C. Domnisoru (VoxPublica): Un an de la închiderea spitalelor. Inculpații în condamnarea neoliberalismului

Un stat neoliberal nu e niciodată prea sărac pentru experimente şi privatizări devastatoare. Costurile medicamentelor în bugetul CNAS explodaseră încă de sub conducerea lui Cristian Vlădescu la această instituție (2005-2007) – multinaționalele de medicamente făceau ravagii, cele 180 de firme distribuitoare de medicamente (importate dintre cele mai scumpe) crescuseră datoriile CNAS. Lumea lui „Să trăiți bine” a însemnat reducerea contribuțiilor la sănătate de la 14% la 10.7%.

Pe fondul migrației contribuabililor, a pieței medicamentelor scăpată de sub control , a crizei economice care reducea încasările, a nivelului redus al contribuțiilor, bugetul începuse să acumuleze arierate.  Atunci soluția neoliberală a fost tăierea serviciilor medicale pentru cei săraci, în spitalele şi aşa subfinanțate, pentru doctorii şi aşa umiliți prin tăierea salariilor. În timp ce oamenii de la sate descopereau poarta închisă la spital, distribuitorii de medicamente îşi sporeau profiturile.

Ce s-a ales de cele 67 de spitale închise?

–          Transformate în cămine de bătrâni, câteva dintre spitalele închise pecetluiesc trecerea României spre o societate în care munca la corporație şi nu grija de familie ne va fi principala preocupare.

–           Altele stau pur şi simplu închise, unele cu aparatura în care se investiseră bani, altele in conservare .

–          La Codlea şi Comăneşti autoritățile locale au câştigat în instanță dreptul de a îşi păstra spitalul. La Odobeşti , Urlați şi Stei, încă încearcă să câştige procesele cu Ministerul Sănătății.

–          Câteva au devenit secțiile altor spitale, insa nu a coordonat nimeni din timp tranziția aşa că nu au acreditare de la minister sau personal. Lacătele stau pe uşa a ceea ce ar trebui să fie secții funcționale ale unor spitale.

–          La Sărmaşu oamenii au protestat impotriva ideii de a îşi transforma spitalul în cămin de bătrâni pentru că nimeni nu verificase că mai erau trei în zonă. Şi la Tăndărei Prahova primarul a refuzat să mai facă al doilea azil în localitate.

–          La Iveşti Galați spitalul nu s-a închis pentru că opt vârstnici încă sunt internați . Consilierii județeni au decis preluarea spitalului de către Spitalul Clinic de Urgență Galați.

–          Un pavilion al spitalului din Negreşti Vâlcea a fost închiriat unor medici de familie care vor să deschidă cabinete medicale

–          La Cisnădie, un spital care deservea 23.000 de locuitori, primarul Johann Krech a găsit o soluție de avarie”Noi am urmat o cale total diferită de ceilalţi: nu am acceptat desfiinţarea spitalului şi înfiinţarea unui azil de bătrâni, ci am suspendat, juridic, activitatea medicală deoarece, speriaţi că vor rămâne fără loc de muncă, medicii au plecat. La Cisnădie, din punct de vedere juridic, nu am închis spitalul, dovadă că funcţionează două cabinete individuale de Pediatrie, o filială a Serviciului de Ambulanţă Sibiu şi, de asemenea, funcţionează, la capacitate maximă, secţia de recuperare pentru copii” (declarație pentru excelenta analiza Mediafax, citiți aici)

–          În  Plopeni Prahova spitalul s-a redeschis sub formă de clinică particulară , primăria închiriind terenul cu 2 euro/m2.

Ca să justifice închiderea spitalelor, Cseke Attila prezenta presei un caz social, o bătrână care facuse accident vascular cerebral si avea escare in urma spitalizarii indelungate. Mutată la Murgeni Vaslui, apoi la Județean Constanța, „exemplul” lui Cseke Attila a murit la câteva zile după transportările de eficientizare.

În Bălceşti, un bărbat de 41 de ani caruia i se facuse rau a fost adus de un verişor la spital. Spitalul era lângă şcoală şi copiii bărbatului şi-au văzut tatăl murind în fața spitalului cu lacătul pus. Spitalele fiind închise sălbatic, locuitorii nici măcar nu ştiau că spitalul fusese închis.

Inchiderea spitalelor poate nu este pe lista de regrete care nu te lasă să dormi a preşedintelui Băsescu , a lui Boc,  Jeffrey Franks, Cseke Attila sau a guru-ului Cristian Vlădescu. Incompetența lor criminală trebuie însă să fie condamnată într-un proces al neoliberalismului în România. Deciziile lor abuzive de a priva comunități sărace de servicii medicale trebuie anchetate. Iar comunităților care se luptă încă în instanță să îşi păstreze spitalul, plătesc pentru conservarea spitalului sau aşteaptă hârtii de la minister să il redeschidă trebuie să li se facă dreptate.

Etichete:, , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: