Neașteptat de calmă a fost dezbaterea parlamentară a suspendării președintelui Traian Băsescu. A mai încercat, în prima parte, să mai încingă spiritele democrat-liberalul Mircea Toader, pe o problemă legată de procedură, a mai ieșit din rând Crin Antonescu cu un atac la mineriade și Iliescu, în care ținta erau însă ”veteranii” PDL, și-a mai scăpat un pic ”piciorușul” Traian Băsescu, dar toate în limita normalului (în raport cu tensiunea mizei). Practic, mai toți principalii actori au rămas în expectativă. Iar acest lucru are și câteva explicații: rezultatul previzibil și faptul că mai fiecare are câte ceva de câștigat.
Pe primul loc se află Crin Antonescu. Nu atât prin faptul că în doar câteva zile a ajuns președintele (interimar) al României, cât datorită revenirii în prim-planul mediatic. După preluarea Puterii de către USL, poziția lui a fost una ingrată, de ”frățior mai mic” al lui Victor Ponta, aflat și el prin preajma locului de joacă, în virtutea colaborării din USL, dar fără jucării. Era mai degrabă rolul chibițului de pe margine, cu un deficit previzibil pe termen lung, atât pentru el, cât și pentru PNL, care risca să se transforme într-un apendice al PSD. În plus, interimatul îl va plasa pe Antonescu nu doar într-o poziție privilegiată, ci s-ar putea chiar decisiv victorioasă în condițiile în care se va ajunge ca în această toamnă-iarnă să avem alegeri și pentru funcția de președinte. Practic, un referendum încheiat cu demiterea lui Băsescu va echivala și cu o previzibilă alegere a lui Antonescu în toamnă (o victorie mult mai previzibilă acum, decât în 2014, după încă doi ani de eventuală guvernare USL).
Revenirea în prim-plan al lui Antonescu îi este benefică și lui Victor Ponta, pentru că va mai diminua din atacurile pe care a trebuit să le suporte aproape în exclusivitate în ultima perioadă. De altfel, absența lui Victor Ponta de la dezbaterile suspendării s-ar putea să fi fost special gândită în acest scop: mutarea reflectoarelor camerelor de luat vederi pe Antonescu. Cu Europa pe cap și din ce în ce mai contestat de societatea civilă, o poziție cât mai puțin vizibilă în perioada campaniei legate de referendum este tot ce și-ar putea dori mai mult.
În condițiile în care rezultatul votului era previzibil, Traian Băsescu nu avea de ce să-și joace cărțile în Parlament (a început să și le desfășoare câteva ore mai târziu, singur, când nu i se mai putea oferi o replică directă). Câmpul de luptă (campania electorală) este locul în care se simte cel mai bine. Cu atât mai mult cu cât e puțin probabil să suspine după cei doi ani de mandat pe care i-ar putea pierde, în condițiile în care ar fi fost vorba de un mandat în care ar fi rămas fără arme și muniții, în care ar fi trebuit să se mulțumească cu un rol de spectator.
Pentru democrat-liberali această lună suplimentară de campanie electorală poate fi mană cerească. Revenirea comandatului în fruntea partidului îi poate ajuta enorm să recupereze din terenul pierdut la locale. Vasile Blaga nu este omul capabil să resusciteze PDL. Traian Băsescu, chiar și pentru o lună, poate fi în stare să o facă. De altfel, entuziasmul cu care au însoțit luările de cuvânt ale lui Băsescu arată că așteaptă cu nerăbdare bătălia.
Toate acestea explică de ce, per ansamblu, n-am avut parte vineri de o bătălie decisivă, ci mai degrabă de una de tatonare, în care fiecare parte și-a conservat forțele și resursele, încercând mai degrabă să evite gafe majore decât să puncteze.
***
În fine, chiar și românii de rând, alegătorii, au ceva de câștigat. Mă rog, mai degrabă e vorba de diminuarea pierderilor. După cum scriam și în urmă cu o săptămână, referendumul – votul popular – este singura modalitate prin care se poate tranșa actualul blocaj instituțional, letal într-o perioadă în care suntem departe de a ieși din criză.
Radu Zlati 
Comentarii recente