunile politice, voi merge la vot, asa cum am facut-o intotdeauna, si voi vota exact pe acei oameni care imi vor castiga increderea cu un program care sa prevada: crearea de locuri de munca prin investitii guvernamentale si sprijinirea sectorului privat in crearea de locuri de munca; aprobarea miilor de dosare de absorbtie a fondurilor europene, care zac in sertarele puterii PDL pentru ca oamenii care trebuie sa le aprobe asteapta mai intai comisioanele de la beneficiarii potentiali; intarirea libertatilor si drepturilor cetatenesti (o masura ar trebui sa fie si renuntarea la ACTA) si a dialogului cu cetatenii, intarirea educatiei si a culturii – fara educatie si cultura suntem un popor mort spiritual – intarirea sistemului de sanatate si, mai ales, aducerea de profesionisti in ministerele fosilizate si supradimensionate. Politizarea a ajuns pana la nivelul femeii de serviciu dintr-o institutie: AJUNGE!

    Apreciază

<span>%d</span> blogeri au apreciat: