A. Panțu: Neamţu şi Codreanu

Oricât ar încerca Mihail Neamţu să explice de ce îl elogia pe Codreanu în adolescenţă, imaginea lui va rămâne lipită de imaginea „Căpitanului.” Cel puţin o vreme. Asta este, greşelile trecutului se plătesc. Şi nu, nu ne consolează nici că Eliade, Cioran, şi alţii au avut aceleaşi simpatii politice în tinereţe. Şi nu, nu e neapărat prea credibil ca un tânăr de 15-16 ani cu aspiraţii intelectuale să nu fi aflat în anii 90 despre crimele Mişcării Legionare.

Ar fi interesant de aflat în ce măsură aveau cunoştinţă Traian Băsescu şi liderii PDL-ului de opţiunile politice din adolescenţa lui Neamţu. Dacă ştiau, înseamnă că s-au aliat probabil cu Noua Republică pentru a încerca să ţintească, pe lângă segmentul conservator, şi segmentul naţionalist al electoratului român. Însă mai undercover: Neamţu oricum nici n-ar fi ştiut pe atunci despre crimele legionarilor, PDL-iştii oricum nici n-ar fi ştiut prea multe despre trecutul lui Neamţu, Traian Băsescu oricum nu i-ar şti nici măcar numele lui „Horia,” şi la urma urmei ar fi mai mult sau mai puţin doar o alianţă de conjunctură, care oricum începe mai nou să fie clătinată de conflictele (reale? regizate?) Neamţu-Udrea şi Neamţu-MRU. În eventualitatea – deloc improbabilă – în care artizanii alianţei PDL-Noua Republică ştiau ce a scris Neamţu în anii 90, ar deveni tot mai clar că au dorit electoratul naţionalist fără ca ei să rostească un discurs naţionalist. S-a dorit carisma lui Codreanu fără imaginea crimelor comise de legionari. Electoratul naţionalist, care a renunţat în mare parte la PRM şi PNG, a fost – şi va fi – curtat până la alegerile parlamentare atât de către Uniunea Social-Liberală, cât şi de către Alianţa de Dreapta. Iar Neamţu se dezice de extremism, însă discursul său păstrează partea ceva mai inofensivă a discursului legionar: caracterul mistic-religios, anticomunismul, atitudinea conservatoare. Discurs cu care se mai pot câştiga câteva procente.

PDL-ul a încercat multă vreme să se transforme într-un catch all party. A înţeles de la F(D)SN-ul anilor 90 şi chiar de la PSD-ul anilor 2000 că asta e singura reţetă de succes pentru a deveni un partid mare în România, şi a încercat să atragă segmente electorale dintre cele mai diverse: liberali, conservatori, intelectuali, manelişti, urban, rural, comuniști, anticomuniști, centru, stânga, dreapta etc. Însă nu a sărit nici în zilele bune de 35%, iar partidul a scăzut mult (și) din cauza măsurilor de austeritate. Cu sau fără Codreanu, dar în mod sigur cu un discurs (ultra)conservator, experimentul Noii Republici ne demonstrează că, prin Alianţa de Dreapta, se încearcă pe de o parte recuperarea electoratului pierdut în ultimii 2-3 ani, pe de altă parte se încearcă reţeta catch-all într-o versiune răsfirată: sunt vizate diverse segmente electorale nu printr-un singur partid ci, de data asta, prin mai multe partide. Cu sau fără alianță la parlamentare. Rămâne de văzut.

Chiar, oare Şova ştia de fapt mai multe despre Holocaust…?

Sursa: VoxPublica

Etichete:, , , , , , , ,

Un comentariu pe “A. Panțu: Neamţu şi Codreanu”

  1. vlad 13 septembrie 2012 la 7:13 PM #

    Bai , Neamtu asta , ori e prost, ori e prost. Daca ar putea Zelea sa il vada si sa il auda . cred ca ar dori sa moara a 2-a oara…Mama lui de borfas…

    Apreciază

%d blogeri au apreciat: