Înainte să începem, o explicaţie scurtă dar foarte importantă: când încerci să estimezi opinia a 18 milioane de oameni pe baza unui eşantion de 1200, apare în mod evident potenţialul de a greşi. Toate sondajele din România indică cuantumul maxim al acestei erori sub termenul „marjă de eroare”. Exemplu: Partidul Z are în eşantion o intenţie de vot de 25%. La o marjă de eroare de 3%, rezultatul real la scrutin poate varia între 22% şi 28% (adică 25% +/-3%).
Corolarul 1: dacă un partid are 4% în sondaje, poate obţine 1%… sau 7%.
Corolarul 2: dacă există o competiţie exclusivă şi directă (ex. turul doi al unor alegeri prezidenţiale), iar candidatul tău favorit conduce în sondaje cu 52 la 48, el nu este indicat de sondaje ca fiind câştigătorul alegerilor (52-3 = 49 iar 48+3 = 51). Şi nu vorbesc aici de diaspora sau fraudă, ci doar de efectul marjei de eroare.
Iar acum hai să vedem concret ce s-a întâmplat cu sondajele de la ultimele scrutine.
Turul unu al alegerilor prezidenţiale din 2009
Exit poll-uri:
Traian Băsescu
Insomar 32,8
CCSB 34,1
CSOP 33,2
CURS 33,7
Rezultat 32,4 (în marjă, superb).
Mircea Geoană – aceleaşi patru institute – 4 exit-poll-uri: între 30,3 şi 31,7. A obţinut 31,1.
Crin Antonescu – între 21,5 şi 22,0. A obţinut 20,0. Iarăşi, în interiorul marjei de eroare de 3%.
Turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2009
Nu numai sondajele efectuate între turul unu şi turul doi, ci şi cele efectuate cu luni înainte arătau că cei doi competitori erau practic la egalitate. Scorurile variau între 47-53 şi 53-47. La o marjă de 3%, sondajele arătau practic o egalitate.
„Problema” Antonescu
Înainte de turul unu, un singur institut de sondare a opiniei publice îl „dădea” pe Crin Antonescu în turul doi (diferenţa a fost de 1 milion de voturi/ 10 procente). Un altul arăta o egalitate virtuală între el şi Mircea Geoană. Nu le acuz de nimic – este posibil ca ele să fi făcut greşeli, după cum veţi vedea mai jos. Alte şase institute de sondare au dat ierarhia corectă. Incidental, toate 8 au indicat un scor „în marjă” pentru Traian Băsescu.
„Problema” Oprescu
Absolut toate institutele de mai sus – toate sondajele efectuate înainte de turul unu – indicau un scor mai mare pentru Sorin Oprescu decât cel obţinut de acesta (3,2%). Dar vă propun să ne uităm la următoarele cifre:
INSOMAR 8-6-5
CCSB 14-10
Operation Research 12-8-7
CSOP 8-6
Ce reprezintă ele? Scorul lui Sorin Oprescu în scădere, săptămână de săptămână, lună de lună, un declin observat şi notat ca atare de sondaje (apropo, exit-poll-urile au indicat corect rezultatul acestuia).
Alegerile parlamentare din 2008
3 institute (BCS, Insomar, CCSB). Ultima lună înainte de alegeri: 4 sondaje cu rezultate asemănătoare, în marjă şi corecte:
PDL între 32% şi 36%, PSD între 31% şi 37%, PNL între 15% şi 21%.
Rezultatele de la urne?
PDL …. 32,3% , PSD …. 33,1% , PNL… 18,5%.
Detalii aici şi aici.
Vreau să fiu clar înţeles: da, uneori se manipulează rezultate. Până la sfârşitul universului vor exista petarde aruncate de unii sau de alţii (petarde care nu păcălesc pe nimeni, ba mai mult au efectul de a adormi proprii activişti întru calm şi bucurie când de fapt situaţia e neagră). Da, există uneori şi incompetenţă. Da, uneori se fac greşeli când vine vorba de alcătuirea eşantionului, pentru că noi, sociologii, avem o idee aproximativă apropo de structura populaţiei aflate în ţară. Şi nu, nu întotdeauna se manipulează. Dar, cum este imposibil ca toate sondajele să fie manipulate în acelaşi timp de acelaşi actor, situaţia reală poate fi triangulată.
De exemplu, dacă 3 sondaje diferite efectuate în luna noiembrie îmi spun că Partidul Y are 28-30% din intenţia de vot iar un alt sondaj îmi arată că are 20%, nu pornesc imediat de la prezumţia că cel din urmă sondaj este o încercare de manipulare, ci îmi pun înainte alte întrebări:
– este intervalul efectuării acestui sondaj diferit de cel al celorlaltor sondaje? Altfel spus, nu cumva măsoară o altă stare de fapt? (reacţia publicului la demisia unui politician, de exemplu)
– cum a fost construit eşantionul? Ce erori pot surveni din acest motiv?
– cum au fost formulate întrebările? Care este contextul lor în sondaj?
… şi alte întrebări, pe care nu le voi discuta aici pentru că intru în detalii.
Pe baza uneia din aceste întrebări de bun simţ sociologic, o diferenţă de zece procente între scorul USL aşa cum a fost el măsurat de două sondaje diferite devine inteligibilă (detalii aici). Nu era vorba de manipulare, ci doar de o opţiune de răspuns în plus. Care schimba, de fapt, tot.
„Prestigiul” sondajelor n-a fost ajutat deloc de faptul că am avut în 5 ani de zile 3 scrutine pe muchie:
2004: Băsescu vs. Năstase, turul 2
2008: PDL vs. PSD, parlamentare în luptă pentru locul 1
2009: Băsescu vs. Geoană, turul 2
Dacă noţiunea „marjei de eroare” ar fi fost mai bine înţeleasă, şi calmul ar fi fost mai mare.
sursa: Socilollogica
Radu Zlati 
Comentarii recente