Transcrierea emisiunii Sinteza zilei, invitat presedintele PNL Crin Antonescu, 6.02.2012

Răzvan Dumitrescu: Ne-am întors în direct la Antena3. Ediţie specială, aşadar. Mihai Răzvan Ungureanu, luat de la SIE de preşedintele Traian Băsescu şi nominalizat premier. Începe „Sinteza zilei”, ediţie specială. Mă îndrept către Mihai Gâdea şi am această întrebare: o exista cumva vreo prevedere în România că şefii serviciilor nu au voie să intre imediat în politică? Parcă ştiu că a fost vorba, pe vremea lui Măgureanu, de o chestie din asta, dar trebuie să cercetăm, să vedem. Bună seara, Mihai!
Mihai Gâdea: Bună seara, Răzvan! Întrebare foarte bună, într-un moment foarte potrivit. Şeful spionilor, practic, este numit prim-ministru. În această seară, domnul Mihai Răzvan Ungureanu, în mod cert, a vrut să arate că nu este Emil Boc. A venit cu un discurs articulat, scris cu foarte multă atenţie, probabil, de consilier şi, ritos, foarte sobru, a citit acest text. Vom revedea momentul în care preşedintele Traian Băsescu anunţă numirea în funcţia de prim ministru a şefului Serviciului de Informaţii Externe, dar, lucru pe care îl remarc, ca şi tine, Răzvan Dumitrescu, este următorul: domnul Mihai Răzvan Ungureanu, sau domnul preşedinte Traian Băsescu, nu au menţionat în luările de cuvânt faptul că domnul Ungureanu şi-ar fi dat demisia. Deci, practic, în momentul de faţă, cel care este nominalizat pentru a forma un guvern cu membrii actualei coaliţii este de fapt şeful Serviciului de Informaţii Externe, şeful spionilor, mai pe scurt şi pe înţelesul tuturor, în funcţie. Şi-a dat demisia? Nu am auzit, Răzvan.
Răzvan Dumitrescu: Nu am auzit nici eu.
Mihai Gâdea: Good point, ca să zic aşa. Deci am putea avea, în acelaşi timp, prim ministru şi şef de serviciu secret împreună. Doi într-una, că şi aşa e austeritate.
Răzvan Dumitrescu: Sigur.
Mihai Gâdea: E o seară importantă, pe care o vom analiza cu foarte multă atenţie şi vom încerca să vedem dacă acest guvern, format de Mihai Răzvan Ungureanu, ar putea avea şanse să nu treacă. În ce condiţii s-ar putea întâmpla acest lucru? Mulţumesc, Răzvan Dumitrescu. În această seară, în studioul nostru, prezenţi sunt liderii opoziţiei, e vorba de domnul Crin Antonescu, preşedinte PNL, domnul Victor Ponta, preşedinte PSD, şi copreşedinţi ai USL, şi domnul Daniel Constantin, preşedinte al Partidului Conservator. Ce va face opoziţia? Există şanse ca membri din actuala putere să se ataşeze opoziţiei şi în felul acesta, acest guvern să nu treacă şi până la urmă, să se ajungă la alegeri anticipate? Vom asculta aceste puncte de vedere extrem de importante, într-un moment foarte, foarte tensionat. Aş vrea însă, înainte de toate, să revedem momentul nominalizării pe care a făcut-o domnul Traian Băsescu şi cuvintele rostite de şeful spionilor din România, numit oficial în funcţia de prim ministru. În această seară, o premieră în mod cert are loc. Şeful spionilor este numit prim ministru, iar domnia sa nu îşi anunţă în nici un fel demisia din funcţia pe care o deţine. Să vedem momentul.

/…/
Mihai Gâdea: Aţi urmărit declaraţiile din această seară ale preşedintelui Traian Băsescu şi ale primului-ministru desemnat, Mihai Răzvan Ungureanu. Domnule preşedinte Victor Ponta, vedeţi vreo problemă în faptul că primul-ministru desemnat de către preşedintele Traian Băsescu este şeful Serviciului de Informaţii Externe, este şeful spionilor? Domnia sa nu a anunţat – nici domnul Ungureanu, nici domnul Băsescu – faptul că domnul Ungureanu şi-ar fi dat demisia. În momentul de faţă, este în continuare în exerciţiul funcţiunii. Cel puţin, nu există nici un comunicat în sensul acesta. Vedeţi o problemă din această perspectivă?
Victor Ponta: În primul rând, bună seara. Nu ştiu, mai sunt exemple. În Egipt s-a întâmplat aşa, domnul Elţîn l-a propus pe domnul Putin, dacă nu mă înşel, la un moment dat prim-ministru… Există exemple, nu ştiu dacă ne favorizează acest gen de exemple. Dar în general văd o mare problemă în a numi într-o funcţie importantă a ţării – cea de prim-ministru categoric este o funcţie importantă – o persoană care nu are un sprijin şi o legitimitate populară. Domnul Ungureanu este o persoană respectabilă, cred că mulţi dintre noi gândim aşa, dar nu a candidat şi nu are nici măcar un singur vot. Are mai puţine voturi decât cei care au pierdut alegerile în diverse colegii. Legitimitatea dată de sprijinul preşedintelui Traian Băsescu este o legitimitate slabă, atâta timp cât domnul Băsescu este în acest moment, conform tuturor sondajelor… Sigur, nu e chiar… Cel mai detestat om din România este dna ministru Udrea, dacă nu mă înşel, dar domnul Băsescu este un personaj politic la 8%-9%-10% încredere. Din acest punct de vedere, ceea ce noi am propus era un model european. N-am spus să plece domnul Boc – care a plecat astăzi şi e foarte bine – şi să vină opoziţia fără vot. Noi am propus un model european aplicat în Spania, în Portugalia, în Irlanda şi în ţările care au criză politică alături de criză economică: haideţi să găsim o soluţie în care toţi să sprijinim un guvern care să ne ducă până la anticipate, iar oamenii să decidă. Dacă domnul Ungureanu va candida la următoarele alegeri şi va fi votat în fruntea partidului sau va avea o majoritate, are legitimitate. Dacă o va avea USL, are legitimitate. Altfel, exact ceea ce domnul Ungureanu a încheiat… şi anume stabilitatea României, exact asta nu vom avea. Un guvern fără niciun fel de legitimitate şi cu nişte parlamentari pe care cu greu îi mai ţii prin parlament şi le obţii câte un vot este un guvern instabil şi România va fi instabilă, din păcate.
Mihai Gâdea: Domnule preşedinte Crin Antonescu, dumneavoastră vedeţi o problemă în faptul că este numit prim-ministru şeful Serviciului de Informaţii Externe? Situaţia pe care o avem în momentul de faţă este următoarea: Emil Boc îşi dă demisia din funcţia de prim-ministru, dar rămâne preşedintele PD-L. Aflăm de la domnul Traian Băsescu şi de la Mihai Răzvan Ungureanu în această seară că PD-L este în continuare pilonul acestei guvernări, alături de celelalte partide din coaliţie. Deci România va fi în continuare guvernată de PD-L, cel care se află în sondaje de opinie undeva în zona domnului preşedinte Traian Băsescu – nu ştiu, 8%-9%-10% sau poate mai mult, dar cel puţin aşa au indicat mai multe sondaje de opinie. Deci până la urmă ce s-a schimbat astăzi? Pleacă primul-ministru Emil Boc, rămâne preşedintele PD-L, vine şeful spionilor prim-ministru… Am avut nişte consultări la care presa pentru întâia dată n-a avut loc nici măcar pentru a face acele fotografii, şi n-am înţeles de ce, şi iată-ne în această seară cu un prim-ministru nou. Cum vedeţi această situaţie şi decizia pe care preşedintele ne-a comunicat-o în această seară?
Crin Antonescu: Sigur că am obiecţii, sigur că nu-i normal. Nu-i normal înainte de toate modul în care Traian Băsescu, cu prilejul acestor aşa-zise consultări, a expediat o presiune publică recunoscută de el însuşi pentru soluţii mai tranşante, alegeri anticipate cel puţin! Nu văd, de asemenea, deloc normal faptul că, în vreme ce Emil Boc a fost silit să se retragă, din motive foarte lesne de identificat şi recunoscute de o majoritate a colegilor săi din PD-L şi anume, profundă lipsă de credibilitate. În acelaşi timp, preşedintele scrie astăzi epitaful Guvernului Boc în termenii cei mai elogioşi. Boc a fost un om care a făcut toate lucrurile bine, guvernarea sa a fost un succes. Tânărului prim-ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, i se cere să continue opera lui Boc, ori suntem într-o profundă contradicţie.
Mihai Gâdea: Iertaţi-mă, şi domnul Mihai Răzvan Ungureanu a spus că va continua reformele. Deci ceea ce s-a făcut până acum, domnia sa asumă că sunt reforme.
Crin Antonescu: Bun. Al treilea, care este foarte grav pentru mine, e şi o premieră, este că un şef în exerciţiu al unui serviciu secret este introdus în miezul jocului politic. Noi, europenii, am convenit de multă vreme că între aceste servicii speciale şi actorii politici există nişte raporturi foarte bine definite şi aceste raporturi nu sunt încă încălcate. Nu degeaba se vorbeşte despre necesara independenţă în raport cu partide şi cu jucători politici a acestui tip de structuri ale statului, nu degeaba vorbim şi noi de vreo 20 de ani în România dacă, într-adevăr, această condiţie se verifică pe diversele regimuri politice din aceşti 20 de ani şi, nu degeaba, cazul este fără precedent, dacă nu mă înşel eu, dacă mă înşel, îmi spuneţi, sunt aici oameni care pot s-o facă, e fără precedent în UE şi nu numai. Am văzut acum, pe seară, vehiculat precedentul Bush, însă nu cred că suportă comparaţie situaţia în care un fost şef al CIA este candidat la preşedinţia SUA, trece prin toată acea pregătire şi prin toate acele site democratice prin care trece un candidat la preşedinţia SUA şi la urmă este ales de către americani în funcţia de preşedinte, ştiind bine cine e, cât a fost, de unde până unde. Mi se pare deci că deschidem un capitol nou şi grav şi dacă e ceva bun, că aşa sunt eu, optimist. În această nominalizare pe care a făcut-o în această seară Traian Băsescu, e că, în fine, avem cărţile pe faţă, adică vedem cum şi cu cine conduce Băsescu această ţară. Nu cu românii, cum îi place să spună, nu cu votul mai vechi sau mai recent al cetăţenilor români, nu cu partidele politice, nici de la opoziţie şi nici din aşa-zisa coaliţie de la putere, ci cu oameni care îi întreţin şi domniei sale şi îşi întreţin şi lor înşile ideea că ştiu ei mai bine ce-i de făcut, şi cu ţara, şi cu reforma şi cu tot ceea ce înseamnă viaţa noastră. Or, micul secret, totuşi, plăpândul secret al democraţiei e totuşi acesta. Că oamenii au avut curaj la un moment dat, în anumite ţări şi de atunci încoace, să spună că nu există minoritatea conştientă, cum o numea Lenin, sau alte astfel de trăsnăi. Că oamenii aşa cum sunt ei, bogaţi, săraci, proşti, deştepţi, cu carte, fără carte, au dreptul de a decide ei, măcar din timp în timp, cine să-i conducă, încotro să-i conducă şi cum să-i reprezinte.
Mihai Gâdea: Va fi o seară lungă la Antena 3 şi plină de dezbateri. Le spun bun venit în studioul nostru, mi-am dat seama că am omis să fac toate prezentările, profesorului Bogdan Teodorescu, colegului meu Niels Schnecker, jurnalist comentator, Oanei Stancu, jurnalist Antena 3. Bună seara! Şi domnului Adrian Ursu, de asemenea, jurnalist comentator. Domnule Daniel Constantin, aţi fost astăzi la consultări cu preşedintele Traian Băsescu. Până la urmă, aceste consultări au fost de formă? A fost vreo propunere de vreun fel pe care preşedintele s-o facă? A fost interesat în vreun fel în a coopta opoziţia? Multă lume sau o parte, nu ştiu dacă e chiar multă lume, s-a gândit că preşedintele Traian Băsescu ar putea sa fie surprinzător astăzi, încercând să propună într-un moment de criză, într-un moment în care partidul care conduce este prăbuşit în sondaje, un guvern de uniune naţională. S-a întâmplat astăzi, la consultările de la Cotroceni, aşa ceva sau nici măcar nu a fost vorba de aşa ceva?
Daniel Constantin: Nu s-a întâmplat aşa ceva. Au fost, într-adevăr, consultări surprinzătoare, prin prisma faptului că au fost cele mai goale de conţinut, dacă vreţi.
Victor Ponta: Au fost, într-adevăr, consultări surprinzătoare, prin prisma faptului că au fost cele mai goale de conţinut, dacă vreţi. Preşedintele n-a propus absolut nimic, a rostit câteva cuvinte la începutul discuţiei noastre, cerând din partea noastră o soluţie pentru criza politică pe care o traversează România. Eu chiar am făcut menţiunea către preşedinte că aş fi aşteptat din partea dânsului să ne propună o soluţie pe care să o dezbatem, să vedem dacă putem s-o trecem prin parlament împreună, să vedem dacă este ceva constructiv. Însă preşedintele s-a mulţumit doar să îndeplinească o formalitate prevăzută de Constituţie, fără să vină cu nimic concret. Eu cred că ce s-a întâmplat astăzi arată un lucru esenţial şi anume, faptul că preşedintele cred că suferă de sindromul dictatorului autist, din două motive: în primul rând, faptul că n-a înţeles ce vrea, de fapt, populaţia. Populaţia nu vroia neapărat schimbarea domnului Boc, populaţia a cerut în nenumărate rânduri, pe lângă demisia preşedintelui, a cerut un lucru fundamental: să înlăture de la guvernare un sistem pe care l-a creat şi l-a patronat Traian Băsescu, e adevărat, prin PD-L. În al doilea rând, preşedintele cred că suferă de acest sindrom şi din cauza faptului că în continuare, în continuare, încă de la primele secunde ale mandatului – dacă va fi, sigur, un mandat al domnului Mihai Răzvan Ungureanu – a ţinut să demonteze ideea de independent a acestuia, prin faptul că, nici mai mult, nici mai puţin, a venit să ne spună în această seară ce ar trebui să facă Mihai Răzvan Ungureanu în perioada următoare, cum ar trebui să schimbe faţa PD-L-ului şi, mai ales, imaginea preşedintelui foarte şifonată de faptul că, de fapt, dânsul conduce şi a condus tot ce a însemnat guvernare în momentul de faţă, ne-a spus cum românii vor progresa şi vor trăi mai bine sub Mihai Răzvan Ungureanu, încă din luna aprilie, când se estimează – am văzut din ceea ce a spus preşedintele – chiar o mărire de pensii şi salarii.
Mihai Gâdea: Astăzi au fost tot felul de informaţii pe surse şi prima dovadă că sursele noastre sunt bune este faptul că, în toată lista prezentată cu posibilii premieri, domnul Mihai Răzvan Ungureanu, la Antena 3, astăzi era în capul listei. Dar a mai fost o informaţie pe surse, asupra căreia nu am primit o confirmare. Dacă dumneavoastră puteţi să ne spuneţi cu privire la această chestiune dacă aţi auzit la Cotroceni, de la preşedintele Traian Băsescu, aşa ceva, aş vrea să vă rog să ne confirmaţi sau infirmaţi. Informaţiile noastre ne spun că la întâlnirea dintre preşedinte şi partidele din coaliţie, preşedintele a spus că alegerile ar putea să fie în 2013 şi nu anul acesta. Adică, în loc de anticipate… sau nu sunt comasate, pentru că nu-i lasă Curtea Constituţională, nu sunt nici anticipate, pentru că preşedintele ne-a explicat o poveste cu cinci luni de zile, dar ar putea să fie întârziate, a spus că false – şi o să vă rog să explicaţi. A fost vorba, în discuţia pe care aţi avut-o astăzi, la Cotroceni, de aşa ceva, v-a spus preşedintele despre o astfel de intenţie?
Victor Ponta: Nu ne-a spus, dar vreau să dau câteva explicaţii. În primul rând, conform Constituţiei, alegerile parlamentare pot fi amânate cu cel mult trei luni. Tot în situaţii deosebite, aşa cum, de altfel, ar fi trebuit să fie cazul şi pentru amânarea alegerilor locale, Curtea Constituţională a spus că nu este aşa. Deci, dacă vor ajunge la o asemenea soluţie, înseamnă că la sfârşitul lui februarie, începutul lui martie 2013, cel mai târziu, pot fi amânate alegerile parlamentare. Referitor la termenul de cinci luni, în Constituţie se prevede un singur termen, de 60 de zile, 60 de zile sunt două luni, nu cinci luni. Preşedintele a invocat un calcul ca, pe lângă cele 60 de zile, să mai dea el trei luni… a anunţat alegeri, ceea ce sigur era neadevărat. Şi al treilea lucru cu care vreau să mai exprim încă o dată poziţia noastră a fost următorul lucru: vom avea în mod sigur în iunie alegeri locale, şi asta împotriva voinţei preşedintelui Băsescu şi a celor de la putere. Aşa a spus Curtea Constituţională şi aşa era normal, de altfel, să se întâmple. Avem un guvern cu o susţinere populară infimă, sub 10%, şi cu o susţinere parlamentară extrem de fragilă. De altfel, eu cred că trebuie să luăm foarte în serios varianta dificultăţii celor de la putere de a strânge ei 233 de voturi, pentru a-şi trece actualul guvern Ungureanu sau, mă rog, viitorul guvern Ungureanu. S-ar putea să pice. 233 de voturi, coaliţia are 244, dacă nu mă înşel. Poate că nu va fi atât de simplu. Dar dincolo de asta, ceea ce noi am propus a fost, haideţi să facem alegeri anticipate pentru parlament, să avem un parlament nou ales, cu un guvern sprijinit de oameni şi, după aceea, de parlament, să avem aleşii locali – primari, preşedinţi de consilii judeţene – aleşi, de asemenea, în luna iunie. Şi din luna iunie să putem să avem într-adevăr acea stabilitate, care e un fel de fetiş folosit de preşedintele Băsescu – stabilitate. Stabilitate o să avem după ce votează oamenii, nu înainte de asta, în timp ce se fac tot felul de aranjamente care astăzi poate sunt valabile, mâine nu sunt valabile, asta a fost logica, până la urmă, a propunerii noastre. Din păcate, astăzi, decizia luată de preşedintele Băsescu, pe care, probabil, cei din PD-L şi aliaţii lor – UDMR, UNPR – o vor respecta, a fost o decizie împotriva României şi în favoarea lor. Ei s-au gândit aşa, ca să traduc, pe înţelesul oamenilor: tot o să plecăm după alegeri, haideţi măcar să mai stăm cât putem până atunci. De ce mai stau, cred că ştiţi foarte bine – bani şi putere.
Mihai Gâdea: Domnule Adrian Ursu, aveţi informaţii că s-ar dori amânarea alegerilor până în 2013 şi i s-a promis lui Mihai Răzvan Ungureanu la aceste negocieri că de fapt nu va avea chiar un mandat doar până în noiembrie, ci va avea un mandat cam de un an de zile, în care ar putea, desigur, să continue reformele domnului Boc?
Adrian Ursu: Ar coincide durata acestui mandat cu durata mandatului Stolojan, durata mandatului Mugur Isărescu, guverne care au fost instalate în momente de criză mult mai gravă pentru România decât este acum, de criză economică, în primul rând, în cazul lui Isărescu şi de criză social-violentă, aşa cum a fost la instalarea guvernului Stolojan. Sigur că această informaţie, până la urmă, ţine tot de un calcul pe care Traian Băsescu şi l-ar fi făcut, că îi mai prosteşte pe unii şi probabil că o fi şi reuşit să îi prostească pe unii din cei din coaliţia de guvernământ, pentru că a fost tipul de ofertă pe care a mai făcut-o atunci când disloca partide de prin blocuri politice gata constituite, pentru a face majorităţile cu care să îşi vadă visul cu ochii. Ştiţi că de fiecare dată, Traian Băsescu îşi vede câte un vis cu ochii, acum nu ştim câte vise mai are, dar probabil că şi numărul de vise este limitat, ca şi cel de cuburi în paharul domnului Traian Băsescu. Revin însă la nominalizarea lui Mihai Răzvan Ungureanu, este tipul de premier perfect pentru Traian Băsescu, este un premier care, ca şi Emil Boc, la momentul desemnării, este puţin contestabil. Emil Boc, când a fost extras şi pus acolo, nu avea multe vulnerabilităţi, era omul cu cartea, era omul care venise din Parlament cu bogată experienţă şi care nu avea a i se reproşa din trecutul său altceva decât apartenenţa la OASCR. Sigur, şi domnul Răzvan Ungureanu a fost membru supleant, e drept, în Comitetul central al UTC, aşa e istoria recentă a României, toţi au un carnet de partid pe undeva…
Mihai Gâdea: A zis că e de dreapta astăzi…
Adrian Ursu: E de dreapta cu carneţelul de UTC în stânga.
-: Deci în comitetul central al UTC?
Adrian Ursu: Membru supleant, supleant, adică dacă murea vreunul sau era indisponibil pentru moment, intra domnul Răzvan Ungureanu din vestiare, cam aşa era, dar pentru asta trebuia să te pună cineva acolo, să te desemneze pe o listă, de altfel, domnul Mihai Răzvan Ungureanu la vremea când se discuta despre legea lustraţiei a şi declarat că dânsul se retrage dacă se impune vreo lege a lustraţiei, uite că nu s-a mai impus legea lustraţiei, a rămas şi a şi promovat. Doi la mână – am avut astă-seară, în mod evident, l-am văzut pe candidatul la prezidenţiale din partea PD-L, acesta este. Domnul Mihai Răzvan Ungureanu este candidatul la prezidenţiale din partea PD-L. Domnia sa va contabiliza popularitate în acest an, i s-a dat voie să mărească pensii şi salarii chiar prin gura preşedintelui Traian Băsescu, trebuie să recuperăm – nu? – nivelul de trai pe care cetăţenii l-au pierdut, îşi va creşte personal popularitatea, chiar dacă între timp se vor întâmpla alte lucruri în jurul său din punct de vedere politic, dar, repet, îl aveţi în faţă, după părerea mea, pe candidatul PD-L la alegerile prezidenţiale, când vor fi ele să fie. Şi nu în ultimul rând, am mai avut, dacă mai era nevoie de o confirmare a inconsecvenţelor lui Traian Băsescu, încă una în această seară, aţi văzut, a spus, coaliţia de guvernământ a anunţat că susţine un candidat, a luat act deci de existenţa unei coaliţii, ceea ce nu s-a întâmplat atunci când domnii aici de faţă l-au propus pe Klaus Iohannis, sub forma unei coaliţii şi atunci a spus că pe dânsul nu îl interesează existenţa unei majorităţi deja constituite, el pune un premier care pe urmă să se ducă să îşi construiască majoritatea. Sigur, viaţa se schimbă şi Traian Băsescu o dată cu ea.
Mihai Gâdea: Domnule profesor Bogdan Teodorescu, Traian Băsescu, de-a lungul istoriei, a arătat că are instinct politic, motiv pentru care a reuşit ce nu a reuşit nimeni, primar a fost de vreo două ori, a fost ministru al transporturilor de vreo cinci ori, preşedinte al României la al doilea mandat. Şeful spionilor pentru români e de bine sau de rău?
Bogdan Teodorescu: Aş vrea întâi să vă contrazic. Noi avem o boală în a considera că dacă un om fraiereşte alţi oameni se numeşte politician de lux. Domnul Traian Băsescu n-are instinct politic. Un mare politician este un om care face viaţa bună ălora care trăiesc sub el, nu e un om care îi păcăleşte. Domnul Traian Băsescu a avut o excepţională performanţă, a păcălit foarte mulţi oameni de-a lungul timpului care l-au revotat, l-au revotat, revotat, lăsând în spatele lui numai jale. Amintiţi-vă cum arăta Bucureştiul în timpul lui şi uitaţi-vă cum arată România după domnia sa. Deci, domnul Traian Băsescu nu este un mare om politic şi nu are instinct politic. Domnul Traian Băsescu este un om care ştie să păcălească oamenii. Şi şi-a ales o meserie în care dacă ştii să păcăleşti oameni, uneori ajungi în nişte funcţii mari. Asta este tot. Nu este un mare om politic. Şi sper să ajungem să trăim şi într-o epocă în acre vom fi conduşi de mari oameni politici, ca să vedem diferenţa. Dar până atunci, la ce vă referiţi în seara asta? Ce a încercat domnul Traian Băsescu? A încercat din nou să facă un lucru tipic: să păcălească oamenii. Deci, a lăsat un domn Boc mic şi a adus un domn Boc mare. Adică, a lăsat un prim-ministru mic şi înghesuit şi a adus un om înalt…
Adrian Ursu: Mă rog, nu cu mult mai mare…
Bogdan Teodorescu: E mai mărişor, aşa, mai lătuţ…
Mihai Gâdea: Nu chiar, are dreptate domnul Ursu, nu mult mai mare, un picuţ.
Bogdan Teodorescu: Da, e mai înalt, vorbeşte bine, are o faţă serioasă şi expresivă şi are şi un trecut care, din punctul meu de vedere, are o parte bună şi o parte rea. Întotdeauna studiile arată că un şef de Minister de Afaceri Externe este un candidat bun, tot timpul oamenii care au venit din afaceri externe au avut o anumită cotă. Domnia sa a fost şi pe acolo. De asemenea, studiile arată că un şef de servicii secrete este în principiu un candidat rău fiindcă românii au în continuare o rezistenţă faţă de oamenii care vin din asemenea structuri. Şi aici vom vedea ce aleg românii din aceste două funcţii pe care le-a deţinut domnul Ungureanu înainte. Însă eu de un alt lucru aş vrea să vorbesc. Şi eu n-aş vrea să vorbesc de domnul Ungureanu fiindcă, după părerea mea, nu contează. Deci, vreau să vorbesc despre situaţia în care ne aflăm. Şi întrebarea este: s-a schimbat ceva în această situaţie? Şi răspunsul e simplu: nu, nu s-a schimbat nimic. este mai bun guvernul PD-L, cu sau fără doamna Udrea înăuntru, cu sau fără doamna Sulfina înăuntru, cu sau fără domnul Igaş înăuntru dar cu ei în partid? Este mai bun guvernul PD-L decât a fost în timpul lui Boc? Nu, că n-are cum fiindcă sunt aceiaşi oameni. Vor trăi mai bine românii sub acest guvern? Nu, că n-are cum, fiindcă nu ştiu să facă treaba asta. Va fi mai puţină corupţie, vor fi mai puţine acte ciudate, ca să nu folosim termeni mai tari? Nu, fiindcă ei de asta rămân la putere. Deci, se va schimba ceva în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor? Nu. Se va rezolva vreuna din revendicările pieţelor care în continuare funcţionează în România? Nu, nu se va fi schimbat nimic fiindcă în ultimă instanţă mesajul transmis de amândoi domnii care ne-au vorbit în seara aceasta este: „Continuăm mesajul lui Boc şi mandatul lui Boc”. Deci, din acest punct de vedere, întrebarea pe care ne-o punem este ca a doua zi, mâine dimineaţă, vorba cântecului lui Andrieş: „M-am culcat sub Boc, m-am trezit sub Ungureanu”, ştiţi „M-am culcat sub Ceauşescu, m-am trezit sub Iliescu”, demult. Aşa e şi acum. „Ne-am culcat sub Boc, ne-am trezit sub Ungureanu”. OK! S-a schimbat ceva? Şi răspunsul este nu. Or, din acest punct de vedere, relaţia dintre un guvern şi o putere susţinută de maxim 15% din cetăţenii acestei ţări şi cetăţeni ai acestei ţări este mai solidă, este mai eficientă, este mai eficientă, este mai transparentă, este mai raţională, este mai europeană, este mai logică, ce cuvinte vreţi să spuneţi, fiindcă în fruntea guvernului, plecând domnul Boc, a venit un alt domn, care însă conduce acelaşi tren marfar înţepenit? Nu. De fapt, noi la ora actuală asistăm la un număr ca pe vremea lui David Copperfield, ştiţi? Îţi ascunde clădirea Big Bang-ului. De fapt nu ţi-o ascunde, clădirea e tot acolo, numai că te face să te uiţi tu în altă parte. Domnul Traian Băsescu vrea să ne uităm în altă parte, acum vrea să ne uităm la personalitatea celui pe care l-a propus, să spună „Vedeţi? Este altceva”. Nu vă lăsaţi înşelaţi, nu e altceva, este absolut acelaşi lucru şi îndrăznesc să spun că deznodământul politic al acestei poveşti va fi acelaşi, fiindcă de fapt ei tot vor pierde alegerile. Indiferent că este guvernul condus de domnul Ungureanu sau de domnul Boc, ei tot vor pierde alegerile… De fapt nu, românii tot vor trăi prost până când ei vor fi daţi jos de la putere, ei tot vor pierde alegerile, şi locale şi parlamentare, indiferent când vor avea ele loc. Şi în rest nu este nimic altceva, este o tentativă a unui om politic de a-şi salva mandatul şi de a mai sta un pic la putere.
Mihai Gâdea: Doar o secundă. Niels Schnecker va prezenta în această seară în câteva minute în emisiunea noastră situaţia economică a României, cifre oficiale la ce nivel de împrumuturi am ajuns în mandatul lui Boc şi practic cum se măsoară mandatul primului ministru Emil Boc, al PD-L, UNPR şi UDMR împreună pentru că veţi vedea că situaţia, în ciuda retoricii ce s-a dorit astăzi dinspre putere, că domnul Emil Boc… doamna Udrea ne spunea că a salvat România, domnul Boc ne-a spus că a făcut numai lucruri bune, cifrele sunt dramatice şi în această seară Niels Schnecker le va prezenta pe ecran. Sunt cifre foarte interesante. Oana Stancu, înainte de a veni la emisiune îmi puneam cravata în locul special pentru aşa ceva şi acolo era o doamnă de la machiaj şi am întrebat cum e noul prim-ministru, era televizorul, vorbea domnul Ungureanu, şi mi-a zis, „Nu ştiu de ce dar seamănă foarte mult cu Boc”. Seamănă domnul Mihai Răzvan Ungureanu cu Boc sau nu există în momentul de faţă nici o legătură între cei doi?
Oana Stancu: Prin „da”-ul pe care i l-a spus lui Traian Băsescu astăzi, din păcate, da, seamănă. Este singurul lucru în care se aseamănă cu Emil Boc. Altfel, Mihai Răzvan Ungureanu înţeleg că a fost un diplomat bun, ştiu de la un consiliu european că are o relaţie foarte bună cu nemţii, este vorba chiar de consiliul la care a participat România pentru prima dată ca membru, este mult mai educat, fireşte, este mult mai inteligent şi mult mai bine pregătit decât domnul Boc. Cu toate acestea, nu sunt de acord cu Adrian că ar putea capitaliza Mihai Răzvan Ungureanu într-un an de zile sau cât ar fi suficientă încredere încât să poată candida la preşedinţie, având în spate PD-L. Din punctul meu de vedere, numindu-i acum atu-urile, trebuie să-i numesc, iertaţi-mă, şi punctele negre. Să nu uităm totuşi că Mihai Răzvan Ungureanu are o datorie în comun cu Traian Băsescu, se numeşte Omar Hayssam. Din câte îmi aduc aminte, în 2005 domnul Ungureanu a făcut o vizită interesantă în Siria, probabil că i-a transmis din partea lui Traian Băsescu diverse lucruri preşedintelui sirian. Deci, la capitolul acesta să nu omitem. Pentru populaţie acum, faptul că dumnealui este şeful spionilor din România, cum îi spui, nu cred că ar cântări foarte mult în acest moment, numai că domnia sa nu poate fi prim-ministru astăzi peste această guvernare. Şi aici sunt întru totul cu domnul Bogdan Teodorescu. Pentru mine, fiecare zi în care aceşti cetăţeni rămân la putere înseamnă câte o zi în care pe SAP vor apărea anunţurile acelea pe care vi le prezentam aseară, câte 10 cu 750 de milioane deodată. Câtă vreme doamna Udrea este la butoane, câtă vreme Florin Popescu, George Scripcaru, Gheorghe Falcă, Gheorghe Ştefan Pinalti…
Mihai Gâdea: Toţi baronii…
Oana Stancu: … conduc România, pentru mine nu e o declaraţie politică pe care o fac. Pentru mine, fiecare zi dina ceasta este o zi de jaf. Pentru că dacă până acum mai trăgeau speranţe că se pot menţine la putere, acum ştiu clar că zilele sunt numărate şi atunci fiecare zi este una din „hai să mai apucăm ce mai putem”. Şi se văd lucrurile acestea, nu e o declaraţie apocaliptică acum a mea. Repet, se văd pe SAP, site-ul de achiziţii publice. Vreau să mai spun ceva însă şi ţin foarte mult să spun asta. Vreau să-i mulţumesc fiecărui cetăţean care a demonstrat în România acestor zile că poate fi însănătoşită această societate, că poate fi însănătoşită democraţia românească. Le datorăm tuturor celor care au făcut, sunt puţini şi au făcut acest demers în numele a 20 de milioane de români sau câţi or mai fi ieşit la acest recensământ. Au demonstrat că o lege buboasă poate să fie retrasă, şi a fost retrasă legea sănătăţii, că un ministru poate fi demis chiar dacă a fost demis dintr-un exerciţiu de-a ne mai păcăli un pic, dar Teodor Baconschi a plecat pentru că n-a fost adecvat cu rolul de membru al cabinetului în relaţia sa cu poporul român. Faptul că domnul Boc şi-a dat azi demisia…
Adrian Ursu: A reapărut din cutiuţă la Palatul Cotroceni – hopa – dădea declaraţie în numele PD-L…
Oana Stancu: Absolut nepermis, de acord. Prim-vicepreşedinte fiind el. Şi vreau să mai spun un lucru…
Mihai Gâdea: Deci, ca ministru de externe pe un guvern pe final de mandat – pentru că aici mai sunt nişte lucruri pe care sigur că le vom analiza în această seară în a doua parte a emisiunii – au fost nişte lucruri foarte interesante. Domnul Traian Băsescu ne-a spus astăzi că schimbarea domnului Boc era hotărâtă din noiembrie…
Oana Stancu: Era din decembrie.
Mihai Gâdea: Chiar din noiembrie, noiembrie-decembrie.
Oana Stancu: Incredibil. Deci, este încă o probă de… nu, îmi cântăresc cuvintele, de uluitor dispreţ.
Mihai Gâdea: Păi nu, dar staţi puţin, că noi vom lua şi îi rog pe colegii mei acum, în direct, să ia declaraţiile din urmă ale domnului preşedinte Traian Băsescu, ale domnului Emil Boc, ale tuturor liderilor PD-L, pentru că în momentul în care a apărut…     Adrian Ursu: Dar nu merită. Deci, nu merită, facem un efort de documentare inutil, adică…
Mihai Gâdea: Dar, Adrian Ursu, în momentul în care au apărut protestele şi s-a strigat acolo „Jos Băsescu” multă vreme, după care au început „Jos guvernul”, toţi aceşti oameni pe care i-am enumerat au zis: domnule, nu poate să plece guvernul pentru că e instabilitate şi nu facem instabilitate prin crearea guvernului. Când au spus adevărul, în momentul în care doreau să schimbe guvernul, cum spune domnul Traian Băsescu astăzi, sau în momentul în care spuneau că nu schimbă guvernul, că e stabilitate, de la momentul decembrie până astăzi?
Niels Schnecker: În momentul în care oamenii au ieşit în stradă, Băsescu a calculat cu acest lucru. Noi am făcut o previziune la „Previziunile zilei” acum vreo aproape două săptămâni, în care am spus că faţă de ceea ce se întâmplă în stradă, la un moment dat, Băsescu s-ar putea să îl arunce pe Boc. Să îl arunce la modul de: „Bine, mă, luaţi-l!” Avem acea previziune, e pe tablă, mă bucur că ne-a ieşit, la fel cum, atunci când discutam de posibili înlocuitori, am spus că vedem doi: fie Maior, de la SRI, fie Ungureanu, de la SIE.
Mihai Gâdea: De ce şefi de servicii secrete?
Niels Schnecker: Foarte simplu. Nu este ideea aceasta pe care o spunea Adrian Ursu, de a construi noul preşedinte, potenţialul preşedinte. Nu. Eu am văzut altfel acest lucru şi anume, este evident că fie în anticipate, fie la termen, alegerile se pierd. Este evident că aceşti domni vor fi la putere. Este evident deja, din spusele lor, declarate, semnate, parafate, tăiate panglici deja, că în ziua în care au ajuns la putere, a doua zi încep cu demiterea preşedintelui. Au spus-o clar, cu suspendarea. Au spus-o clar. Dar de data asta, dom’ profesor, se ajunge la demitere. Căci mă îndoiesc ca poporul să mai ţină la referendum cu „nu”. Aşa că de data aceasta merge până la capăt. Şi atunci rămân două posibilităţi. Posibilitatea unu este ca în cele 30 de zile între suspendare şi demisie să îşi găsească un loc în Brazilia, să îl roage pe Radu Mazăre să le fie tour guide şi să le zică cam pe unde a găsit nişte case bune. Varianta a. Parcă tot nu avem extrădare cu Brazilia, nu-i aşa? Nu avem. Avem? Cu Paraguayul? Mai bun?
Mihai Gâdea: Venezuela.
Niels Schnecker: Varianta b este o variantă deja testată, aceea de salubrizare. De salubritate, aşa. Vii cu curăţătoria şi cureţi nişte dosare. Le faci că nu mai sunt. Nu vă supăraţi, pentru ce a fost, de exemplu, Traian Băsescu în tinereţe la Anvers? Ca reprezentant, Doamne fereşte să fi avut ceva de-a face cu serviciile, căci dosare nu există. Ne spun şi dosarele că nu a fost. Prin faptul că nu există. Deci, revenim acum, la zilele noastre, în momentul în care va fi demis şi deodată, imunitatea ghici că nu mai e? Ce va face? O să zică: Eu? Ia uitaţi-vă în dosare. E ceva acolo? Nu am făcut nimic, nu am atins nimic! Vânzările mele anterioare nici măcar nu au trecut pe acolo.
Oana Stancu: Apropo de dosare, daţi-mi voie să mai fac o observaţie. Există un personaj acum mai periculos decât Mihai Răzvan Ungureanu, pentru că despre domnia sa nu ştim deocamdată dacă va fi votat sau nu va fi votat. Spunea Victor Ponta, sunt nişte voturi, acolo, destul de puţine, între putere şi opoziţie în momentul acesta. Există însă domnul Predoiu pus prim ministru interimar, atenţie la hotărârile…
Mihai Gâdea: În partea a doua, preşedinţii partidelor din opoziţie nu vor mai fi cu noi şi vreau să profit de prezenţa domniilor lor. Domnule preşedinte Crin Antonescu, de data asta încep de la dumneavoastră. Calculele pentru care a fost pus domnul Mihai Răzvan Ungureanu în momentul de faţă, sigur că ele pot fi, şi eu cred că domnul Traian Băsescu merge, a şi spus-o într-un interviu, că oamenii nu vor mai vota un preşedinte jucător aşa, genul domniei sale, jucător mai cu un cap în gură, cu un fault, cu nu ştiu ce, ci vor căuta un altfel de preşedinte. Şi părea că Teodor Baconschi ar putea să fie şi se auzea la un moment dat, au văzut că în momentul în care apare Teodor Baconschi în public, oamenii adorm. Probabil că vor încerca cu domnul Mihai Răzvan Ungureanu. Să vedem dacă se trezesc. Dar un alt calcul ar putea să fie, de exemplu, că domnul Mihai Răzvan Ungureanu a fost membru PNL şi dacă am putea să spargem şi USL cu ocazia asta, poate că ar fi bine, pe un calcul din acesta cinic, cum am mai văzut, că doar cred că la ultima întâlnire, sau penultima, de la Cotroceni, domnul Traian Băsescu vă întreba dacă nu vreţi să intraţi la guvernare, pe dumneavoastră, dumneavoastră mergând acolo cu partenerii dumneavoastră din USL. Credeţi că ar putea să fie acesta un calcul?
Crin Antonescu: Nu. Pentru că Traian Băsescu are multe păcate, dar nu şi pe acela de a pricepe greu. El şi-a epuizat toate manevrele de splitare, de scindare în PNL şi, cred eu, în USL şi nu asta e socoteala. Sigur, foloseşte şi asta la marele public, domnule, uite, un fost liberal sau chiar un liberal autosuspendat, cum înţeleg că se discută acum, şi aşa mai departe. Eu trebuie să spun că de fapt, în opinia mea, domnul Traian Băsescu se afla şi se află încă la mare strâmtoare. Iar această mişcare cu debarcarea lui Emil Boc şi cu căutarea unei variante cât de cât mai prezentabile, pentru a o pune moţ pe aceeaşi realitate, cum s-a spus aici, că alta nu are. Deci dânsul poate să schimbe oameni, dânsul poate să spună, astăzi, contrariu a ce a spus ieri despre un om, despre activitatea lui politică, dar nu are cum să schimbe această realitate politică, pe care o constituie PD-L-ul, haita actuală care domină România. Pe asta nu are cum s-o schimbe, pentru că asta funcţionează pe principiul haitei şi haita îl include pe domnul Băsescu. E liderul haitei, dar nu poate încălca hotarele, pentru că, altfel, s-ar putea să fie chiar „muşcat”. E o variantă prin care vrea să câştige timp. Şi cea mai importantă întrebare, la care vom afla răspunsul în perioada următoare, este dacă ceea ce s-a deschis în zilele lunii ianuarie şi anume, această mişcare de protest, cu câteva sute de oameni, cu câteva zeci de oameni chiar, va înghiţi sau nu ceea ce Traian Băsescu a avut să-i ofere astăzi. Pentru că Traian Băsescu ştie că nu e vorba doar de câteva mii de oameni, de câteva sute de oameni. A recunoscut-o şi dacă n-ar fi ştiut foarte bine, probabil, şi cu ajutor instituţiilor conduse până mai ieri sau chiar şi în seara asta de domnul Mihai Răzvan Ungureanu şi de alţii, ştie că aceşti oameni din stradă reprezintă cu adevărat ceea ce cred, ceea ce simt milioane, care nu ies sau nu ies încă. Sunt absolut de acord cu ideea pe care a adus-o în această dezbatere Oana Stancu, şi anume că, dacă totuşi s-a câştigat ceva în aceste zile, şi s-a câştigat, să fie limpede, Emil Boc a făcut rău prin activitatea sa în fruntea Guvernului foarte multor români, milioane de români. În plus, i-a călcat şi pe nervi, presupun. Simplul fapt că nu-l mai vedem pe Emil Boc e un câştig. Ei bine, cum am spus azi, în prima declaraţie a noastră după renunţarea lui Emil Boc, asta se datorează acestor oameni care au ieşit în stradă, câţi au fost ei. Pentru că, dacă aceşti oameni nu ieşeau în stradă sau dacă Traian Băsescu nu ştia exact că ei nu sunt nişte protestatari izolaţi, aşa, excentrici…
Niels Schnecker: Şi este al şaptelea câştig al străzii, este al şaptelea.
Crin Antonescu: Al şaptelea câştig al străzii şi de această dată, unul major, pentru că schimbarea unui guvern este, totuşi, o chestiune semnificativă. Mai departe, nu are importanţă, discuţia despre persoana Mihai Răzvan Ungureanu n-are de-a face cu situaţia noastră politică, cum Bogdan Teodorescu arăta. Eu trebuie să-mi fac datoria, să spun aici, că eu sunt absolut convins, Mihai Răzvan Ungureanu nu poate fi comparat cu Emil Boc, pentru că Mihai Răzvan Ungureanu nu este o mitralieră stricată, nu e o moară stricată, nu repetă papagaliceşte şi foarte provincial, în sensul peiorativ al termenului, câteva lozinci. Mihai Ungureanu este un om care a citit mai multe cărţi, a scris nişte cărţi, e un om care ştie foarte bine să facă faţă, la propriu şi la figurat. Nu se poate compara. Din păcate însă, noi n-am câştigat nimic, sunt perfect de acord cu Răzvan Teodorescu, şi lucrurile, aşa cum cei din stradă le-au intuit din capul locului, duc tot acolo. Problema noastră în această ţară este Traian Băsescu, că în spatele lui Traian Băsescu, acum vedem foarte bine, se aliniază nişte structuri, deja, oficial, care alea îl ţin pe Traian Băsescu în această ţară, da? Nu-l ţine Toader, cu grupul parlamentar PD-L, că ăia umblă ca nişte găini fără cap de patru zile, nu ştiu ce-i cu ei, da? Acum, de asta spuneam că intrăm într-un război sau, nu ştiu, într-o luptă. Toţi cei care intrăm, nu împotriva unor oameni, nu împotriva lui Ungureanu, nu împotriva SIE, ci împotriva sau pentru, mai degrabă, stat… Domnule, democraţia are nişte valori care nu pot fi încălcate. Nu poate să vină cineva într-o zi şi să-ţi spună că e doar o părere, dar aşa trebuie să facă guvernul, dacă nu-i bun guvernul, aduc unul de la Serviciile Secrete să facă pe primul ministru. În orice caz, repet această idee, nu poate să vină un om atotştiutor care, în pofida a milioane de oameni, să ne spună ce este de făcut. Asta a fost, am trăit-o, nu se mai poate. Şi convingerea mea, speranţa şi convingerea mea este că Traian Băsescu nu va păcăli pe nimeni, nici din stradă, nici din opoziţie, nici din PNL, cum editaţi ipoteza. Liberalii ştiu foarte bine când a intrat şi de ce Mihai Răzvan Ungureanu, cum a plecat şi de ce din PNL, nu are importanţă, în discuţia din seara asta.
Mihai Gâdea: Dar cum şi de ce a venit, cum a intrat şi cum a ieşit? A ieşit, iertaţi-mă, prin demisie, e un caz celebru – probabil că se va ajunge şi acolo – domnul Mihai Răzvan Ungureanu era ministru de externe şi primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu a fost foarte deranjat de faptul că nişte cetăţeni români au fost reţinuţi în Irak şi nu l-au informat pe domnul Călin Popescu Tăriceanu, aşa stau lucrurile?
Adrian Ursu: Reţinuţi pentru spionaj, nu pentru…
Crin Antonescu: Şi se întâmplase pe fond şi asta o puteţi discuta, dar nu e important aici, că noi nu facem biografia sau cazierul politic al lui Mihai Răzvan Ungureanu, nu contează.
Adrian Ursu: E important pentru un singur lucru şi anume că la vremea respectivă, domnul Mihai Răzvan Ungureanu raportase undeva, şi anume la preşedintele Traian Băsescu, nu la şeful său direct şi anume, primul-ministru.
Crin Antonescu: Domnule Ursu, dacă eu, care sunt destul de convins şi azi că punctul opt de la Timişoara era foarte bun în ’90, era încă bun în ’95, mergea în 2000 şi poate n-ar strica nici azi, sincer vă spun că un om la vârsta lui Mihai Răzvan Ungureanu, nu ştiu, 17 ani, 18 ani, cât avea când a fost el în comitetul… asta chiar nu pot să reţin drept păcat. Ce reţin însă din punct de vedere politic, drept păcat, dovadă de carierism, de oportunism, ceea ce nu e deloc incompatibil în România cu un om foarte inteligent, este faptul că atunci când domnul Tăriceanu l-a făcut ministru de externe pornind de la nişte calităţi, încercând să aducă o figură nouă în acest peisaj aşa de cariat al diplomaţiei, împreunate inexplicabil cu serviciile secrete, a adus un om nou, i-a acordat încrederea, partidul ăsta i-a acordat încrederea, prin vocea liderului său de atunci, domnul Tăriceanu, când a fost cea mai mică criză, domnul Mihai Răzvan Ungureanu a simţit unde e puterea aia pe care n-o dă poporul, ci o dau de-alde ăştia, serviciile, şi s-a dus acolo şi a raportat şi l-a abandonat în doi timpi şi trei mişcări pe omul care îl adusese în postura politică de ministru de externe. Dar nu vreau să dezvolt subiectul ăsta, pentru că nu este relevant. Relevant e să rămânem cu aceleaşi „Sulfine” şi cu aceiaşi „Igaşi”, în guvern sau nu. Cu Ungureanu în faţă sau nu.
Mihai Gâdea: Domnule preşedinte Victor Ponta, în seara asta sunt convins de faptul că foarte mulţi oameni dintre cei care ne privesc şi cei care, poate, nu ne privesc, dar care sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă, se întreabă: „OK, şi acum ce va fi?” Se opreşte strada, nu ştim dacă se va opri strada şi nu vor reveni la ceea ce au scandat iniţial, demisia domnului Traian Băsescu şi îndemnul de a ieşi afară. Pe de altă parte, însă, întrebarea este legată şi cu privire la ceea ce va face opoziţia. Veţi rămâne în protestul dumneavoastră parlamentar, veţi participa la audierile noului cabinet? Domnul Mihai Răzvan Ungureanu a folosit o formulă interesantă, a zis că se va întâlni cu opoziţia pentru informări reciproce – încă, probabil, limbajul serviciilor secrete…
Crin Antonescu: Da, iertaţi-mă, ar fi foarte interesant să ne informăm, nu reciproc, pentru că noi nu avem ce să îl informăm, poate domnul Mihai Răzvan Ungureanu, în calitatea pe care a avut-o, ştie pe unde şi-au dus băieţii ăştia banii, dacă tot sunt informaţii externe. Ar fi interesant.
Mihai Gâdea: Păi poate la prima întâlnire cu domnia sa, dacă sunt informări reciproce, poate o să îi cereţi această informaţie.
Crin Antonescu: Aşa, ca prim-ministru, acuma, care, sigur, trebuie să mai strângă cureaua…
-: Dar poate aflaţi şi cine este infiltrat prin presă, aşa, ca agenţi acoperiţi…
Mihai Gâdea: Dar şi prin politică, pentru că…
Crin Antonescu: Nu se poate, e onoarea lor, nu se pârăsc între ei.
Niels Schnecker: Poate tot pe bază de informare.
Mihai Gâdea: Domnule Victor Ponta, o să vă rog să îmi răspundeţi la această întrebare după o scurtă pauză, să creştem tensiunea, pentru că e foarte important de ştiut ce se va întâmpla în momentul acesta, în condiţiile în care opoziţia nu participă la aceste lucruri, poate nu vor avea sau vor avea totuşi cvorum, pentru că este, nu ştiu, explicaţi dumneavoastră aceste lucruri, şi pe mine mă interesează – dumneavoastră, sigur, cereţi un lucru, la informările cu domnul Mihai Răzvan Ungureanu, cu privire la unde şi-au dus oamenii ăştia banii. Dar eu aş adăuga, dacă cumva vă întâlniţi, luaţi din partea unui cetăţean această întrebare, dacă domnul Mihai Răzvan Ungureanu ştie ceva despre domnul Aliodor Manole. Pentru că pe mine chiar mă preocupă asta. Dacă nu e lângă preşedinte în momentele cheie, ar putea să fie derutant pentru domnia sa. Îl salvează Mihai Răzvan Ungureanu pe Traian Băsescu? Este numirea şefului spionilor în funcţia de prim-ministru ceea ce avea nevoie astăzi? Vom avea comentarii noi şi interesante, rămâneţi cu noi, revenim imediat. Am revenit, doamnelor şi domnilor. Este Breaking News la Antena 3, toată lumea priveşte la televizor pentru a înţelege ce se întâmplă. Emil Boc în această dimineaţă a anunţat că-şi depune mandatul. De fapt, îşi dă demisia, dar este o formulă mai elegantă. Este numit Mihai Răzvan Ungureanu, fostul… de fapt, nu fostul, şeful Serviciului de Informaţii Externe, pentru că nu şi-a anunţat nici o demisie, şi sigur că foarte multă lume priveşte în acest moment către opoziţie. Ce poate sau ce face şi ce poate să facă opoziţia în situaţia actuală, domnule preşedinte Victor Ponta?
Victor Ponta: Domnule Gâdea, invitaţii dumneavoastră au zis-o în cuvinte mai bune decât pot eu să o zic: nu se schimbă nimic în bine pentru români! Nu mai e Boc, e Ungureanu… Dacă vreţi să folosesc o figură de stil, problema cu Ali Baba şi cei 40 de hoţi… Nu era doar Ali Baba, erau cei 40 de hoţi! Nu va putea domnul Ungureanu şi nici nu ştiu dacă-şi propune… Corupţia va rămâne la fel de mare, mai mult chiar, sunt de acord cu invitaţii dumneavoastră, vor fura mai mult pentru că ştiu că pleacă, bani pentru a asigura un nivel de viaţă mai bun nu sunt, pentru că dacă mergi mai departe cu ce a făcut guvernul Boc n-o să ai mai mulţi bani, o să ai mai puţini, străzile vor fi tot blocate, pentru că afacerile şi contractele vor fi tot cu cei cu care a făcut guvernul Boc afaceri… Deci pentru România nu va fi nimic mai bun, va fi probabil mai rău. Povestea asta cu Ungureanu în loc de Boc probabil că le mai câştigă un pic de timp, însă ştiu sigur şi vor pierde alegerile următoare. Ce avem noi de făcut? În primul rând, să rămânem uniţi. Şi întrebarea dumneavoastră apropo de ce mai încearcă Băsescu să despartă USL… Uitaţi-vă astăzi, ne-a invitat pe rând, poate mergem separat şi poate ne mai şopteşte ceva…
Mihai Gâdea: Apropo de această chestiune, e interesant că aţi adus-o în discuţie…
Victor Ponta: Numai o secundă, să-mi termin ideea. Să rămânem uniţi, să venim cu programe serioase, cum facem altfel decât ei, că ei ne-au spus că o să continue ce-a făcut Boc! Nu, trebuie să facem altfel! Să creăm locuri de muncă, să lăsăm firmele mici şi mijlocii să trăiască şi trebuie să propunem nişte oameni care să fie cu adevărat mult mai buni decât Falcă, Flutur, Anastase şi toţi ceilalţi! Astea sunt cele trei lucruri pe care trebuie să le facem. Altceva… Să nu ne lăsăm în niciun fel nici cumpăraţi, nici păcăliţi măcar noi de Băsescu până la alegeri.
Mihai Gâdea: A fost astăzi vreo discuţie cu privire la… şi-a justificat preşedintele de ce v-a invitat separat?
Victor Ponta: Nu, vreau să fiu foarte corect, consilierul prezidenţial domnul Diaconu m-a sunat pe mine – noi eram împreună – şi mi-a comunicat acest calendar: 15:30, 16:00… Eu, fiind cu cei doi colegi ai mei, am spus: oricum, vreau să vă anunţ că venim împreună; suntem o alianţă înregistrată la tribunal, suntem practic nu un singur partid, dar suntem o alianţă juridică şi vom veni împreună. M-a sunat după aceea şi mi-a spus: e în regulă, la ora 17:00. Un pic ciudat, în condiţiile în care până acum la consultări am fost deja în formula USL, nu ştiu de ce acum ar fi trebuit să mergem separat.
Mihai Gâdea: Până acum, nu v-a invitat separat, ultimele întâlniri au fost întâlniri…
Victor Ponta: De când s-a construit USL, în urmă cu un an, am fost de fiecare dată împreună, repet, pentru că… Eu vă spun însă altceva: eu, mai tânăr, cum sunt, am totuşi, am avut ocazia să merg la consultări cu preşedintele Traian Băsescu şi în 2004 în decembrie, imediat după ce domnia sa a fost ales preşedinte, şi în 2008, după alegerile parlamentare. Am fost la amândouă. Nu eram eu preşedintele partidului, dar eram prezent. În 2004, preşedintele Băsescu ne-a spus nouă, celor de la PSD: Alianţa DA are două mandate în plus – sau un mandat, mi se pare, în plus – faţă de PSD, motiv pentru care, îmi pare rău, eu n-am ce să fac, ei au mai multe mandate, le dau lor să formeze guvernul şi, dacă nu reuşesc… vin la voi. În 2008, PD-L a avut faţă de PSD două mandate, cele din diaspora, în plus. Ne-a spus din nou: PD-L are cu două mandate în plus şi eu respect Constituţia, uite, le dau lor să formeze… Astăzi n-a mai… A uitat că USL are mult mai multe decât PD-L. Sigur, mult mai multe mandate decât domnul Răzvan Ungureanu, care n-a candidat la nimic. Aşa încât discuţiile cu domnul Băsescu cred că nu-şi mai au sensul. Obligaţia noastră, repet, este să rămânem uniţi, să venim cu programe corecte cum facem altfel decât a făcut guvernul Boc, nu să continuăm guvernul Boc fără Boc, şi, trei, să venim cu nişte oameni care într-adevăr să fie apreciaţi de cei care votează ca o clară diferenţă faţă de Anastase, Flutur, Udrea şi toată ceata celor 40 care astăzi doar şi-au schimbat şeful.
Mihai Gâdea: Domnule Daniel Constantin…
Victor Ponta: Eu o să-mi cer scuze, dacă-mi permiteţi, mă duc şi vă urmăresc în continuare.
Mihai Gâdea: Sigur, vă rog. Domnul Ponta ne-a rugat să se retragă. Vă mulţumesc pentru prezenţă. În scurtă vreme, ne vom despărţi de…
Crin Antonescu: Pe rând ne ducem toţi, a început Boc!
Niels Schnecker: Nu e foarte bună ideea.
Mihai Gâdea: Domnule preşedinte Daniel Constantin…
Daniel Constantin: Cam devreme, dar trebuie să mă duc şi eu, să ştiţi.
Mihai Gâdea: …s-a terminat această zi, protestul opoziţiei continuă în parlament şi numai?
Daniel Constantin: Este evident, începând de mâine practic vom continua protestul opoziţiei. Mâine vor avea loc, înţeleg de la liderii din Cameră de la PD-L, şi de la Senat, vor avea loc audierile cabinetului Mihai Răzvan Ungureanu, care înţeleg că nu se va schimba foarte mult faţă de ce a fost până în momentul de faţă. Chiar dacă se va schimba, practic aceiaşi oameni vor fi cei care vor conduce din spate guvernul şi vor avea acces la resursele bugetare. Noi vom continua această formă de protest, am anunţat că este, dacă vreţi, o acţiune de solidarizare vizavi de ce se întâmplă în Piaţa Universităţii. Avem aceleaşi obiective ca acolo, unul dintre ele a fost atins, mai avem două obiective pe care vom încerca prin lupta noastră politică la nivelul parlamentului să le îndeplinim. Mă refer la alegeri…
Mihai Gâdea: Şapte au fost atinse.
Daniel Constantin: Şapte au fost atinse, dar sunt trei obiective…
Niels Schnecker: Ţin la acest lucru, pentru că m-am dus între cei din Piaţă şi într-adevăr pentru ei fiecare lucru a contat. Şapte lucruri au fost atinse!
Victor Ponta: Aşa este, domnule Schnecker, dar sunt trei lucruri majore pe care le-au cerut, unul dintre ele s-a îndeplinit: demisia actualului guvern. Cel de-al doilea îl reprezintă alegerile anticipate şi cel de-al treilea, demisia preşedintelui. Vom continua până vom atinge, din punct de vedere politic, aceste lucruri. Eu vreau să mai spun un lucru – şi cu acesta închei şi mă retrag şi eu – domnul Bogdan Teodorescu a spus, mai devreme, foarte bine ceea ce ar trebui să însemne politica în România, şi eu personal, ca om, chiar dacă conduc de doi ani de zile acest partid, mă consider încă un om nou venit în politică. Sunt de-a dreptul revoltat de modalitatea în care preşedintele încearcă şi înţelege să facă politică în continuare. Această majoritate şi acest guvern nu are, în momentul de faţă, niciun fel de susţinere parlamentară legitimă, are doar susţinerea preşedintelui, care încearcă, prin aceleaşi mijloace, prin aceleaşi mijloace subterane, să spunem aşa, să susţină un guvern care nu reprezintă voinţa cetăţenilor. Şi eu vreau să văd, în perspectiva anului 2012, care vor fi mişcările în stradă, dacă ceea ce cred eu că s-a discutat astăzi, la întâlnirea cu UDMR şi cu celelalte formaţiuni politice se va adeveri şi anume, mutarea alegerilor parlamentare în anul 2013. Sunt curios cum va primi electoratul, cum vor primi cetăţenii această mişcare şi această încercare a preşedintelui de a menţine, repet, la putere o caracatiţă, un sistem pe care dânsul l-a format.
Mihai Gâdea: Domnule preşedinte Crin Antonescu, ce rămâne pentru dumneavoastră după ziua asta?
Crin Antonescu: Rămâne mult. Azi cred că e o zi importantă. Este o zi în care cel mai corupt, cel mai incompetent, cel mai neruşinat guvern din istoria României – aşa îl consider eu – a căzut, măcar astăzi, a căzut şi a căzut în urma faptului că, vreme de câteva zile, câteva mii de oameni, în sumă, în ţara asta, au ieşit în stradă şi au spus: „Până aici!” Este măsura unei forţe extraordinare pe care oamenii o pot vedea şi pe care o au. Eu am spus mereu, am spus deseori în emisiunile dumneavoastră şi în alte discuţii publice că numai noi, politicienii din opoziţie, nu putem face nimic dacă, la un moment dat, în calea abuzurilor, în calea tuturor lucrurilor rele pe care această putere le-a făcut şi le face, nu avem alături de noi sau nu suntem noi împreună cu cetăţenii acestei ţări, indiferent ce opţiune şi cât interes politic au. S-a dovedit că forţa acestor oameni este mult mai mare şi e foarte limpede acum un lucru: se discută, se filozofează chiar foarte mult în ultimele zile despre Piaţa Universităţii, despre caracterul protestului, despre gama sa infinită de sunete, culori şi senzaţii. A fost un protest vârtos împotriva acestei puteri politice – „Jos Băsescu!”, „Jos Guvernul Boc!”, „Alegeri anticipate”, „Nu se mai poate în felul acesta!”. E adevărat că oamenii aceia nu vor doar plecarea acestor oameni, ci vor ca în ţara asta să se facă o politică mai cinstită, civilizată, cumpănită, mai cu ruşine, ca să spun aşa, şi de acest lucru trebuie să ţinem cont noi, cei care vom dori să le succedăm la putere. Dar protestul ăsta a fost. Mai departe, toată filozofia că toţi sunt la fel, că lumea, de fapt, a ieşit acolo ca să spună că nu mai vrea pe nimeni, toate astea sunt poveşti, toate chestiunile astea înseamnă propagandă şi, până la urmă, faptul că şi pe -15 grade câteva zeci de oameni au fost în stradă le-a arătat domnului Băsescu şi celorlalţi, chiar şi domnului Ungureanu, unde lucra, şi altor domni, că nu-i de glumă şi că trebuie să facă ceva. Deci, astăzi, a căzut cel mai rău guvern de până acum din istoria României, pentru că nişte oameni au avut curajul să protesteze. Dacă în continuare…
Niels Schnecker: Domnule preşedinte, oamenii aceia au aşteptat recâştigarea demnităţii de om. Li s-a furat demnitatea de om. Asta este ceea ce şi-au dorit acei oameni.
Crin Antonescu: Absolut!
Niels Schnecker: Plecarea guvernului şi plecarea preşedintelui meu, în acest moment, pentru ei reprezentau garanţiile recâştigării. Dar ei, de fapt, asta vor, vor recâştigarea demnităţii de om, atât.
Crin Antonescu: Absolut de acord!
Niels Schnecker: Nu-i foarte complicat.
Crin Antonescu: Şi mai departe, încă o dată, noi vom încerca să reprezentăm în plan politic, în câmp politic ceea ce vor şi aceşti oameni. Încă o dată însă o spun, nu putem face nici noi singuri, nici ei singuri, ceea ce s-a dovedit că poate fi făcut şi trebuie făcut până la capăt.
Mihai Gâdea: Vă mulţumesc tare mult pentru prezenţa în această seară, domnule preşedinte Crin Antonescu, domnule preşedinte Daniel Constantin! Îi mulţumesc şi domnului Victor Ponta, ce s-a retras de vreo câteva minute.

* * *

Mihai Gâdea: Avem o legătură cu domnul Cristian Tudor Popescu, bună seara…
Cristian Tudor Popescu: Bună seara.
Mihai Gâdea: Domnule Cristian Tudor Popescu, în această dimineaţă după ce prim-ministrul a anunţat că-şi depune mandatul, era de fapt chiar înaintea moment, era declaraţia din interiorul coaliţiei în care Emil Boc a anunţat că este dispus să-şi dea demisia, v-am auzit, eraţi în direct la un post TV şi jurnalista ce realiza acea ediţie specială, interviul cu dumneavoastră, v-a întrebat. Domnule Cristian Tudor Popescu, se vorbeşte despre faptul că preşedintele va numi prim-ministru pe domnul Mihai Răzvan Ungureanu. Iar dumneavoastră aproape că aţi râs şi aţi spus doamnă, ce-i asta, Siria?
Cristian Tudor Popescu: Da. Îmi amintesc. E o reacţie firească, domnule Mihai Gâdea. Atunci când e pus reprezentantul unei structuri militarizate cum este SRI, cum este SIE, este pus în fruntea unui guvern, acesta-i un mesaj adresat populaţiei care ţine mai degrabă de stare de urgenţă, de stare de asediu, eventual de represiune. Cam aşa se întâmplă lucrurile în lume când se recurge la o astfel de soluţie pentru funcţia de premier. Toată încărcătura acestui serviciu care-şi are rolul lui, nu avea ce să caute acum, într-o astfel de situaţie în fruntea unui guvern. Principala calitate a unui premier numit acum de domnul Traian Băsescu ar fi trebuit să fie aceea de economist. Asta nu înseamnă că l-ar fi acceptat oamenii care se află în stradă şi cei care se află în spatele lor, care nu vor să accepte în clipa de faţă nimic dat de domnul Traian Băsescu. M-a frapat asemănarea cu un filmuleţ de pe YouTube, „ia de la Băsescu”. Era un animal acolo, un câine, căruia i se dădea ceva, o bucată de zahăr şi câinele se întorcea. Despre asta-i vorba. Oricine ar fi fost numit astă-seară de domnul Traian Băsescu ar fi fost interpretat aşa. E pus de Traian Băsescu. Şi nu de noi. De noi, adică de oamenii din stradă şi cei din spate, a căror existenţă domnul Traian Băsescu însuşi a recunoscut-o. Ceea ce se ignoră în mod voit de către actuala putere este faptul că nemulţumiţii din România care sunt foarte mulţi nu mai cer nimic de la această putere. Nu mai vor să li se dea ceva, să li se dea pensiile acelea, salariile şi pensiile mărite pe care le promitea domnul Frunzăverde acum câteva zile, nu mai vor să li se dea un alt guvern, un alt premier numit de Traian Băsescu. Doresc un singur lucru. Pentru că mult prea mult timp în această seară un singur om a luat hotărâri şi acela e domnul Traian Băsescu, oamenii doresc să-şi exprime şi ei atâta vreme ignoraţi, atâta vreme nebăgaţi în seamă, batjocoriţi în această reformă pe care a făcut-o domnul Emil Boc, nu cu poporul despre care a spus că a servit poporul… nu, l-a servit pe domnul Traian Băsescu şi singurul verb potrivit din ce-a spus Traian Băsescu despre Emil Boc era a servi. Deci după ce a fost ignorat acest popor, doreşte şi el un singur lucru. Să se exprime, să-şi exprime opinia, să aibă o acţiune politică. Şi acţiunea politică se poate realiza democratic în două feluri. Fie prin demonstraţii paşnice în stradă ceea ce se întâmplă şi se va întâmpla şi după această numire de azi, fie cum este de preferat prin vot. Domnul Traian Băsescu a refuzat astăzi această dorinţă majoritară, dominantă, a celor aflaţi în stradă şi a celor din spatele lor, să se exprime politic, democratic, prin vot.
Mihai Gâdea: Traian Băsescu a spus înaintea momentului numirii că era oarecum discutată plecarea domnului Emil Boc şi a guvernului Emil Boc de la finalul anului trecut. Dacă era deja discutată când au apărut protestele de ce n-a fost dat niciun semnal sau de ce a fost schimbat domnul Baconschi în condiţiile în care plecarea guvernului era deja stabilită? Credeţi că exista planul sau domnul Traian Băsescu a vrut să sugereze că nu urmare a presiunilor străzii pleacă domnul Emil Boc, ci că aşa a hotărât domnia sa cu Emil Boc încă de la sfârşitul lui noiembrie?
Cristian Tudor Popescu: Chiar şi-acum, în acest moment istoric pentru că într-adevăr, căderea guvernului Emil Boc e un moment istoric, chiar şi-acum Traian Băsescu a ţinut să ştie toată lumea că el l-a dat jos pe Emil Boc. Aşa cum a făcut de atâtea ori în aceşti ani, apărea şi spunea urmează dosare importante, când asta era treaba justiţiei, apărea şi vorbea în locul premierului, în locul miniştrilor de resort, acest lucru a dorit până şi acum să facă. Să spună că nu Emil Boc a plecat ci că el l-a dat afară. Traian Băsescu. Tot ce s-a întâmplat nu face parte dintr-o evoluţie democratică normală, adică plecarea unui guvern, venirea altuia prin alegeri etc. Nu. Sunt diverse etape ale încercărilor domnului Traian Băsescu de a-şi păstra puterea personală. Lucrurile acestea le-am spus de vreo lună de zile, spuneam că Traian Băsescu e în stare de orice şi din păcate asta face. Nu este interesat decât să-şi păstreze puterea personală. Ba chiar m-a uluit în seara asta cu discursul, cu două lucruri… Unul, că într-un discurs de asemenea importanţă, la care se uită toată naţiunea, cade guvernul, apare preşedintele, anunţă un nou prim-ministru, domnul Traian Băsescu şi-a pus în minte să nu cumva să uite să pomenească de Roşia Montana. Acolo, ne trebuie exploatări miniere de toate felurile. Incredibil. Într-o astfel de situaţie naţională domnul Traian Băsescu mai are gândul la Roşia Montană. Eu nu m-am exprimat până acum în legătură cu domnul Traian Băsescu şi Roşia Montană. Dar acum cad foarte rău pe gânduri în legătură cu ce-a făcut în seara asta domnul Traian Băsescu. Şi doi, mi s-a părut uluitoare această abordare a domnului Traian Băsescu, e preocupat de credibilitatea guvernului în ochii instituţiilor financiare internaţionale, de credit etc. Şi niciun cuvânt despre credibilitatea guvernului în ochii şi repet această expresie, celor ce muncesc din ţara asta. Că economia până să însemne dobânzi externe, FMI şi toate relaţiile astea tehnice economico-financiare înseamnă nişte oameni care muncesc în această ţară şi nu şi-a pus nicio secundă domnul Traian Băsescu, care este amicul poporului de 7 ani, nu şi-a pus problema, dom’ne, oamenii ăştia sunt în stare să muncească productiv, să facă performanţă cu un astfel de guvern? Nu. Nicio apăsare a domnului Traian Băsescu.
Mihai Gâdea: Vi se pare relevant faptul că nici preşedintele Traian Băsescu, nici domnul Mihai Răzvan Ungureanu n-au anunţat faptul că domnul Ungureanu şi-ar fi încetat activitatea la SIE?
Cristian Tudor Popescu: Bineînţeles că-i posibil ca domnul Ungureanu să-şi păstreze o cale de întoarcere la SIE dacă va eşua în această misiune pe care a acceptat-o. Dar asta nu interesează pe nimeni. Sunt amănunte. Am asistat în seara asta la o bătaie de joc la adresa oamenilor din stradă. Această numire de premier scos din pălărie, un om care n-are niciun fel de premisă de management economic în spate pentru a fi premier, e istoric la bază domnul Ungureanu, foarte bine, are lucrări publicate, are un nivel academic, dar asta n-are nicio legătură… nu suntem la simpozion aici. E vorba de premier într-o perioadă în care ni se spune că urmează recesiune, că va fi greu. Deci este încă o sfidare adresată oamenilor din stradă. Problema lui Traian Băsescu nu o reprezintă domnii Crin Antonescu, Victor Ponta şi Constantin. Principala problemă acum a lui Traian Băsescu sunt oamenii care protestează. Este de fapt poporul şi nu opoziţia. Acest aspect văd că nu-l interesează pe Traian Băsescu.
Mihai Gâdea: Şi în condiţiile astea îl salvează în vreun fel domnul Mihai Răzvan Ungureanu? Îi oferă timp, vreun avantaj fundamental în planul mişcărilor politice sau eu ştiu ce intenţii are domnul Traian Băsescu?
Cristian Tudor Popescu: Nu. Pentru că atitudinea străzii nu se va schimba, oamenii ăştia care au stat pe frigul ăsta îngrozitor… credeţi că oamenii ăştia se vor mulţumi cu această păpuşă pusă prim-ministru în seara asta?
Mihai Gâdea: Este domnul Mihai Răzvan Ungureanu păpuşă? Totuşi nu este Emil Boc.
Cristian Tudor Popescu: Nu. E mai puţin decât Emil Boc.
Mihai Gâdea: Emil Boc era preşedintele PD-L ales de partid?
Cristian Tudor Popescu: Da. De partid. Are o tradiţie în PD-L, are nişte oameni care l-au susţinut, are altceva, alt spate decât domnul Ungureanu. Domnul Ungureanu este flotant. În afară de domnul Traian Băsescu cine-l mai susţine? E cineva în PD-L care are vreo treabă cu domnul Ungureanu? La UNPR, la UDMR? Dânsul pluteşte şi trebuie să agrege de mâine un guvern în care deja se pune problema dacă pleacă doamna Udrea sau nu. Până să restabilim nivelul de trai al populaţiei de care vorbeşte domnul Traian Băsescu, problema este dacă Udrea placă sau nu. Şi acolo sunt nişte încăierări sângeroase în PD-L pe această temă. Credeţi că domnul Ungureanu va reuşi să facă acolo o pace romană pe tema Udrea? Cred că ajunge…
Mihai Gâdea: Mulţumesc, domnule Cristian Tudor Popescu, o seară bună.
Cristian Tudor Popescu: Vă salut.
Mihai Gâdea: Spun bun venit domnului Mircea Diaconu, vicepreşedinte al PNL şi bun venit domnului Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de industrii din Camera Deputaţilor. Bună seara. Oana Stancu voiai să spui ceva…
Oana Stancu: Voiam să adaug ceva descrierii făcute de domnul Cristian Tudor Popescu. Această bătaie de joc a continuat cu următorul fapt. Lui Mihai Răzvan Ungureanu, descris ca păpuşă de domnul Cristian Tudor Popescu, i s-a pus pe masă o listă a guvernului drept dovadă că încep audierile în comisii. Un premier îşi alege echipa spune constituţia. Dincolo la mână, domnul Emil Boc în această seară la TVR a arătat că nimic nu se schimbă. Cabinetul este acelaşi, dovadă că noi n-am scăpat de nimic din cele rele, doar că potrivit zicalei populare, Măria are o altă pălărie.
Mihai Gâdea: Vă vine să credeţi sau nu, dar domnul Emil Boc în seara asta nu s-a putut abţine şi şi-a aranjat emisiuni la TVR. Sunteţi curioşi ce-a zis? Vă spun sincer că sunt. După ce a avut mandatul pe care l-a avut eu sunt curios cum iese din scenă domnul Emil Boc.
Mircea Diaconu: Are un număr fix de cuvinte şi le spune pe aceleaşi.
Mihai Gâdea: Combinaţia e interesantă. Hai să vedem, poate şi-a luat vocabularul de cuvinte frumoase. Îl avem pe domnul Emil Boc? Un pic aşa…

Emil Boc: Propunerea PD-L este aceea de a păstra actuala formulă guvernamentală şi de a nu încerca – nu ca nume, să fim bine înţeleşi…
Dan Cristian Turturică: Ca structură. Ca împărţire…
Emil Boc: Ca structură, de a păstra actuala structură guvernamentală, pentru a nu genera în aceste momente fuziuni sau divizări de ministere care poate ar prelungi şi mai mult formarea unui guvern, în condiţiile în care avem nevoie, repet, să mergem rapid mai departe, cu un guvern validat de parlament. Deci pe actuala structură a guvernului, evident, să facem analiza împreună cu partidele din coaliţie şi cu premierul desemnat cu privire la componenţa nominală, unde, repet, lucrurile sunt în discuţie.
Dan Cristian Turturică: Dar nu neapărat cu aceiaşi miniştri pe care îi aveţi acum…
Emil Boc: Nu neapărat cu aceiaşi miniştri. Acest lucru nu este agreat şi cu siguranţă, vor avea loc schimbări în componenţa echipei guvernamentale.
Alina Stancu: A fost propunerea PD-L, domnule Boc, Mihai Răzvan Ungureanu?
Emil Boc: Da, a fost propunerea PD-L cu care ne-am dus la Cotroceni şi pe care am înaintat-o preşedintelui. Există şi la nivelul coaliţiei, în principiu, voinţa de a continua guvernarea şi de a susţine un guvern care va fi format de către premierul desemnat. Deja, mâine dimineaţă, la ora 9:00, avem întâlnirea cu premierul desemnat, coaliţia, urmând ca după aceea să avem diverse întâlniri cu grupurile parlamentare. Obiectivul coaliţiei este acela ca cel târziu până joi să avem noul guvern trecut de parlament, cu parcurgerea tuturor etapelor procedurale. Înseamnă programul de guvernare, lista membrilor cabinetului, audierea miniştrilor în comisiile de specialitate…
Alina Stancu: Aţi discutat această listă acum?
Emil Boc: … şi, în final, votul în Parlament. Fiecare partid membru al coaliţiei, după întâlnirea pe care o vom avea cu premierul desemnat, şi în urma concluziilor care se vor degaja de acolo, va proceda la propunerile pentru funcţiile ministeriale. Pentru că este firesc ca premierul desemnat să aibă nişte exigenţe, să le discute cu partenerii de coaliţie, din dialog să reiasă un element comun, după care partidele să-şi facă nominalizările de rigoare. Deci eu spun că sunt toate şansele ca până joi să avem un nou guvern, dacă, evident, nu apare vreun accident şi nu văd unde ar putea apărea în momentul de faţă.
Alina Stancu: Apropo de asta, dacă alegerile vor fi la termen, în iunie…
Emil Boc: Nu dacă, cu siguranţă.
Alina Stancu: Cu siguranţă vor fi alegerile la termen…
Emil Boc: Deci, din acest moment, lucrurile sunt foarte clare: alegeri locale sunt în 3 sau în 10 iunie, deci vor avea loc la termen.
Alina Stancu: Bun. E PD-L pregătit până la acel moment?
Emil Boc: Bineînţeles.
Alina Stancu: Şi o ultimă întrebare: un nou guvern, condus de un premier apolitic, ar putea duce şi la recuperarea în sondaj a PD-L? Pentru că ultimele sondaje date publicităţii vă plasează undeva la 15,8%. Credeţi că…
Emil Boc: Nu, 17-18.
Alina Stancu: Credeţi că veţi recupera prin această demisie?
Emil Boc: Eu sunt convins că până în alegeri vom recupera procentul pe care l-am avut în 2008. Acesta este obiectivul pe care l-am…
Alina Stancu: Adică 30%?
Emil Boc: Da.
Alina Stancu: Mulţumesc foarte mult pentru prezenţa la emisiune, domnule preşedinte.
Emil Boc: Şi eu vă mulţumesc pentru invitaţie.

Oana Stancu: Încă o minciună. Propunerea PD-L era Anca Boagiu.
Adrian Ursu: Nici măcar… propunerea PD-L dacă era Mihai Răzvan Ungureanu ar fi însemnat că… PD-L a fost ultimul partid, nu mă pricep, PD-L a fost ultimul partid care a fost la Cotroceni cu propunerea în plic zice Emil Boc. Mihai Răzvan Ungureanu. Or, Traian Băsescu ne-a spus că toate partidele din coaliţie au acceptat varianta Mihai Răzvan Ungureanu aia care a venit la sfârşit. UNPR şi UDMR fiind înainte de PD-L.
Mihai Gâdea: Corect.
Adrian Ursu: Nu mai contează. Astea sunt „dacă doriţi să revedeţi…”. Urmează şi Periniţa cu Emil Boc.
Mihai Gâdea: Cum zicea domnul Cristian Tudor Popescu…
Adrian Ursu: Dar nu-l pupă nimeni dacă facem o Periniţă. Cine se bagă la pupat? Întreb… cine pupă bocul?
Mihai Gâdea: Nu ştiu să răspund. E o seară istorică cum spunea domnul Cristian Tudor Popescu. Te uiţi la personajele care scriu istoria. Cum ar fi domnul Emil Boc. Cum iese domnia sa din scenă…
Oana Stancu: S-a întâmplat ceva interesant aseară în ce-l priveşte pe domnul Emil Boc. Aseară au mai apărut din dosarul Blejnar nişte stenograme. Interesante pentru domnul Emil Boc. O doamnă importantă pentru domnia sa, doamna Liana Călin, care a apărut într-un serial cu ursuleţi pe care Emil Boc îl trimitea…
Adrian Ursu: Din pluş.
Oana Stancu: Da. Şi flori pe care le trimitea la birou, după care ziarele de cancan au susţinut că doamna ar fi înnoptat la domnul Emil Boc, îmi pare rău că dau aceste detalii, dar sunt importante pentru anchetă… Doamna este căsătorită cu vicepreşedintele ANAF. Ca atare a picat în interceptările cu Blejnar cu dosarul. Doamna Călin potrivit acestor interceptări plătea toate facturile soţiei domnului Apostu. Coincidenţă. Această interceptare a apărut în presă aseară.
Mihai Gâdea: Domnule Mircea Diaconu? Spun colegii mei că în timp ce noi vorbim aici pedeliştii s-au întâlnit toţi în şedinţă. Chiar şi domnul Pinalti a mers cu puţină energie. Nu energie de-aia la care vă gândiţi dumneavoastră ci energie… aţi văzut, e un tip energic. Domnule Mircea Diaconu, cum comentaţi dumneavoastră plecarea lui Emil Boc şi intrarea pe firmament a şefului SIE, domnul Mihai Răzvan Ungureanu?
Mircea Diaconu: Totul e sub semnul, Mircea fă-te că lucrezi. Azi am fost siderat când primul ministru interimar a fost întrebat ce-i cu purtătorul de cuvânt. Şi a spus, rămâne. În clipa aia mi-am dat seama că totul rămâne. Totul e la locul lui, aparatul e perfect, funcţional cu tot ce înseamnă. Cu doamna Vass, cu armata de consilieri din Cluj care stau prin RA-APPS, totul funcţionează ceas. La fel mai departe. E o prefăcătorie pur şi simplu. Iar domnul Mihai Răzvan Ungureanu probabil dacă avea gânduri serioase spunea ceva şi despre plecarea sa de-acolo. Se prefac sau încearcă… Am speranţa că nu va ţine pentru că de data asta faţă de nişte moţiuni în care o armată de oameni erau ţinuţi în bănci cu mâinile la spate cred, acum vor trebui lăsaţi liberi să vină la tribună. E un risc să ridici câte un parlamentar trei, patru trepte şi el să facă ceva. E un risc mare. Şi mă tem că vor fi surprize chiar din interiorul PD-L.
Mihai Gâdea: Domnul Emil Boc a zis ceva de relaţia cu Traian Băsescu. E important, să ştiţi. Să-l privim.

Alina Stancu: Ştiaţi de săptămâna trecută că asta-i decizia pe care o veţi lua?
Emil Boc: Dacă-mi amintesc bine, cred că în emisiunea dumneavoastră am spus de mai multe ori că ştiu ce am de făcut.
Alina Stancu: Deci, ştiaţi atunci?
Emil Boc: Evident că am ştiut acest lucru, l-am mai spus şi în partid, l-am spus şi în alte ocazii, dar momentul prielnic pentru anunţarea unei asemenea decizii trebuia găsit foarte bine. Nu puteai lua o asemenea decizie când aveai vizita de evaluare a Fondului Monetar Internaţional, a Comisiei Europene, a Băncii Mondiale, cu toţi miniştrii, într-un asemenea demers. De aceea, când am spus că ştiu ce aveam de făcut şi ce am de făcut, am avut în vedere ceea ce astăzi am declarat în faţa colegilor din guvern şi cred că este o decizie bună şi corectă. Ştiu că am plătit foarte mult pe imagine. Faptul că întotdeauna – asta îmi este structura, de a nu merge să mă cert în public, de a nu face din dispută un element de spectacol, ci întotdeauna încerc să găsesc soluţii să mergem mai departe. În relaţia cu preşedintele, nu înseamnă că întotdeauna am avut aceleaşi păreri. Au fost multe situaţii în care nu ne-am situat pe aceeaşi părere.
Alina Stancu: Unde v-aţi aflat în conflict, ca să spun aşa?
Emil Boc: Dar acele lucruri le-am discutat instituţional şi prieteneşte între noi, iar în afară am mers cu soluţii comune, pentru că, dacă… Eu nu ştiu ce s-ar fi întâmplat cu ţara asta, dacă pe fondul în care Europa şi lumea era în criză, România se scufunda din punct de vedere economic, se mai certa premierul cu preşedintele cu privire la măsurile pe care să le promoveze sau să se acuze reciproc? Cred că atunci ne-am fi scufundat din punct de vedere economic.
Alina Stancu: Un mesaj venit din partea unui telespectator sună în felul următor, domnule premier: „Premierul Emil Boc mi-a fost şi îmi este partener – spunea recent preşedintele Traian Băsescu, mai exact acum o săptămână, dacă îmi aduc bine aminte. V-aş întreba, în această imaginară echipă de dublu, câte mingi câştigătoare a avut Emil Boc?”
Emil Boc: Păi, ştiţi cum, unele câştigătoare, altele necâştigătoare. Că „aşa e în tenis”, cum se spune, dacă e să reiau un celebru dialog. Şi câştigătoare şi necâştigătoare, nu poţi să le ai pe toate de un singur fel. Eu am spus că mi-am făcut doar datoria, cât am putut eu şi cât mi-am dedicat zile, nopţi, nu am luat concedii, am muncit tot ce am putut să fac, cât a fost mai bine, că se putea mai bine, absolut de acord, dar în vremuri de război atât s-a putut face şi am această bucurie, împreună cu colegii mei, pentru că nu am făcut singur aceste lucruri şi în parteneriat cu preşedintele. Iar în plan personal, evident că anii aceştia, în care am stat atât de puţin timp alături de soţie, de copii, care i-am văzut atât de rar şi când o mai vedeam pe fetiţă, că a mai crescut cu un cap, aproape, acele lucruri nu le mai recuperez niciodată, sunt pierdute pentru totdeauna, dar cred că şi asta face parte din descrierea fişei postului, mi-am asumat…

Mihai Gâdea: Încet-încet ne vine să-l facem erou pe Emil Boc.
Adrian Ursu: S-a făcut singur, oricum. S-a eroizat pe cont propriu. Aici fiecare şi-o face pentru el. Că şi numirea lui Răzvan Ungureanu… acum realizez, domnul Traian Băsescu nu a pus premier românilor, şi-a pus premier (SIE!). Sie(şi) şi-a pus premier domnul Traian Băsescu.
Oana Stancu: Nu-i erou.
Niels Schnecker: Cifrele nu ţin cu el…
Oana Stancu: Este jalnic ce-a făcut Emil Boc. Nu poţi veni peste un popor atât de nefericit cât a fost în aceşti ani cu salarii tăiate, cu pensii micşorate, cu inflaţie, cu toată nebunia şi stresul în care au stat, nu ştiu câţi români şi-au permis concediul pe care-l deplânge acum domnul Emil Boc… Nu poţi spune m-am sacrificat pentru voi nemulţumiţilor, nu mi-am văzut copiii crescând… Nu se poate. E un discurs pe care un politician care a demisionat din fruntea guvernului pe un val de nemulţumiri nu poate veni să-l servească. Ăsta-i un fragment din Traian Băsescu. V-am făcut bine cu forţa, popor… şi beţiv, şi… l-a făcut în toate felurile. Şi beţiv, şi puturos etc.
Mircea Diaconu: Şi nevrotic.
Mihai Gâdea: Domnule Bogdan Teodorescu?
Bogdan Teodorescu: Domnul Emil Boc a spus că a ales un moment prielnic să plece şi într-adevăr, dacă mă uit la o Românie înţelenită sub zăpezi, momentul e bine ales. E o dovadă a maximei responsabilităţi şi competenţe. După 40 de morţi, cu două judeţe paralizate, cu 1000 de şcoli închise domnul Emil Boc pleacă ceea ce e un moment foarte prielnic. Fiindcă el le-a produs pe toate şi a trebuit să plece pentru că poate cineva le descurcă… Dar dincolo de aspectul ăsta trebuie să vedem unde ne aflăm. Ascultam ce spunea domnul Cristian Tudor Popescu… ne aflăm într-o situaţie uluitoare. Această situaţie este că, cred că-i pentru prima dată când Traian Băsescu chiar ne transmite negru pe alb că puţin îi pasă de noi. Până acum a mai încercat cumva să îndulcească pilula, să mai transmită un mesaj, să se facă că-i pasă. La acest moment, astăzi, în ziua de graţie, domnul Traian Băsescu ne-a zis că puţin îi pasă de noi. Fiindcă n-are nicio legătură cu noi, nu-l interesează că cumva locuim în aceeaşi ţară, că are vreo răspundere sau are vreo obligaţie în ceea ce priveşte acest popor. Traian Băsescu ne-a călcat în picioare numind un personaj fără nicio legătură nici cu competenţa profesională, nici cu soluţionarea problemelor româneşti, cu nimic altceva, un personaj care a fost pus acolo cu un singur scop, acela de a-i mai salva lui nişte capital de imagine şi de a-i mai permite să facă nişte jocuri politice. Înţeleg că au existat nişte întâlniri cu diverşi oameni cu bani care au promis că iau oameni de la anumite partide şi se duc în alte partide…
Niels Schnecker: Important pentru el.
Bogdan Teodorescu: Exact. Deci asta-i altă problemă. Tot ce vedem e un joc politic în care se încearcă destructurarea opoziţiei, veţi vedea tentative de a lua oameni din USL şi a-i duce în partea cealaltă în numele unei construcţii de dreapta, veţi vedea organe de presă care vor juca această carte şi veţi vedea un joc de culise care se petrece în timpul unei ierni aspre, în timpul unei populaţii cu cădere economică, în timpul în care 9 din 10 români cred că ţara merge într-o direcţie proastă. În mijlocul acestui dezastru, Traian Băsescu pune un personaj în fruntea ţării care n-are niciun fel de soluţie pentru rezolvarea acestor probleme. Nici acel personaj nu-şi propune problemele, nici Traian Băsescu nu-şi propune, nici măcar nu le enunţă. Şi domnul Emil Boc închide subiectul. Noi sperăm să ajungem în sondaje la 30%. Miza e singură. Aducem un om cu care poate vă mai păcălim o dată. Dacă vă păcălim bine, dacă nu oricum rămânem acolo.
Mihai Gâdea: Întrebarea mea astăzi a fost următoarea. Dacă n-ar fi existat protestele, dacă n-ar fi existat Piaţa Universităţii şi alte pieţe, dacă n-ar fi existat acea bucăţică de presă ce să reflecte aceste proteste… vreau să vă spun că sunt posturi TV ce nu mai transmit niciun fel de imagine din Piaţa Universităţii de zile bune. Dacă n-ar fi existat toate aceste lucruri ar fi plecat sau nu Emil Boc? Ce sens a avut demiterea lui Baconschi în condiţiile în care guvernul pleca peste câteva zile? Ce sens avea ca Emil Boc să meargă cu ceaiul la TIR-iştii turci dacă ştia că va pleca peste câteva zile? Era un moment disperat al lui  Emil Boc, era la zăpadă cu lopeţica, dădea zăpada…
Oana Stancu: Dar ce sens a avut să nu demisioneze când Curtea Constituţională a arătat că e neconstituţională comasarea alegerilor. Atunci premierul trebuia să depună demisia. În clipa aia. Am susţinut un proiect neconstituţional. Mă retrag, la revedere.
Adrian Ursu: A avut un sens. Fiecare din aceste lucruri. Anume că ele erau etape. Tot timpul a fost gândit cu paşi suplimentari. Ce-am văzut azi e pasul suprem cred ei, de dezamorsare a presiunii ce risca să sufoce puterea. Acum cred că au căpătat un respiro, cred că-şi pot permite nişte luni, poate chiar un an de răgaz până la alegeri şi cred că pot în continuare să facă ce ştiu. să guverneze abuziv, să-şi desfăşoare afacerile etc. Şi în PD-L se petrece o luptă acum şi vom asista la un fenomen de canibalizare internă a puţinelor procente pe care le mai are acest partid. Există două tabere, cei care cred că extragerea de la guvernare a partidului le dă şansa unei recâştigări a poziţiei şi a imaginii până la viitoarele alegeri şi alţii care spun nu, rămânem acolo, sugem tot, adunăm tot ce înseamnă pârghii de putere, le folosim la alegeri şi asta ne va readuce avantajul prin mijloace oculte.
Niels Schnecker: Şi tocmai de-aceea treaba aia s-a întâmplat acum şi tocmai de-aia noi o prevedeam de două săptămâni. Pentru că aveau nevoie mai întâi să tragă de pe piaţa americană acel 1,5 miliarde dolari, bani care se vor duce în diferite achiziţii ţintite şi de asemenea trebuia să treacă FMI astfel încât să nu-şi mai facă griji pentru următoarele luni până când va veni următoarea tură.
Mihai Gâdea: Traian Băsescu a încercat în seara asta, făcând acea paranteză care n-avea nicio logică că oricum era discutat să plece Emil Boc, dar în decembrie nu era potrivit… De ce nu era potrivit atunci şi este acum? Nu înţeleg… Dar sunt convins de faptul că a folosit această formulă pentru ca oamenii să nu creadă că cei care au protestat în stradă au avut o victorie asupra lor. Pentru că oamenii care spuneau că nu mai suportă şi care strigau la ieşirea din Cotroceni ieşi afară fiinţă extraordinară… este victoria protestelor din România şi a acelora care şi-au spus în aceste zile punctul de vedere domnule Iulian Iancu?
Iulian Iancu: Este exclusiv meritul lor. Cred că i-a năucit reacţia oamenilor. Erau siguri că nu vor mai ieşi în stradă, cum şi eu credeţi-mă n-am crezut că populaţia României va ieşi în stradă. Năuciţi fiind au făcut tot ce le-a stat în putinţă, sacrificând mai mult sau mai puţin, în încercarea de a trage de timp. În speranţa că poate vor atenua şocul şi că vor reintra într-o stare normală. Dar în niciun caz pentru a ceda. Dovadă e faptul că preşedintele este ţinta protestelor, l-a determinat să facă acest sacrificiu pe care eu cred că nu l-ar fi făcut, acela de a-l sacrifica pe Emil Boc. Acum e într-o zonă de risc maxim sacrificându-l pe Emil Boc. Pentru că l-a scos din vitrină şi a încercat să-l înlocuiască cu altcineva. Rolul ăsta îl poartă acum domnul Ungureanu. Nu ştiu dacă el va fi doar păpuşa din vitrină. Cred că nici Traian Băsescu nu-i sigur că va fi o păpuşă în vitrină. Dar ce-i important, este ruptura pe care Traian Băsescu o creează României, ne ţine izolaţi în tranziţia crizei faţă de ce se întâmplă în restul Europei şi în lume. Am să mă refer punctual la ce s-a discutat acum câteva zile la Davos, când s-a spus explicit că Europa se află în faţa unei explozii sociale, că vor fi manifestări de stradă şi conflicte, că acelaşi lucru e posibil să se întâmple în SUA.
Mihai Gâdea: Domnul Iulian Iancu ne va face o demonstraţie interesantă, cum ne-a obişnuit, vine cu cifre, cu date. Există o temere că nu avem gaze suficiente pentru necesităţile populaţiei. Vreau să-l salut şi pe Mircea Badea care ni se alătură. Bună seara.
Mircea Badea: Bună seara. Ieri spuneam cu mult dispreţ şi multă aroganţă că nici vorbă să pice Emil Boc, deoarece Emil Boc este nepicabil, cu o singură mică posibilitate, şi anume aceea ca domnul Traian Băsescu să fi găsit în loc de boc, un cioc. O mică variaţiune pe aceeaşi temă. Personaj cu telecomandă pe care domnul Traian Băsescu să-l folosească. Domnul Traian Băsescu este utilizatorul lui Emil Boc. Ştiu că mulţi au senzaţia azi că a picat Emil Boc. Eu zic să nu ne grăbim. Toată lumea scrie despre domnul ăsta de la SIE care nu mă interesează deloc, văd că mulţi sunt preocupaţi, dom’ne, dar cum e ăsta de la SIE? Mă doare-n cot. Că nu despre asta-i vorba. Dar multă lume se grăbeşte să-l prezintă pe tunsul ăsta de la SIE drept noul premier al României. Nu a trecut de parlament. Experienţa, tradiţia chiar ne învaţă că domnul Emil Boc a mai picat o dată nu prin proprie voinţă ceea ce-ar fi exclus, nici prin voinţa lui Traian Băsescu, ci pentru că parlamentul l-a dat afară cu moţiunea de cenzură. Domnul Traian Băsescu a venit cu nişte fomfleuri, Lăchiţă de la sectorul 3, domnul acela Lucian…
Mihai Gâdea: Croitoru.
Mircea Badea: Care era şi croitor la BNR, după aia a venit şi cu domnul Stolojan care e de obicei model de lenjerie intimă pe plajă când îşi anunţă dorinţa de a fi premier. Ca să ce să vezi, într-o zi a acceptat, în altă zi s-a răzgândat. După care a spus bine, n-avem ce face, îl punem pe Emil Boc. Ţineţi minte?
Mihai Gâdea: Deci e posibil ca domnul Răzvan Ungureanu să nu treacă de parlament.
Mircea Badea: N-a trecut încă. Deocamdată nici nu şi-a dat demisia de la SIE. Omul e precaut, e pe sistemul nu ştiu, presupunem că nu trec… nu mai bine mă întorc la SIE?
Mihai Gâdea: Dar tu crezi că Traian Băsescu e şeful lui Mihai Răzvan Ungureanu sau invers, Mihai Răzvan Ungureanu şeful lui Traian Băsescu?
Mircea Badea: E foarte rău… De fapt nu-i despre premierul României, nu-i nici despre tunsul ăla de la SIE, pe care domnul Bendeac, de exemplu, se grăbeşte să-l aclame. Domnul Bendeac aspiră cu nesaţ tot ce băseşte domnul Băsescu. Şi scrie Bendeac…
Mihai Gâdea: O să vorbim…
Mircea Badea: Zice, am prieteni comuni cu tunsul şi am auzit numai lucruri foarte bune despre el. Să-l ajute Dumnezeu! E tânăr, inteligent, gândeşte modern, sper să-mi menţin părerea bună. Hai, Răzvane! zice cu entuziasm de peluzist Bendeac.
Mihai Gâdea: Poate a scris despre Răzvan Lucescu.
Mircea Badea: Nu, nu. Despre tunsul. Dar de ce a demisionat domnul Emil Boc? Pentru că nişte cetăţeni, câteva mii, dar care în spatele lor aşa cum a recunoscut chiar şi Traian Băsescu se află nişte milioane…
Mihai Gâdea: Scuză-mă… am o pauză de publicitate. După pauză vedeţi cifrele, cum lasă Emil Boc România de azi. Urmăriţi „Sinteza zilei”. L-am întrerupt pe Mircea Badea…
Mircea Badea: Da. Spuneam că nu-i vorba despre tunsul de la SIE. E vorba aşa. De ce-a demisionat domnul Emil Boc? Pentru că nişte mii de oameni care au în spatele lor nişte milioane de oameni după cum a recunoscut chiar Traian Băsescu, au zis aşa. Jos Băsescu, jos Emil Boc, alegeri anticipate. Şi zic încă.
Mihai Gâdea: Au zis mai mult jos Băsescu decât jos Emil Boc.
Mircea Badea: Da, pentru că Emil Boc nu există. E doar o marionetă. OK. Cu privire la alegerile anticipate, domnul Traian Băsescu a spus sunt conştient că milioane de români doresc asta, dar eu nu doresc. Încerc însă să prostesc pe cine pot, cu faptul că uite, jos Boc, eventual… că eu v-am spus mai e mult până departe… Deocamdată jos Emil Boc cum a fost jos Baconschi. De fapt nu mă interesează cum e nenea ăsta pentru că nu mă interesează. Mă interesează că preşedintele Traian Băsescu a răspuns în sfârşit cererilor din stradă cu eventual jos Emil Boc, alegeri anticipate în niciun caz. Despre jos Traian Băsescu iese din discuţie. Ăsta-i răspunsul preşedintelui Traian Băsescu de azi, cu privire la ce se întâmplă în stradă. Cei mai prostuţi dintre noi se apucă să comenteze, dar cum e domnul Mihai Răzvan Ungureanu. Va fi bestial. Udrea în Guvern, cu Oprea… i-a trasat şi Traian Băsescu programul de guvernare… Nu mă interesează. Pe mine mă interesează ce în sfârşit a răspuns Traian Băsescu multor milioane de oameni din ţară care aveau trei cereri concrete. Una eventual da, două sigur nu. Atât.
Mihai Gâdea: Domnule Mircea Diaconu?
Mircea Diaconu: E important să plecăm din punctul ăsta. E o zi istorică din acest motiv. A picat domnul Emil Boc, dar aparatul este funcţional. Cu consilierii, cu secretara, cu tot. Cu doamna Vass, cu tot sistemul. Este istorică ziua pentru că nişte cetăţeni din ţara asta au păreri, opinii şi le susţin civilizat şi obţin succese. Faptul că obţin succese înseamnă nu că-i potoleşte ci dimpotrivă. Agenda lor e corectă şi vor continua. N-a modificat nimeni astăzi ceva, vorbesc de cei din pieţe, ceva din agendă. Rămâne agenda tot mai fermă. Şi vă anunţ că şi în 1907 s-a dezvoltat. Şi când va fi dezgheţ în România, domnul Traian Băsescu cu tot aparatul său represiv pentru că putem vorbi despre un stat poliţienesc, jandarmeresc…
Adrian Ursu: Şi nu uitaţi, un partid de generali care susţine guvernarea.
Mircea Diaconu: Exact. Cu stele pe umeri în draci. Nu le va folosi la nimic. Cine se opune acestor oameni şi-i va răsturna pas cu pas? O mare de oameni, o mare tot mai mare de oameni care scot nişte foi A4. Atât. Armele lor sunt nişte hârtii pe care scriu ceva acasă cu carioca, le pun pe piept şi se aşează în faţa noastră.
Adrian Ursu: Este un război A4 contra A4. Ei scot aceste hârtii A4 împotriva hârtiilor A4 pe care se dau hotărârile de guvern, împotriva hârtiilor A4 pe care sunt contractele adresate clientelei politice etc.
Mircea Diaconu: Şi dacă domnul Traian Băsescu şi-a imaginat această zi istorică, că va linişti această lume, acest A4, se înşeală profund. Acest A4 creşte, se amplifică, devine coerent, începe să aibă lideri, i-aţi văzut… sunt nişte oameni de foarte bună calitate şi care au ceva de spus. şi pentru cei care sunt azi la putere şi mai ales pentru cei care vor veni la putere. Mesajul e clar. Ori schimbăm ceva în modelul nostru de oameni politici, ori dispărem cu toţii. De-asta spun că-i o zi istorică.
Oana Stancu: Tocmai de-aia nu strigă jos Emil Boc şi Traian Băsescu, strigă nu vrem bani, nu vrem mâncare vrem Băsescu la-nchisoare. Cred că s-a ajuns la această etapă.
Mihai Gâdea: Niels Schnecker, hai să facem prezentarea pe care tu ai pregătit-o. Îl rog pe domnul Iulian Iancu să intervină când socoteşte necesar. Deci Niels Schnecker a pregătit în această seară situaţia momentului acestuia. Cu ce ne lasă Emil Boc.
Niels Schnecker: Vreau să văd ce s-a întâmplat cu guvernarea Emil Boc de la Boc I la Boc V. Noi tot uităm, au fost cinci guvernări Emil Boc. Ultimul, care a picat este Boc V. Ca atare el a intrat în funcţiune prin 2008 după alegeri şi a avut un PIB de 504 miliarde lei. Boc V ne părăseşte cu 521 miliarde lei PIB. O să vină doamna Vass şi o să spună vedeţi ce creştere a fost? Uşor, că nu e aşa. Dacă transformăm în euro la cursul zilei atunci a pornit la 127 miliarde euro şi ne-a lăsat la 120 miliarde. Ne-a băgat în băgat în pământ cu 5,3%. Asta aşa ca PIB. Cu ce bani a făcut această minune de dispariţie de vreo 6 miliarde lei. Să vedem. S-a dus să se îndatoreze. Eu am fost între cei care au spus că România trebuie să continue programul de datorie externă nu să-l întrerupă. Dar întrebarea este ce faci cu banii. Păi a început când a venit la guvernare cu 44 miliarde datorie externă şi ne lasă astăzi cu dublu. 88 miliarde. Nu-i nimic rău în asta. Dar ce-ai făcut cu banii? Păi la ce-ai făcut cu banii dacă mergem mai departe… zicea, am luat 20 miliarde de la FMI să-i punem la rezerva BNR să ţinem cursul. Hai să-l ţinem. Euro 3,97 la intrare când a venit Emil Boc, când pleacă 4,34. Adică aproape 10% mai mult. Păi? E stabil? Nu-i. Dacă te uiţi la dolar ţi se rupe gâtul că e peste 17%.
Mihai Gâdea: Wow!
Niels Schnecker: Nici asta n-ar fi rău dacă am avea ceva de câştigat cum ar fi de exemplu preţul la benzină. Dacă creşte cursul puţin, să-mi iasă şi mie ceva. Să vedem cum e cu benzina. 2,82 când a venit Emil Boc la guvernare, pleacă azi la 5,57. Păi da, dar ştiţi cum e, cursul leu-dolar… Să vedem. Transformăm în euro că euro e moneda noastră cealaltă. 0,71 euro am intrat cu Emil Boc în guvernare ieşim azi la 1,28 euro. Cu cât a crescut? Cu 80%. Frate, mori. De ce a crescut cu 80%? Am început cu un salariu mediu de 1282 în 2008, pleacă Emil Boc azi la 1604 lei salariul mediu. O să zică stai să vezi… hai cu euro… 323 era când a venit şi pleacă azi la 370. A crescut cu un amărât de 13%. Deci 80% a crescut benzina, 13% a crescut salariul. Banii sunt probabil în pensiile de lux.
Mihai Gâdea: Pensiile nesimţite.
Niels Schnecker: Pensionarii au mâncat pensia. 709 lei au avut când a venit Emil Boc. Azi au 875 lei. În euro aveau aproape 180 euro, azi au 202. Adică 13%. Nu înţeleg… Şi Traian Băsescu vine şi spune ai peste 4500 de euro de dat înapoi. Eu? Din banii ăştia? N-am de unde. Şomajul. Ţii minte Mihai Gâdea cum venea doamna Vass să ne spună că faţă de Spania noi stăm bine? Ia să vedem. La 5,6 a venit Emil Boc cu doamna Vass. Azi o să ne lase la 7. O să zică mare scofală 1,4%? Păi da, dar diferenţa este 25%. Şi mai avem şi TVA. A crescut, e cu 26% mai mult. Nu putem trăi fără investiţii străine, ştie toată lumea. Criză, dar aşa ceva nu există. 9,5 miliarde erau investiţiile directe străine când a venit Emil Boc. Ştiţi cât au rămas? 1,6 miliarde. 83% s-au pierdut. Poate să fie mama crizei şi nu poate să-mi explice această scădere. Nu există explicaţie pentru această scădere decât politici economice derizorii.
Adrian Ursu: Lipseşte un parametru pozitiv acolo. În mandatul Emil Boc la final, a crescut PIB-ul pe cap de locuitor mult, pentru că domnul Emil Boc a reuşit să ne împuţineze şi ca urmare îşi va putea raporta în mod sigur în bilanţul său asta…
Mihai Gâdea: Poate face asta, dar Traian Băsescu în intervenţia cu românii ne-a explicat cât e datoria pe cap de locuitor. În momentul în care populaţia se împuţinează datoria creşte mult.
Mihai Gâdea: Domnule Iulian Iancu, prezentarea dumneavoastră cu privire la situaţia în care ne aflăm.
Iulian Iancu: Aş pleca de la prezentarea făcută de Niels Schnecker şi aş mai adăuga. Unu, că avem produsele petroliere la un preţ mai mare decât sunt în Viena, că plătim un preţ la energie mai mare decât în Marea Britanie şi plătim gaze naturale din import la un preţ mai mare decât Germania şi Franţa. Cum de domnul Franks ne dă acest sfat, cu detaşare, şi ne spune da, dumneavoastră trebuie să creşteţi în continuare preţurile la energie, la gaze şi să menţineţi salariile şi pensiile. Hai să vedem ce tip de efect au măsurile lui. Aş pleca de la ce s-a întâmplat sub supravegherea directă a domnului Franks. Anul trecut în decembrie guvernul a luat 100 milioane euro din contul Romgaz. Abuziv. Ai putea spune e acţionarul majoritar şi e dreptul lui. Ce s-a întâmplat însă.
Iulian Iancu: Nu era singur, mai era şi Fondul Proprietatea drept pentru care noi suntem acum în proces cu Fondul şi plătim banii respectivi cu penalităţi. Dar pentru că au pierdut 100 milioane euro automat nu şi-au realizat programul de investiţii decât în procent de 60%. Ce înseamnă pentru populaţie. 3 milioane de metri cubi pe zi n-au putut fi conectaţi în reţea. Ce înseamnă asta. La 170 dolari mia metri cubi înseamnă că Romgaz n-a putut încasa 510.000 dolari pe zi. Asta înseamnă la nivel de an, 186 milioane dolari a pierdut Romgaz. Pentru aceşti 510.000 de dolari a trebuit să luăm din import şi am văzut ce s-a întâmplat în aceste zile când a trebuit să apelăm la aceste gaze. Ni le-au oferit, dar cu 560 de dolari mia metri cubi. Cu atât ni i-a dat Gazprom. Adică am pierdut 1,6 milioane dolari pe zi. La nivel de an am pierdut 613 milioane de dolari la care dacă adăugăm suta de milioane luată şi nu ştie nimeni ce s-a întâmplat cu această sută de milioane… poate ne spune cineva dacă ştie, dacă banii s-au dus în interconectările sistemului naţional de transport, dacă s-au dezvoltat capacităţile de înmagazinare…
Niels Schnecker: Achiziţii de bunuri şi servicii.
Iulian Iancu: Au dispărut. Şi atunci iată că am pierdut 713 milioane dolari. Aceşti bani erau peste cei 450 milioane necesari pentru pensii şi mai rămâneau poate şi pentru handicapaţii din România. Dar pentru că toată această asistenţă s-a realizat cu prezenţa FMI şi cu ştirea dumnealor, ce s-a întâmplat pentru România. În acest moment constatăm că guvernul n-a ştiut să-şi realizeze programul de iarnă şi de înmagazinare cu gaze. Respectiv în vară nimeni nu înmagazina. Sunt operatori în ţară care nu şi-au respectat programul. Poate acest guvern să spună că gestionează corect ţara dacă sunt operatori ce nu-şi respectă prevederile legale? Doi. În decembrie importam 2,5 milioane metri cubi pe zi. Când a venit frigul am sărit la 20 milioane metri cubi. Asta înseamnă că luând de pe o zi pe alta a trebuit să luăm la preţul cel mai mare. Operatorii la început de februarie au cerut o creştere a preţului cu 15%. Nu le-a fost acceptată. Ce-a spus domnul Franks. Anul ăsta nu, o să facem majorare din 1 ianuarie 2013. Dacă nu se recunosc 713 milioane euro cine plăteşte aceşti bani? Rămân la operatori, îi obligă pe operatori să păstreze pierderea, descărcând-o pe noul guvern de la 1 ianuarie 2013. Bănuim cine va fi noul guvern şi atunci îi pasăm această responsabilitate plus dublarea preţurilor. Pentru că ele nu pot să nu fie recuperate. Iată ce ne face FMI. Deci Franks vine şi spune României, nu, să exporţi gazele naturale, de ce… pentru că e libera circulaţie a bunurilor mărfurilor, capitalului şi persoanelor. Dar când s-a pus problema liberei circulaţii a forţei de muncă din România în statele vest-europene, de ce 10 state au spus restricţie? Era acelaşi tratat. De ce Comisia Europeană a spus, da, se justifică pentru că suntem într-o situaţie de criză şi probleme economice grave. De ce când s-a pus problema retragerii capitalului bancar de către Austria de la filialele din România, reprezentantul CE spunea, păi e o chestiune de prudenţă…
Niels Schnecker: Mai adaug ceva. Când vorbeşti de liberalizarea preţurilor indiferent că sunt alune de pădure sau gaze, energie electrică sau roşii, ideea este că laşi preţul liber şi eu pot să aleg. Iau de la domnul Bogdan Teodorescu cu 2 lei sau de la domnul Mircea Diaconu cu 1,5 lei care-mi dă doar seara? Dar am de unde alege.
Iulian Iancu: Deci ni se spune, mergeţi şi luaţi gaze din Rusia, dintr-o ţară care nu-i membră a clubului, mă trimite la un preţ imperativ, n-am nicio posibilitate să negociez, mi se spune azi 560, mâine 570, n-avem de ales. În schimb ni se spune vindeţi-vă gazele, scoateţi-le din ţară. scot un miliard de metri cubi şi apoi mă duc să capăt miliardul de metri cubi la un preţ mai mare. Dar nu ne spune că acest lucru s-ar putea întâmpla dacă schimbăm şi politica fiscală, redevenţele, sistemul de impozitare. Şi atunci poate ar putea fi o echilibrare şi aş putea ajuta populaţia. Dar ce s-a mai întâmplat din partea FMI care a dirijat efectiv guvernul. În momentul în care acum în iarnă am spus da, nu avem gaze trebuie să luăm din import, am crescut consumul la 72 milioane. Cum s-a putut menţine în echilibru sistemul? Prin faptul că s-a închis chimia, adică 15% din consum a fost închis, a fost redus consumul la centralele termice cu ce preţ? Înlocuit cu păcură. Şi iată cum populaţia  plăteşte 2500 dolari tona de păcură faţă de 1500 dolari anul trecut. Unde se duce asta, în pierderi la aceşti operatori şi în preţuri la consumatorul final. De ce, pentru că noi n-am avut posibilitatea să avem gazele la dispoziţie la un preţ care să-ţi permită să faci faţă acestor costuri. Şi ce observăm că s-a întâmplat sub ochii FMI în acest an? Piaţa României a produs 56 TW şi a comercializat 78 TV. Cum e posibil? Prin băieţii deştepţi care au rostogolit această energie cu 40% mai mult. Sub ochii FMI. Şi unde s-a dus acest lucru? Acum vedem că Hidroelectrica n-are apă. Ce-a spus…
Niels Schnecker: Nu-i sub ochii. E în horă cu FMI.
Iulian Iancu: Da. Cu asta închei… deci la energie electrică Hidroelectrica pentru a nu intra în pierderi mari n-a mai scos energia s-o ofere conform contractului în piaţă şi s-a dus pe o piaţă laterală care se numeşte de echilibrare şi în loc s-o vândă cu 130 o vinde cu 374. Adică de trei ori mai mult. Unde se duce asta? În preţul final. Acest lucru s-a întâmplat în ultimul trimestru al anului trecut. Atunci unde-i şansa să relansezi economia? Unde-i acea luptă pentru competitivitate?
Niels Schnecker: În buzunarul băiatului deştept care relansează economia prin Singapore.
Iulian Iancu: Şi vine domnul Franks şi spune aţi pierdut 275 milioane prin acest comportament, de la Hidroelectrica.
Adrian Ursu: Aţi pierdut 175-275, că domnul Franks a fost precis.
Iulian Iancu: Aşa sunt şi prognozele lui de creştere economică şi de revenire asupra ei. Domnul Franks ne spune limpede, anul ăsta nu veţi avea creşteri de preţuri la gaze şi la energie electrică. Sunt imperative. Şi atunci care-i mesajul lui? E un mesaj electoral, protejează gaşca cu care a gestionat într-un mod dezastruos economia, în schimb are curajul să ne sfătuiască, scoateţi-vă gazele din România şi nu contează ce se întâmplă peste 7 ani. Sfătuindu-ne că din Marea Neagră o să avem prin ce forează OMV. Peste 7 ani. Ce fel de mesaj este acesta, cu care s-a ieşit în încercarea de a redobândi încrederea populaţiei?
Iulian Iancu: Aţi atins o problemă gravă. Chevron, care e o companie din SUA, prezentă în România, nu ştiu dacă dintre dumneavoastră ştie cineva că Chevron a încheiat un contract şi are licenţă de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale şi începe forajul în Vaslui. Cine ştie din România ce înseamnă această tehnologie, care sunt implicaţiile asupra mediului şi cât de mult vor afecta stratul freatic şi apa din zona respectivă. Ca să nu spun chiar solul şi capacitatea de exploatare agricolă a acelei zone. În Bulgaria au ieşit oamenii în stradă şi au impus guvernului prin ordonanţă să revină asupra licenţei. În România nici nu se ştie.
Adrian Ursu: Pe pagina de Facebook la „Secvenţial” am început să primim de câteva zile mesaje de la organizaţii ecologiste şi oameni interesaţi de acest lucru care semnalează că povestea care se va întâmpla la Bârlad, acolo unde…
Iulian Iancu: Nu era firesc ca acest lucru să fie o dezbatere publică?
Adrian Ursu: …unde Chevron va exploata… S-ar putea să fie un alt procedeu mai nociv decât eventualele cianuri sau alte proceduri folosite la alte exploatări.
Iulian Iancu: Lucruri atât de importante se trec pe sub preş, nu le ştie populaţia însă în schimb populaţia este cea sacrificată. Cei de-acolo vor simţi pe pielea lor care sunt consecinţele unei astfel de tehnologii.
Mihai Gâdea: Mulţumesc, domnule Iulian Iancu. Mircea Badea, mai eşti cu noi?
Mircea Badea: Da.
Mihai Gâdea: Care a fost prima decizie a lui Predoiu în funcţia de premier interimar?
Mircea Badea: Să-i pupe mâna doamnei Udrea.
Mihai Gâdea: Greşit.
Mircea Badea: Să umble mai aplecat ca să semene la statură.
Mihai Gâdea: Prima decizie a lui Predoiu. A luat-o pe şefa de cabinet a lui Emil Boc şi a avansat-o ca adjunct al secretarului general al guvernului.
Mircea Badea: Tare.
Mihai Gâdea: Bine. Cine pozează şmechereşte cu Mihai Răzvan Ungureanu. Un prieten de-al tău. Uite fotografia.
Mircea Badea: Iri.
Mihai Gâdea: Nu… Deci e o replică la un afiş a lui Depeche Mode celebră, cu trei localnici. Mihăiţă e mai în spate, Andrei Gheorghe şi cu Florin Piersic Junior.
Mircea Badea: Da, acum… Gheorghe e ăla din mijloc… N-avea cum să fie Iri că pare mai bătrân. Şi ei cu ce ocazie făceau pictorialul ăsta?
Mihai Gâdea: Dacă Udrea face ei de ce nu?
Mircea Badea: Dar scrie prin presă că doamna Udrea e puternic contestată în PD-L. Adică sunt unii în PD-L care nu doresc s-o mai vadă ministru.
Niels Schnecker: Sorin Frunzăverde acum câteva ore spunea cu subiect şi predicat. Că nu vrea Udrea şi că Udrea a fost naşpa în Guvern.
Mircea Badea: Sorin Frunzăverde e singurul care mai articulează astfel de păreri şi nu au ce să-i facă pentru că ştie multe despre ei.
Niels Schnecker: El zice că sunt mai mulţi care cred asta.
Mircea Badea: El îşi permite să spună şi tare nu doar în gând.
Oana Stancu: Presa prietenă puterii spune că ar pleca Ariton, Igaş şi Ialomiţianu şi rămân doamnele Udrea, Boagiu şi domnul Funeriu.
Mihai Gâdea: Perfect.
Niels Schnecker: Înseamnă că Oprea va avea dorinţe la Interne.
Mircea Badea: Sigur. Pe Oprea îl pune la Interne.
Mihai Gâdea: Internele sunt cele… e ministerul care organizează alegerile. Vă aduceţi aminte că a doua zi după prezidenţiale unde s-a servit ciorba?
Niels Schnecker: Ciorbă de potroace la MAI.
Mircea Badea: Dar atenţie şi la externe, la votul prin telepatie.
Mihai Gâdea: S-ar putea să fie rezolvat doi într-unul. Pentru că şeful SIE…
Niels Schnecker: Atunci de ce să mai pui un ministru de Externe când premierul poate avea şi un portofoliu de ministru? De exemplu cel de externe, nu-i aşa?
Adrian Ursu: Cred că există un om potrivit să-i ia locul lui Mihai Răzvan Ungureanu dacă el va fi votat premier de majoritate, anume domnul William Brânză. Domnul Brânză e foarte calificat pentru postul de la SIE  că el colectează informaţii din diaspora. Demult. Şi atunci cine poate să fie mai potrivit pentru asta?
Mircea Badea: Nici domnul Emil Boc n-ar fi chiar foarte… de ce-l excludeţi din orice fel de calcul?
Mihai Gâdea: Domnule Mircea Badea şi spionii au mândria lor. Domnule Adrian Ursu dumneavoastră azi în mod eroic aţi rezistat pe posturile TV…
Adrian Ursu: Nu ca domnul Emil Boc.
Mihai Gâdea: Aţi fost în ediţii speciale începând cu ora 13. Dintre toate evenimentele astea pe care le-aţi văzut live, există vreun moment în care…
Adrian Ursu: Vă spun care a fost momentul care m-a marcat. Apariţia domnului Baconschi. Mie îmi place mult faţa domnului Baconschi. Când l-am văzut radiind după pupitru unde făcea anunţul privind consultările de la Cotroceni mi-am dat seama că am asistat la o farsă azi, că totul a fost o punere în scenă care nu avea alt scop decât de a ne arăta în continuare dispreţul acestei guvernări faţă de români. Căci atunci când eşti dispus să-l scoţi pe Baconschi din nou în lume după ce l-ai băgat la fund politic vorbind, pentru că deranjase lumea, înseamnă că atât te-a ţinut ruşinea faţă de popor, vreo trei zile.
Mihai Gâdea: Mai e un moment interesant. Niciodată până acum la consultări infinit mai puţin importante… astăzi domnul Traian Băsescu n-a permis televiziunilor nici măcar să intre pentru o fotografie. Este acest gest un alt semn de dispreţ al lui Traian Băsescu faţă de presă?
Adrian Ursu: Nu. Ăsta ar putea fi un semn de slăbiciune al lui Traian Băsescu. N-am crezut în semnele de slăbiciune pe care le tot contabilizau diverşi în legătură cu Traian Băsescu şi spuneau că, vezi Doamne, s-a speriat, e îngrozit, înfricoşat de ce se întâmplă la poarta Cotroceniului în prima zi cu mitingul etc. De data asta a fost un semn de slăbiciune. N-a vrut să fie pus în vreo situaţie de dificultate la întâlnirea cu cei trei. Cei trei lideri ai USL s-au dus la întâlnirea de la Victoria cu Emil Boc şi i-au spus doar un cuvânt. Demisia. S-a gândit Traian Băsescu că s-ar putea să fie pus în această postură şi nu voia să arate naţiunii cum cineva îi spune verde-n faţă demisia.
Mihai Gâdea: Acesta să fie motivul, domnule Bogdan Teodorescu?
Bogdan Teodorescu: Ţinând seama că tot ce-am văzut azi a fost joc de imagine, domnul Traian Băsescu şi-a gestionat imaginea. Or, nu uitaţi că la finalul zilei, deşi căderea guvernului Emil Boc este un succes al celor din stradă e şi un succes al opoziţiei. Fiindcă opoziţia e cea care contabilizează în acest moment înfrângerea lui Emil Boc, contabilizează presiunea făcută politic care e o continuare a presiunii făcută de stradă asupra lui Emil Boc şi confruntarea între Traian Băsescu şi cei trei reprezentanţi ai opoziţiei trebuia să fie cât mai puţin utilă acestora trei. O vizualizare a acestor trei lideri politici ai opoziţiei care vorbind mai puţin academic, i-o trag lui Traian Băsescu, îi spun lucruri ferme, este de fapt un lucru pe care Traian Băsescu n-a vrut să fie văzut. Una e să-i vezi vorbind în faţa uşii închise şi alta e să-i vezi în confruntarea faţă-n faţă, să-l vezi pe Traian Băsescu schimbându-se la faţă sau fiind fără replică în faţa lor. Avem de-a face cu o tentativă a lui Traian Băsescu de a minimiza pierderile acestei zile. Astăzi s-a înregistrat o înfrângere a regimului Traian Băsescu. Căderea lui Emil Boc care este omul de bază al lui Traian Băsescu, îndeplinitorul tuturor dorinţelor lui Traian Băsescu, omul care a pus în aplicare reformele pe care le visează Traian Băsescu şi care a fost sancţionat de populaţie şi determinat să plece este o înfrângere a lui Traian Băsescu. El trebuia să facă această înfrângere cât mai digerabilă astfel încât să nu permită adversarilor săi politici fundamentali care sunt reprezentanţii USL să adune puncte suplimentare. De-asta Traian Băsescu n-a permis televiziunile.
Mihai Gâdea: Aţi sesizat că preşedintele în discursul său nu era foarte vesel.
Bogdan Teodorescu: N-ai cum să fii vesel.
Mihai Gâdea: Mi se părea stors.
Adrian Ursu: Dar la sfârşit s-a hăhăit. Şi de data asta s-a hăhăit. Ca şi pe tema gazelor.
Bogdan Teodorescu: Citeşte sondajele de opinie, le ştie, vede realităţile, ştie ce limite are…
Mihai Gâdea: Unde-i Traian Băsescu în momentul de faţă?
Bogdan Teodorescu: E puţin relevant. Se află sub 10%. Iar PD-L între 11 şi 12%. Înainte de a veni facturile pentru această iarnă. Iar facturile pentru această iarnă teribilă se vor deconta la finalul lui martie.
Mihai Gâdea: Oana Stancu nu ai vrea să prezinţi dovada minciunii domnului Adriean Videanu?
Oana Stancu: Nu o am eu, am văzut-o la pauză între hârtiile domnului Iulian Iancu. Aseară ai făcut acea paralelă pentru telespectatori între retragerea subvenţiei pentru 73.000 de familii care nu şi-au plătit datoriile către stat şi au rămas fără subvenţia pentru căldură în această iarnă… Domnule Iulian Iancu, eu vreau să vă întreb dacă domnul Adriean Videanu când a afirmat, aseară, că a dat facilităţi consumatorilor întreruptibili pentru că avea un exces de gaz pe care nu putea să-l depoziteze şi nu a mai cumpărat gaz de la ruşi pentru că abia atunci spune el ar fi fost acuzat de subminarea economiei naţionale… vreau să vă întreb dacă a spus adevărul. Am avut azi o discuţie de vreo 40 minute cu domnul Adriean Videanu care m-a contactat şi a vrut să mă convingă în privinţa onestităţii domniei sale ca ministru. Vreau să vă întreb dacă România în vara lui 2009 a importat gaz sau nu.
Iulian Iancu: Nu ştiam de afirmaţia respectivă. Aici aveţi importul de gaze al României 2008, 2009, 2010. Şi se poate vedea că nicio secundă, în nicio lună în aceşti ani n-a fost o lipsă a gazelor din importă. Dimpotrivă, surprinzător pentru noi, s-au importat cantităţi mari în vara anului 2009. Adică exact în anul în care România pentru prima dată producea mai multe gaze decât consuma. Adică nu aveam nevoie deloc de import în acel an. Şi iată că avem import. Atunci am atras atenţia că s-a notificat o cantitate lunară de import de 800 milioane, mai mare decât avea România, într-un singur scop. Să se justifice  o achiziţie din import pentru că doar unii beneficiau de la acel import şi nu le-ar fi convenit…
Adrian Ursu: S-a importat chiar şi atunci când spunea Adriean Videanu că avea atât de mult gaz că nu mai ştia ce să facă cu el şi-l dădea ieftin la prieteni?
Iulian Iancu: În fiecare lună s-a importat.
Oana Stancu: În iulie şi august a crescut importul.
Iulian Iancu: Da.
Mihai Gâdea: Vorbim despre 2009.
Oana Stancu: Eu înţeleg că domnul Adriean Videanu s-a autodenunţat pentru subminarea economiei naţionale, îl aştept cu clarificări publice. Domnule Iancu poate cu dumneavoastră într-o emisiune, poate cu cei de la… spaţiul emisiunii mele e deschis, dacă domnia sa doreşte să vină are această invitaţie cu dumneavoastră, cu hârtiile pe masă. Trebuie să le spună românilor în cazul ăsta de ce a importat gaz rusesc. În 2009 cu cât am plecat pe mia de metri cubi ca preţ şi cu cât suntem acum?
Iulian Iancu: Eram cred la 320 dolari pe mie şi acum suntem la 560 dolari pe mia de metri cubi.
Mihai Gâdea: Mircea Badea?
Mircea Badea: Andreea Esca este exagerat de băsistă.
Mihai Gâdea: Poftim?
Mircea Badea: E o duduie la Pro TV de mulţi ani.
Mihai Gâdea: Tu te uiţi la ea?
Mircea Badea: Mă uit la Pro TV de trei, patru ani. Dar azi m-am uitat. Şi doamna Esca era în mijlocul clişeelor băsiste, aripa Pora.
Mihai Gâdea: Adică…
Mircea Badea: De exemplu, Cristian Tudor Popescu îi spunea despre Traian Băsescu şi obsesia sa pentru putere şi dependenţa sa de putere, şi duduia Esca spunea, da, dar opoziţia trebuie să vină şi cu soluţii. De-alea… Dar fraza cu care a încheiat… zice Esca… Să fim optimişti şi poate va fi bine pentru toată lumea.
Mihai Gâdea: Superb.
Mircea Badea: Nici Andreea Tonciu nu o putea spune mai bine. Nici Sânzi însăşi n-ar fi putut slobozi această înţelepciune.
Mihai Gâdea: Ce post TV din ţară are contracte babane cu ministerul doamnei Udrea?
Mircea Badea: Pro TV? Dar nu despre asta-i vorba. Era băsistă sinceră. Nu era pe contract. Dar crezi că domnul Traian Băsescu şi-a pus dinţii de jos în barter sau… şi i-a ieşit mai bine lucrarea decât îi ieşise iniţial lui Sorin Oprescu. Frăţioare ziceai că are zăpadă în gură. Dinţii de jos… uită-te şi tu. Perfecţi.
Mihai Gâdea: Par mai mulţi decât ar trebui.
Mircea Badea: I-o fi pus de toţi banii. Dar e bine să fie mulţi. Vrei cu pauze? E OK. Şi i-o fi pus în România?
Mihai Gâdea: Pare că sunt puşi de doamna Udrea.
Mircea Badea: Pare că sunt plătiţi de fiica cea mare. Când e vorba de ceva serios, o operaţie la coloană, o lucrare dentară…
Mihai Gâdea: Poate i-a pus din faianţa care a rămas de la apartamentul lui Popoviciu.
Mircea Badea: N-a mai rămas nimic. 400 de metri pătraţi…
Adrian Ursu: E posibil să fie cuburile de gheaţă care au rămas fixate acolo.
Mircea Badea: Ai şi tu fixaţia ta. Îi numeri cuburile… Ălălalt ne invita să-i numărăm ouăle, lui ăsta îi numărăm noi cuburile. E ceva… O rectificare la ce a spus Adrian Ursu mai devreme. Zice, când l-a văzut pe domnul Baconschi în spatele pupitrului şi eu voiam să adaug că mult în spatele pupitrului ca să-i încapă burta.
Mihai Gâdea: Noapte bună.
(Prin Monitoring Media: Antena 3, Sinteza zilei, 21:00)

Etichete:, , , , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: