B. Mateescu (Sociollogica): ARD faţă în faţă cu istoria

Ce s-a întâmplat cu PDL/ARD între locale şi parlamentare este un fenomen cel puţin interesant. Iată o listă care evidenţiază gravitatea situaţiei (va fi uşor să găseşti PDL/ARD..):

1996, locale versus parlamentare
CDR 1,66 milioane -> 3,7 milioane. Creştere între locale şi parlamentare.
PDSR 1,39 milioane -> 2,8 milioane. Creştere între locale şi parlamentare.
USD (adică PD) 962 mii -> 1,6 milioane. Creştere între locale şi parlamentare.

2000, locale versus parlamentare:
PDSR 2,24 milioane -> 4,0 milioane. Creştere între locale şi parlamentare.
PD 809 mii -> 825 mii. Creştere între locale şi parlamentare.
PNL 569 mii -> 814 mii. Creştere între locale şi parlamentare.
APR 603 mii -> 465 mii. Scădere între locale şi parlamentare: 138 mii voturi.
CDR 610 mii -> 575 mii. Scădere între locale şi parlamentare: 35 mii voturi.
PRM 540 mii -> 2,2 milioane. Creştere între locale şi parlamentare.

2004, locale versus parlamentare:
(PNL+PD+) ADA 3,1 milioane -> 3,2 milioane. Creştere între locale şi parlamentare.
PSD 2,95 milioane -> 3,8 milioane. Creştere între locale şi parlamentare.
PRM 733 mii -> 1,39 milioane. Creştere între locale şi parlamentare.

2008, locale versus parlamentare
PNL 1,52 milioane -> 1,29 milioane. Scădere între locale şi parlamentare: 230 mii voturi.
PDL 2,41 milioane -> 2,31 milioane. Scădere între locale şi parlamentare: 100 mii voturi.
PSD 2,33 milioane -> 2,35 milioane. Creştere între locale şi parlamentare.

2012, locale versus parlamentare
USL, 4,43 milioane + UNPR 300 mii -> 4,45 milioane. Scădere între locale şi parlamentare: 280 mii voturi.
PDL 2,1 milioane -> 1,2 milioane. Scădere între locale şi parlamentare: NOUĂ SUTE DE MII VOTURI.
PPDD 799 mii -> 1,08 milioane. Creştere între locale şi parlamentare.

PDL a pierdut între locale şi parlamentare mai mult decât oricine altcineva în ultimii douăzeci de ani. Dar asta nu e tot. Chiar şi dacă adăugăm forţele politice care nu sunt prezente în lista de mai sus, PDL a pierdut între locale şi parlamentare mai mult decât s-a pierdut de către toate partidele din România puse împreună, din 1996 şi până acum inclusiv.

În alţi termeni: PDL a pierdut între locale şi parlamentare mai mult decât numărul total al votanţilor săi de la parlamentarele din 2000.
Pierderile suferite de PDL au umbrit pierderile suferite de … USL, care au fost şi ele considerabile atât în termeni relativi cât şi în termeni absoluţi.
Votanţii PDL cu studii superioare, cei din oraşele mari şi cei cu vârsta între 30 şi 44 de ani au abandonat partidul în măsura cea mai mică dintre toate subgrupurile demografice în care putem împărţi votanţii PDL/ARD.
Avem şi exemple concrete, pentru cine doreşte:
ARD în municipiul Arad, CDEP: 18 464 voturi din 56 098, adică 33%.
ARD în restul judeţului Arad, CDEP:  21 967 din 81 244, adică 27%.
ARD în municipiul Cluj-Napoca, CDEP: 29 181 voturi din 102 328, adică 28,5%.
ARD în restul judeţului Cluj, CDEP: 20 049 din 110 504, adică 18%.
Fiind vorba de judeţe fruntaşe pentru PDL şi ARD, scorurile sunt peste media pe ţară. Dar diferenţa între reşedinţa de judeţ şi restul judeţului (oraşe mici, rural) este evidentă.

În Bucureşti avem cazul cel mai interesant. Este singura circumscripţie unde, la Camera Deputaţilor, candidaţii FC şi NR/PNŢCD au obţinut un scor mediu (20,8%) mai bun decât scorul mediu al candidaţilor PDL (19,4%). Pentru faptul că diferenţa este atât de mică PDL trebuie să mulţumească lui T. Paleologu, care a obţinut 28%, cel mai bun scor al unui candidat ARD sau PDL în Bucureşti, şi care a săltat semnificativ media partidului în Capitală, apropiind-o oarecum de cea a FC/NR/PNŢCD.

Reamintesc câteva lucruri despre rezultatul ARD care poate că n-au fost observate sau n-au ajuns la un public mai larg:
1. Diferenţa de la parlamentare dintre scorul USL şi scorul ARD este:
Dacă ne uităm la procente: … de 1,3 ori scorul PDL de la parlamentarele din 2008
Sau dacă ne uităm la voturi:
… cu 50 de mii de voturi mai mare decât numărul total de voturi primit de Traian Băsescu în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2009
…. cât toate voturile luate la Camera Deputaţilor în 2004 de către Alianţa DA
2. ARD a obţinut mai puţine voturi decât suma voturilor primite de CDR 2000 şi PNL acum doisprezece ani.
Atunci, Senat: CDR2000 + PNL = 1 390 087 voturi.
Acum, Senat: ARD = 1 239 318 voturi.
Atunci, Camera Deputaţilor, CDR2000 + PNL = 1 293 398 voturi.
Acum, Camera Deputaţilor, ARD = 1 223 189 voturi.
3. ARD a obţinut mai puţine voturi decât suma voturilor primite de PNL şi PNŢCD în 1990.
Atunci, Senat: PNL+PNŢCD = 1 326 572 voturi.
Acum, Senat: ARD = 1 239 318 voturi.
Atunci, Camera Deputaţilor, PNL + PNŢCD = 1 230 647 voturi.
Acum, Camera Deputaţilor, ARD = 1 223 189 voturi. 

Dacă ARD şi doar ARD a reprezentat dreapta, performanţa dreptei la alegerile parlamentare din 2012 a fost cea mai slabă de după Revoluţie.
Acest fenomen este cu atât mai interesant cu cât, spre deosebire de rezultatele CDR din 2000, să zicem, PDL părea să fie capabil pe baza rezultatelor de la locale să obţină un rezultat relativ bun la parlamentare. Vorbim însă de o combinaţie toxică de:
– eşec în mobilizarea totală a electoratului tradiţional al dreptei
– trădări la nivel de primari (procentele pierdute, judeţ cu judeţ, pot fi găsite aici)
– abandonarea oricărei tentative de a obţine votanţi noi, un lucru oricum extrem de dificil după perioada 2010-2012.
Când ai doar pierderi, nu şi adăugiri, este imposibil să speri la un rezultat mai bun. În perspectiva alegerilor prezidenţiale, PDL şi într-o oarecare măsură FC se confruntă cu slăbiciuni neaşteptate pe ambele flancuri:
– electoratul rural pe care-l puteau mobiliza organizaţiile locale al PDL (şi era unul important; Traian Băsescu a primit în turul unu din 2009 mai multe voturi din rural decât din urban).
– electoratul urban, educat, anti-Iliescu pe care dreapta s-a bazat în mod tradiţional din 1990 încoace. După ce timp de ani de zile acest electorat s-a ataşat de Traian Băsescu, abandonarea relativ bruscă de către PDL a menirii de partid prezidenţial nu avea cum să nu producă efecte, mai ales că în schimb nu s-au obţinut noi susţinători.

sursa: Sociollogica

 

Etichete:, , , , , , , , , , ,

Un comentariu pe “B. Mateescu (Sociollogica): ARD faţă în faţă cu istoria”

  1. Azorel 13 ianuarie 2013 la 3:41 PM #

    Cainele moare de drum lung si liberalii de grija ARDului.
    Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii, a anunţat că prin contractul-cadru pe 2013 care va intra în vigoare de la 1 martie, va sista finanţarea din fondurile Casei pentru unităţile spitaliceşti private.
    Liberalii Romani , din ce in ce mai socialisti , oare isi dau seama ?

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: