Caderea MRU: cine pierde, cine castiga?

Căderea guvernului MRU, schimbarea (chiar şi pentru moment) a majorităţii parlamentare, nominalizarea lui Ponta ca premier de către Băsescu, sunt evenimente politice pline de urmări pe termen scurt și mediu. Poate si pe termen lung.

Dar, la urma urmei, cine pierde și cine câștigă?

PERDANȚII

UDMR: perdant absolut.

După ce au sprijinit timp de 3 ani guvernele Băsescu, nu a reușit nici să își îmbunătățească imaginea în ochii maghiarimii, nici să scape de mana lungă a DNA, și nici să finalizeze proiectul UMF Tg. Mureș, ceea ce ar mai fi salvat ceva din auto-asumatul rol de proteguitor al intereselor maghiarimii. Prevăd pentru UDMR o vară grea, o toamnă penibilă și, la limită, ieșirea măcar pentru o vreme din politica mare, parlamentară.

UNPR: perdant absolut

UNPR, oastea de strânsură a generalului Oprea, își avea rațiunea numai prin sprijinirea coaliției de guvernământ și prin accederea, astfel, la putere. UNPR s-a format rapid, printr-o naștere cu forcepsul, și va dispărea și mai rapid. Prevăd o migrație rapida a primarilor cat de cat eligibili înspre USL, până când nu se scurge termenul de depunere a candidaturilor. Și nu m-aș mira ca la apelul din toamna, UNPR să răspundă ”absent”.

Băsescu: perdant relativ, dar Marele Perdant

Ieri Băsescu a înregistrat cea mai mare înfrângere personală, pe scena politică, de până acum. Scenariul care spunea că un Băsescu timorat de apariția unei alte majorități politice va desemna ca premier persoana propusă de către USL, s-a adeverit. Știam din iarnă că Băsescu nu este stânca de neclintit care se dorește, atunci când se uită în oglindă: cazul Arafat a dovedit acest lucru pe deplin. Lumea nu va uita ușor imaginea unui Băsescu ofilit încredințând mandatul lui Victor Ponta: manevra ”eu numesc prim ministru pe cine vor mușchii mei, la toamnă” s-a dovedit numai una de imagine, bună a fi luată în serios de către pedeliștii mari amatori de soluții Deus ex machina. Ți dacă această manevră la limita Constituției nu va funcționa, Băsescu, retras la Cotroceni, devine o ne-persoană politică (conducătorii serviciilor vor evolua în funcție de această nouă situație, ața că se ne așteptăm la lucruri interesante pentru apropiații lui Băsescu – interesante în sens chinezesc). De ieri, Băsescu va trebui să ducă o luptă grea, de apărare, cu rezultate incerte. În lipsa unui acord cu liderii USL, acord pe care personal nu îl văd posibil, cariera politică a lui Traian Băsescu va înceta înainte de 2014.

PDL: mare perdant, dar jocul se joacă

Desigur, m-aș putea grăbi și să văd în căderea guvernului MRU începutul stazei finale a partidului. Dar, depinde despre ce PDL vorbim,. Cred ca un partid mic undeva sub 10%, cu electoratul fidelizat de 15 ani (electoral al PDL iar nu neapărat al lui Traian Băsescu), ar putea subzista ultimelor zvârcoliri ale  partidului, tulburări interne care vor agita PDL pe următoarele luni de zile. Din acest punct de vedere, PDL ar putea avea un oarecare viitor, dar totul depinde de legislația electorală (votul uninominal îl va scoate în următorul ciclu electoral din competiție) si mai ales de liderii săi care vor ști (sau nu!) să negocieze viitoarele alianțe.

Dar  PDL nu înseamnă numai PDL-ul genuin (acela îl găsim cu greu, după drumul spre Damasc al lui Sorin Frunzăverde, din 2005) ci și trădătorii liberali veniți odată cu Stoica și Stolojan, intelectualii arvuniți pe costul statului (unii fără carnet de partid), reprezentanți ai societății civile angajate (”angajat” in toate sensurile termenului). Toți aceștia vor trebui să își găsească căi de salvare (individuală sau de grup). Au venit la masa plină… acum, că masa este din ce în ce mai goală, vor pleca trântind ușa și dând vina pe veteranii partidului, care nu le-au permis să se afirme și să ducă PDL pe noi trepte de glorie.

CÂȘTIGĂTORII

Victor Ponta și Crin Antonescu – marii câștigători

Cei doi lideri de partid și-au întărit pozițiile în partid. Proiectul lor (inclusiv de atragere a unor defectori din PDL) a dat rezultate. Proiectul lor (de creare a USL) pare ca și-a tins un prim mare obiectiv (chiar dacă unul conjunctural). Poziția de premier îl va transforma, este de așteptat acest lucru, pe Ponta în liderul de partid care până acum nu a fost la modul integral. Iar demiterea lui MRU, impunerea în guvern a unor membrii ai ”guvernului din umbră” PNL și o așteptată victorie peste așteptări la locale, vor întări și poziția lui Antonescu în cadrul propriului partid.

USL – mare câștigător, dar terenul câștigat este șubred

Desigur, o înfrângere a PDL ar avea darul să întărească poziția USL. Lucrurile sunt mai complicate însă decât atât.

Preluarea puterii oferă un singur avantaj cert: PDL nu va mai putea fura alegerile (nici pe cele locale, nici pe cele generale (când vor fi acelea). Bonus, efectul demiterii MRU se va propaga in următoarea lună de zile, putându-se beneficia de acest efect în cadrul alegerilor locale. Până la alegerile generale este însă mult timp, și doar felul în care va funcționa guvernul va face astfel încât scorul electoral al USL să se păstreze sau chiar să crească, sau să se prăbușească.

Terenul câștigat este șubred, totul depinde de gestionarea resurselor (care sunt limitate la modul extrem) și de gestionarea imaginii acestei guvernări.

Vor putea liderii USL să impună gurilor flămânde de resurse ale propriilor baroni de partid, o abținere fie și măcar de scurta durată, de la gestionarea finanțelor publice în folos propriu sau/și de partid?

Vor putea aceiași lideri să controleze decent migrărilor politice înspre propriile partide, alegând grâul de neghină? Vor putea, pe de altă parte, să frâneze vendetele locale?

Vor vrea sau vor putea partidele să își gestioneze cum trebuie viitorii candidați pe listele electorale și, poate tot atât de important, la conducerea serviciilor deconcentrate? Imaginea publică a USL acolo se va forja… ca să nu mai vorbim despre eficiența legislativă și administrativă a guvernării viitoare.

Minoritățile – cel mai mare câștigător, pe termen scurt

Căderea MRU se datorează și acelor parlamentari din partea minorităților care au decis să voteze. Dincolo de asta, stabilitatea noii guvernări va sta in votul blocului minorităților, căci trădătorii vin, trădătorii pleacă. Și Băsescu este, în continuare, tăticul instituțiilor de forță ale statului român. Ceea ce garantează minorităților (altele decât cea maghiară, care va fi penalizată pentru colaboraționismul ei cu puterea oranj) își vor păstra și chiar întări influența.

MRU – poate un câștigător, poate nu

Pentru mine, MRU nu este un perdant al zilei de ieri, decât pe plan moral (Crin Antonescu a măturat pe jos cu el, înainte ca votul să îi de lovitura de grație). Cel care a căzut nu a fost în fapt MRU ci un guvern care, știrea lui Polichinelle, nu era a lui, ci al baronilor PDL si dincolo de ei, a lui Băsescu.

În fapt, căderea guvernului oferă lui MRU diferite variante de dezvoltare a unul plan politic. NU cunosc dacă planul respectiv îi va aparține șui MRU sau, mai degrabă, celor care îl butonează. Dar, așa cum a dovedit până acum, el este inadecvat în momentul de față pentru o carieră politică. De aceea prevăd că viitorul meci politic pe care ăl va tenta (la conducerea unei formațiuni politice proprii sau jucând un rol major într-un PDL ”reformat” va fi de asemenea, un meci pierdut. Părerea mea!

PS

Mulți simpatizanți USL se tem de cele 6 luni de guvernare ce vor urma. Le răspund acestor temeri:

Daca un guvern USL nu va putea gestiona decent o perioadă de interimat, de ce ar trebui să mai dorim un astfel de guvern pe perioada unei întregi legislaturi?

Știu, perioada nu este cea mai propice unei guvernări. Dar, cred eu, ar fi suficient ca Ponta și al lui guvern să adopte miște măsuri simple pentru a-și păstra intactă cota de popularitate pe care USL o are acum:

  • Să nu fure, sau să fure mult mai puțin decât guvernanții anteriori
  • Să îndeplinească măcar unele dintre promisiunile făcute (fie de ei, fie de guvernul MRU)
  • Să procedeze ferm la combaterea evaziunii fiscale, oferind media câteva exemple notabile, semn ca mașinărai începe sa funcționeze
  • Să anuleze sau stopeze procesul de privatizare pornit cu atât devotament (față de cine?) de către MRU
  • În primele 60 de zile, să acționeze legislativ astfel încât să modifice/anuleze unele dintre legile extrem de impopulare
  • Să adopte o poziție fermă atât față de Băsescu (efect pozitiv garantat) cât și față de FMI (greu, dar nu imposibil)
  • Las but not least, să arunce poporului câțiva Moțoci de serviciu (Blejnar cred ca de abia așteaptă…)

Cu panem et circens se pot câștiga alegerile din toamnă și daca  nu face mari greșeli, guvernul Ponta va oferi USL rezultatul electoral care, la rândul ei, să ofere României ocazia resetării jocurilor politice. Și odată cu acest lucru să ofere românilor o nouă șansă. Căci românii sunt, la urma urmei, marii câștigători ai căderii guvernului MRU.

Etichete:, , , , ,

Un comentariu pe “Caderea MRU: cine pierde, cine castiga?”

  1. xyz 28 aprilie 2012 la 8:32 PM #

    De acord … in esenta, nu trebuie facute greseli in deschidere (asimiland situatia cu un joc de sah- trebuie jucat activ dar prudent) , iar negrul(portocaliu/verde ori ce o mai fi), care porneste cu un handicap major va pierde complet pozitia la alegerile locale, urmand sa fie maturat de pe tabla la alegerile generale…

    Dupa alegerile generale, trebuie eliminat si „jucatorul” (cu nervii si vietile noastre), care ar putea fi suspendat prin decizia a 2/3 dintre parlamentari (sper prea mult?), ori, daca nu modificata legislatia si trimis „la popor” : SFARSITUL PARTIDEI

    Apreciază

%d blogeri au apreciat: