Nu trageti in pianist!

Acest anunț era afișat in sala de bar a hanurilor din Vestul Sălbatic american. De ce? Pentru ca, indiferent de care parte erau cei care împărtășeau sudalme și gloanțe în bar, pianistul era neutru. Nu ținea cu nici o tabără. Si, pe deasupra, toată lumea avea nevoie de el. O mare masa a celor care si-au ridicat vocile in apărarea lui Dan Grigore, clamează ceva asemănător rândurilor de mai jos (comentariu la un articol postat de Tismaneanu în Contributors – am păstrat ortografia originala):

gabriela garlonta spune:09/03/2012 la 18:21 îL ROG PE POLITICIANUL CRIN ANTONESCU-PENTRU VOTUL PE CARE I L-AM DAT CÂNDVA -SĂ CEARĂ PUBLIC SCUZE D-LUI DAN GRIGORE L-AM ASCULTAT PRIMA DATĂ PE PIANISTUL DAN GRIGORE ÎN SPECTACOLUL HAMLET-WILLIAM SHAKESPEARE ,ÎN R EGIA LUI ALEXANDRU TOCILESCU..PIANISTUL DAN GRIGORE ÎNVIE TOATE PERSONAJELE DIN PIESĂ. ÎN VIZIUNEA REGRETATULUI REGIZOR ALEXANDRU TOCILESCU SPECTACOL ÎNCEPE CU SFÂRȘITUL PIESEI LUI SHAKESPEARE -UIMIND SPECTATORII AȘA CUM NIMENI NU O MAI FĂCUSE PÂNĂ ATUNCI. SUNT MÂHNITĂ DE ATITUDINEA POLITICIANULUI CRIN ANTONESCU ȘI SOLICIT SĂ CEARĂ PUBLIC SCUZE MARELUI NOSTRU PIANIST DAN GRIGORE. ROG SOCIETATEA CIVILĂ SĂ IA ATITUDINE.

A se remarca dihotomia: Crin Antonescu este politician in timp ce Dan Grigore este marele nostru pianist (în alte luări de poziție, pur si simplu – Maestrul).

Acum, fie-mi permise câteva puneri la punct. Nu ale celor care i-au luat apărarea lui Dan Grigore, ci a unora dintre ideile acestora.

(1) Într-o societatea democratica, oricine poate spune orice despre oricine, atâta vreme cat nu încalcă legislația sau, mai larg, regulile decentei în exprimare. Din acest punct de vedere, cetățeanul numit Crin Antonescu are dreptul perfect democratic de a se exprima cu privire la cetățeanul numit Dan Grigore.

Faptul ca Antonescu este un om politic iar Dan Grigore este o persoana cu oarecare notorietate publica (zic doar oarecare deoarece tinerele generatii foarte probabil  au auzit doar vag despre acesta) ar putea sa ii impună lui Antonescu o anumita reținere, deoarece un atac nemotivat si suburban ar putea sa ii provoace daune de imagine cuantificabile politic/electoral. Unii ar spune ca Antonescu, vorba francezului, a pierdut o buna ocazie sa tacă. Alții ar spune ca adevărul trebuie spus, indiferent de calculele electorale. Personal sunt de partea celor care susțin spunerea adevărului. Daca oamenii politici nu trăiesc intru adevăr, atunci nu sunt decât niște politicaștri…

(2) Deseori se sugerează -sau se spune explicit- ca oameni politici nu ar trebui sa emită păreri la adresa oamenilor de spirit deoarece, vezi bine, cei dintâi sunt, în vreun fel, inferiori celor din urma. De la Socrate si Aristotel încoace, aceasta poziție s-a dovedit pernicioasa, asa încât nu vad de ce m-as mai apleca mai mult asupra ei.

(3) Când Crin Antonescu s-a referit la Dan Grigore, nu l-a avut in vedere pe artist. Pe maestrul clapelor. Cei care îl admira pe interpretul lui Chopin, pot sta liniștiți. Probabil nici Crin Antonescu nu își va arunca din rafturi vinil-urile cu Dan Grigore. Crin Antonescu s-a referit explicit., cu subiect și predicat, la onoarea lui Dan Grigore în contextul in care acestuia i s-a reproșat ca este un sprijinitor al președintelui Traian Băsescu (nu oricare TB, ci acela care l-a făcut pe regele Mihai I laș și trădător) fapt care contravine flagrant cu asumarea monarhista a aceluiași Dan Grigore.

In acest punct as vrea sa fiu clar. Dacă Dan Grigore ar fi fost un monarhist oarecare, ar mai fi fost, poate, de înțeles ca nu a ieșit public sa apere onoarea unui om pe care il considera, liber și nesilit de nimeni, regele sau. Însă Dan Grigore nu este un monarhist obișnuit: este și rămâne (orice ar face…) un reper marcant al culturii romane (și pentru multi dintre noi, un reper afectiv…) și, mai ales, este/era unul dintre putinii monarhiști declarați care îndeplinea o înaltă demnitate publica: funcția sa din CNA este echivalenta cu cea a unui secretar de stat, deci Dan Grigore este demnitar al statului roman. Din acest punct de vedere. în momentul mai 2011, lui Dan Grigore nu ii era permis sa tacă. Tot asa cum nu le era permis unor alți declarați monarhiști, precum Pleșu sau Liiceanu. Când cei buni tac, înseamnă ca ii cauționează pe cei rai. Când monarhiștii din GDS au tăcut, l-au cauționat pe Traian Băsescu. Proba onoarei a fost făcută, iar la acea proba Dan Grigore a căzut.

Tot restul, sunt doar vorbe. Este bine că Dan Grigore și-a regăsit demnitatea, și și-a dat o demisie pe care este liber sa o considere de onoare. Sper să își găsească și împăcarea cu sine, privind înapoi la activitatea sa publica din ultimii ani. La ceea ce a făcut și mai ales la ceea ce nu a făcut. Pentru ca respectul il câștigi greu, in ani de zile… dar ți-l pierzi in câteva clipe. Pentru mine, nu numai pentru ca sunt monarhist, Dan Grigore și alții asemeni domniei sale, cei din intelighentia care s-a pretins liberala la începutul anilor 90 pentru a deveni ulterior basista, toți aceștia și-au pierdut onoarea in vara lui 2011, când intre marinarul ajuns la Cotroceni și simbolul național de la Palatul Elisabeta, l-au ales, prin tăcere, pe primul.

PS Ca ultima referire la citatul din prima parte a articolului. Mi s-a părut relevant faptul ca, în momentul în care insultele lui Traian Băsescu au devenit publice, politicianul Antonescu a fost primul (si singurul!) care a cerut scuze Majestății Sale pentru grobianismul președintelui. Nu societatea civila și cu atât mai puțin monarhistul Dan Grigore și alții, ejusdem farinae.

PPS Last but not least. Poate ca Dan Grigore poate sa ne explice extrem de limpede cum se împacă monarhismul sau cu poziția din 2011: faptul ca domnia sa este monarhist, dar monarhist din aripa Lambrino. Dar dacă este astfel, ar face bine sa ne-o spună!

Un comentariu pe “Nu trageti in pianist!”

  1. felicia doleanu 11 martie 2012 la 2:00 PM #

    Sigur ca in lumea in care traim totul este interpretabil! Mie personal imi place foarte mult cum „comunica” Crin Antonescu.Exprima idei si sentimente! Exprima incredere…Nu poarta DIALOGURI CONSTRUCTIVE! …Daca stam sa punem totul pe „cantarul de aur” … cu certitudine vom gasi mereu ceva de interpretat ..!

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: