Emisiunea ”Punctul de întâlnire” de la Antena 3, invitat președintele PNL, Crin Antonescu – 31.03.2013

crin_antonescu_2_48410900Radu Tudor: Am revenit la „Punctul de întâlnire”. Suntem în regim de breaking news. Ştirea cea mai importantă a momentului e următoarea: preşedintele PNL şi copreşedintele al USL, domnul Crin Antonescu, este în studioul emisiunii „Punctul de întâlnire”. Bună seara, domnule preşedinte!

Crin Antonescu: Bună seara, domnule Tudor, bună seara tuturor!

Radu Tudor: Bine aţi revenit aici, la „Punctul de întâlnire”. Sunt evenimente fierbinţi şi importante pentru USL şi mai ales pentru susţinătorii ei. Momente care sunt comentate în fel şi chip, sunt tratate de cei care au dat un vot masiv la 9 decembrie, cu o emoţie, aş spune, fără precedent. Şi cel mai important moment al USL ţine în continuare de o chestiune pe care noi încă nu am reuşit să o definim în mod total, în mod complet. E vorba de coabitarea cu Traian Băsescu. Şi titlul emisiunii noastre de astăzi este, domnule preşedinte Antonescu, „Coabitare, până unde, cu Traian Băsescu?” Chestiunea numirii procurorilor şefi a fost detaliată, cu o audienţă foarte solidă, vineri seara, de premierul Victor Ponta, la emisiunea „La ordinea zilei”, unde împreună cu Dana Grecu, am încercat să…

Crin Antonescu: Coabitaţi.

Radu Tudor: Să coabităm cu Victor Ponta, care la rândul lui coabitează cu Traian Băsescu şi la un moment dat, din această triplă coabitare a ieşit un mic conflict, să spunem aşa. PNL a cedat timp de 45 de zile postul de ministru al justiţiei pentru ca Victor Ponta să rezolve, împreună cu Traian Băsescu, problema procurorului şef al DNA şi procurorului general. Speranţa cea mai mare este că dumneavoastră, în calitate de lider al liberalilor şi de copreşedinte al USL, vă veţi opune anunţului făcut de Victor Ponta, că va numi un şef la DNA, intuit de toată lumea ca fiind Laura Codruţa Kövesi şi nedezminţit nici chiar de Victor Ponta. O aşteptare enormă în ceea ce vă priveşte.

Crin Antonescu: PNL nu a cedat ministerul, sau postul de ministru al justiţiei pentru 45 de zile. Nu exclus să îl cedeze de tot, dar nu l-a cedat nici pentru 45 de zile, nici pentru 4 zile. Premierul Ponta a dorit – şi în această privinţă, într-adevăr, am avut discuţii, m-a consultat – să asume interimatul în fruntea acestui minister până la, sau pentru soluţionarea problemei numirii marilor procurori, ca să spun aşa – procurorul general al României şi procurorul şef la DNA. Dacă e vorba de eventualitatea ca domnul Ponta să o desemneze pe doamna Kövesi – ca să mergem direct la subiect – în fruntea DNA, eu mă opun. Dacă asta era, ca să spun aşa, aşteptarea dumneavoastră, ea e, ca să spun aşa, ca, poate, un răspuns. Din păcate însă, asta cred că nu rezolvă problema. Problema e mult mai complicată şi sunt gata să o discutăm, cu precizarea din partea mea, că deocamdată nu ne aflăm în faţa unor numiri oficiale făcute de premier, că ne aflăm în faţa unei ipoteze pe care premierul nu a dezminţit-o, a admis-o ca posibilă şi de asemenea, cu premisa, pe care o acceptăm cu toţii, că aşa ceva nu ne poate lăsa indiferenţi pe nici unii dintre cei care ani de zile şi mai cu seamă în cursul anului trecut am avut lucruri de spus la adresa modului în care doamna Kövesi, domnul Morar, au transformat instituţiile pe care le-au condus în instituţii acţionate politic şi în piloni ai regimului Băsescu şi mai ales, nu ne poate lăsa indiferenţi pe cei care am cerut votul cetăţenilor în repetate rânduri, pe parcursul anului trecut, pentru a demantela, pentru a înlătura, pentru a pune capăt regimului Băsescu.

Radu Tudor: Această opoziţie a dumneavoastră, domnule preşedinte Antonescu, are caracterul unei, să zicem, hotărâri definitive şi executorii? Ca să preiau o formulă uzitată în justiţie.

Crin Antonescu: Nu.

Radu Tudor: Pentru că eu vă consider pe dumneavoastră egal în putere şi decizie cu Victor Ponta, din punct de vedere politic.

Crin Antonescu: La nivel politic şi la nivel simbolic, da. Şi lucrurile, într-adevăr, aşa au stat. La nivel formal, juridic, executiv şi executoriu, nu. Decizia mea este definitivă, dar nu este executorie, pentru că nu sunt în această speţă instanţe. Recapitulând un pic problema numirilor, desemnărilor, propunerilor de procurori, eu s-ar putea să fiu singurul jucător din această ecuaţie care să fi luat în serios ideea că vrem să depolitizăm justiţia şi că începând sau în orice caz, trecând prin momentul acestui mecanism de numire a unor noi, subliniez, noi şefi la Parchete, să facem altfel decât s-a făcut, mai dintotdeauna, să nu discutăm, să nu negociem, sugerăm politic nişte nume în sensul acesta, fostului ministru al justiţiei, doamna Pivniceru. O spun încă o dată, în faţa tuturor celor care ne urmăresc, o spun public, am spus-o mereu şi nu poate nimeni să mă contrazică şi nu m-a contrazis, am învestit-o – eram încă preşedinte interimar – pe domna Kövesi, ministru al justiţiei, cred cu câteva zile înainte de…

Radu Tudor: Pe doamna Pivniceru.

Crin Antonescu: Pe doamna Pivniceru – ne gândim la doamna Kövesi – pe doamna Pivniceru spre sfârşitul interimatului, deci undeva în august 2012 şi din august 2012 până săptămâna trecută, când doamna Pivniceru a părăsit Ministerul Justiţiei, niciodată, dar niciodată nu i-am sugerat pe cine să propună sau pe cine să nu propună. Trebuie să o spun că nu am sugerat pe cine să nu propună pentru că nici nu a fost nevoie, pentru că doamna Pivniceru, aşa cum chiar şi Traian Băsescu a spus public, a avut un singur cuvânt de răspuns atunci când a discutat cu Traian Băsescu problema procurorilor, un singur cuvânt de răspuns la solicitarea lui Traian Băsescu privitoare la Daniel Morar şi Laura Kövesi, cuvântul este: „niciodată”. Cuvântul a fost „niciodată”. În momentul în care Victor Ponta, ca prim-ministru, a dorit să asume interimatul la justiţie, este evident că am aplicat şi aplic aceeaşi măsură. Nu discut, nu negociez, nu împart procurori, chiar dacă nu sunt numai doi, chiar dacă sunt douăzeci şi ceva. Cum premierul a spus-o în mai multe rânduri, pentru că nu e cazul ca partidele să îşi arondeze măcar recomandarea unor procurori. Dacă legea – o lege nu făcută de mine, ci de doamna Macovei, asumată de domnul Tăriceanu, o lege pe baza căreia, practic, Traian Băsescu a pus mâna pe conducerea în cea mai mare parte a sistemului judiciar, dacă nu în întregime – dacă legea spune că e responsabilitatea ministrului justiţiei să facă aceste propuneri pe criterii exclusiv profesionale, atunci nu are ce căuta, după părerea mea, nici un şef de partid, niciun coleg de partid, indiferent că vorbeşte în numele PNL, USL, PSD, indiferent că vorbeşte în numele a 70% sau 80% sau cât vreţi dumneavoastră, 100% din electorat. Am aplicat acest lucru, îl aplic şi în ce îl priveşte pe Victor Ponta şi dacă astăzi spun categoric, şi i-am spus, evident, şi lui Victor Ponta că nu sunt de acord, că mă opun, că socotesc că este o mare greşeală şi în sine, în raport cu sistemul judiciar, dar, desigur, şi politică, o eventuală propunere de semnare de către domnul Ponta a doamnei Kövesi, o fac nu pentru că doresc să influenţez justiţia, nu i-am făcut o contrapropunere, spun doar atât, că este nepotrivit atâta timp cât noi, ca lideri politici, am spus vreme de câţiva ani, că doamna Kövesi, un profesionist asupra virtuţilor căruia nu discut eu, că nu am calitatea să îl evaluez, dar am spus, pornind de la nişte elemente, pe care eu le ţin minte şi sunt gata să le repet totdeauna şi pe care le interpretez şi astăzi la fel, că nu e în ordine cum a condus Parchetul General, că există grave suspiciuni, că de dovedit nu am cum să dovedesc eu, că nu sunt eu Parchet, dar există.

Radu Tudor: Dovedesc eu cu cazul Roberta Anastase, domnule preşedinte.

Crin Antonescu: Dar există grave suspiciuni, lanţuri de coincidenţe, de la cazul Roberta Anastase şi până la chemarea la Parchet, la Parchetul General, atenţie, nu la DNA, a doua zi după ce Traian Băsescu a dat comanda din garaj legat de chestorul Manoliu, pe o hârtie în care omul acela scrisese că nu poate să garanteze, pentru că nu avea cum să garanteze nişte date statistice, care nu stăteau în puterea lui. Comanda a venit de la garaj, vă aduceţi aminte, în vara anului trecut, de la Traian Băsescu. A doua zi a fost chemat. Până la vestitele anchete, în legătură cu care, de altfel, am adoptat şi o poziţie publică, fără a interfera, cred, în treburile justiţiei, dar o poziţie publică la care mă obliga postura de preşedinte interimar al României. Din toate aceste motive, dacă tot ce am spus noi ani de zile am crezut cu adevărat şi mai credem şi astăzi, atunci nu poate vreunul dintre noi să o propună pe doamna Kövesi. Nimic personal, n-am avut de-a face. Cred că am întâlnit-o, de fapt, o singură dată pe doamna Kövesi la o largă manifestare populară, nu ştiu, în 4 iulie, ceva de Ziua Americii, ‘sărut-mâna, bună ziua’. Nimic personal. Dar din două, una. Dacă facem azi o asemenea propunere sau Victor Ponta dacă face azi o asemenea propunere, poate să tacă, ceea ce nu e bine, poate să spună ‘m-am înşelat patru ani de zile, ca să nu zic vreo şapte-opt, a avut dreptate Băsescu, a avut dreptate propaganda lui Băsescu, care a spus că doamna Kövesi conduce foarte bine, că Parchetul este perfect imparţial’. Se poate şi asta. Acestea sunt motivele care mă fac să spun şi m-au făcut să-i spun şi lui Victor Ponta că nu e în ordine, din punctul meu de vedere, o asemenea propunere. Restul este politică, este negociere, sunt alte lucruri. Aşadar, dacă se merge pe linia unei negocieri cu preşedintele pe motivul că la capătul procesului se află dreptul şi prerogativa prezidenţială de a numi aceşti oameni, dacă intrăm în logica negocierii, atunci există nişte argumente şi pentru Victor Ponta. El le-a prezentat, eu le cunosc, le-a prezentat şi public o bună parte din ele, cea mai mare parte, cele mai importante. Dacă intrăm în zona negocierii, sunt gata să spun: e o negociere, are şi el dreptatea lui, are şi el partea lui de câştig. Cum să spun, se poate şi aşa. Nu e iraţional, nu e în afara logicii, dar asta, numai dacă intrăm în negociere. În momentul în care intrăm în negociere, facem, de fapt, după părerea mea, exact ceea ce ne batem cu cărămida în piept şi se bate Traian Băsescu, ne-am bătut şi noi, şi ne bate cu cărămida în cap Comisia Europeană şi anume, politizăm justiţia. Negociere între doi factori politici, acceptarea terenului şi regulilor pe care Traian Băsescu spune: ‘nu, trebuie să propuneţi, măcar jumătate să fiu eu de acord, să fie omul meu, că altfel nu semnez’ – aste este direct politizarea justiţiei. Chiar dacă am convingerea că Victor Ponta nu vrea să-şi tragă jumătate din parchete, ca să spunem aşa, în sfera sa de influenţă politică – nici vorbă, sunt convins că nu vrea să facă asta – dar intrarea într-o asemenea zonă, asta înseamnă.

Radu Tudor: Domnule preşedinte, dumneavoastră sunteţi privit în momentul de faţă ca o ultimă redută împotriva coabitării din ce în ce mai extinse cu Traian Băsescu. Vă spun lucrul acesta din sutele de mesaje, extraordinar de multe, care au venit în ultimele zile.

Crin Antonescu: Da, iertaţi-mă. Te baţi cu un adversar, doi, cinci, dar cum să te baţi cu o coabitare? E mai greu cu o coabitare în care e implicat cel mai bun aliat al tău, omul lângă care ai stat, şi stai, şi ai de gând să stai în continuare, ca să te baţi pentru o cauză care e în continuare a noastră. E foarte complicat.

Radu Tudor: Crin Antonescu este încă văzut ca o ultimă redută necucerită de coabitarea cu Băsescu, un act care produce mesaje de revoltă şi o uriaşă dezamăgire în electoratul USL, peste 70% dintre electori, conform ultimului sondaj CCSB. Sunteţi, cum să spun, avertizat în legătură cu valul uriaş de revoltă şi dezamăgire care mocneşte în electoratul USL, dacă Victor Ponta o va nominaliza pe Laura Codruţa Kövesi la DNA?

Crin Antonescu: Domnule Tudor, sigur că sunt avertizat şi până să ies din casă şi să vorbesc cu cineva, până să răspund la telefon unui prieten, mă rog, unui alegător pe care îl cunosc, sunt avertizat de mine însumi, pentru că înainte sau în acelaşi timp cu a fi lider politic, candidat, senator, ce mai sunt, am fost şi sunt eu însumi unul din aceşti aproape 70% alegători români care am nişte aspiraţii, care am am nişte frustrări – o spun limpede – şi n-am cum să nu înţeleg ce simt aceşti oameni. Sigur că sunt avertizat. Am împărtăşit şi premierului Ponta. Sigur că nu era nevoie, că pe de altă parte şi premierul Victor Ponta e în aceeaşi situaţie, Victor Ponta nu devine, chiar dacă va face acest lucru, duşmanul nostru, nu încetează să fie aliatul meu, şi am să vă explic de ce. Sigur că ştiu toate aceste lucruri. Tocmai de aceea vă spun şi i-am spus premierului că, din punctul meu de vedere, nu putem merge mai departe. Foarte, foarte pe scurt, vorbim de coabitare. Istoria asta recentă, istoria coabitării, ca să spun aşa, deşi cu cuvântul ăsta eu nu mă împac şi, desigur, nici cu realitatea, are nişte borne. Unu: referendum – în România e suspendat preşedintele – este o procedură perfect constituţională, în vara lui 2012, recunoscută ca atare de Curtea Constituţională, recunoscută ca atare implicit de însuşi preşedinte, care intră în procedură, vine în parlament, îşi prezintă punctul de vedere, intră într-un referendum în care se comportă, până la un anumit punct, normal, la început strigând să vină alegătorii să voteze pentru menţinerea sa în funcţie, după aceea trecând la boicotarea referendumului. Nu s-a întâmplat, o spun încă o dată, nimic ilegal sau neconstituţional. Faptul că nişte proceduri au fost precipitate, faptul că personaje importante politice din Europa sau din altă parte nu au fost anunţate în prealabil sunt lucruri regretabile, dar nu ilegale sau neconstituţionale. Ordonanţa dată de Victor Ponta era legală. Schimbarea Avocatului Poporului a fost legală, schimbarea şefilor celor două Camere au fost legale, recunoscute de altfel, confirmate de altfel pe sesizări speciale după aceea de către aceeaşi Curte Constituţională. Totul a fost legal. Momentul unu. În momentul în care ordonanţa cu pricina, când începe povestea pragului, intră în parlament, acolo se discută modificarea unei legi pe care o promulgasem, lege iniţiată tot de majoritatea USL, de aceea a şi fost promulgată, dar acolo, cu ordonanţa, se discută modificarea acelei legi şi este prezentat amendamentul Ghişe, care, în perfectă conformitate cu prevederile, cu reglementările… recomandările Comisiei de la Veneţia, propune scoaterea pragului. Nu mai avem pentru acest amendament pentru Ghişe, în dimineaţa zilei respective, majoritate în parlamentul României. Ăsta e punctul unu. Consecinţă directă: chiar dacă vin opt milioane şi jumătate de oameni la un referendum, Curtea Constituţională, după o odisee întreagă, după erate, după lucruri extrem de pasionante pentru istoricii, sper, într-un viitor cât maia propiat, face inutil votul, expresia de voinţă a şapte milioane jumătate de români, a opt milioane jumătate, până la urmă, că îi luăm pe toţi care au venit acolo. Pasul doi. Câştigăm 70% aproape din mandate, 60% şi mai bine din voturile exprimate de către cetăţeni, atunci se produce un pas foarte rău, după părerea mea, şi anume se negociază cu Traian Băsescu şi se semnează un act care, la urma urmelor, ce? Să valideze voinţa poporului român exprimată prin alegeri? Nu aveam nevoie de aşa-numitul Pact de coabitare. Se puteau găsi formule, cum să vă spun, minim funcţionale, de natură statală, de natură instituţională, dar nu trebuie acceptată cu nici un chip condiţionarea aplicării sentinţei date de votul popular de o relegitimare a lui Traian Băsescu, împotriva căruia, din punct de vedere politic în principal votaseră oamenii aceia, şi nu pentru că eram noi frumoşi, cu viitorul în faţă. Pornind de aici, ajungem la al treilea moment, introducerea în ecuaţia – poate nu cu o miză atât de mare – dar care din nou îl duce pe domnul Băsescu în joc, povestea cu Schengenul, toate tribulaţiile din acea zonă şi ajungem acum, iată, la numirea procurorilor. Care este problema noastră? Trebuie să punem capt acestei crize, criza constând în faptul că nu avem nişte procurori numiţi la capătul unor mandate prelungite sine die. Foarte bine. Cine este de vină că noi nu putem să numim aceşti procurori? Un ministru al justiţiei – că-l cheamă Pivniceru, Ponta sau cum îl cheamă – că nu se conformează dictatului lui Traian Băsescu de a propune fie pe Morar, fie pe Kövesi? Nu. Obligaţia şi dreptul acelui ministru era să propună nişte oameni cu un parcurs profesional în spate, nişte oameni asupra cărora să nu planeze suspiciunea de legătură politică cu mine, cu Ponta, cu Băsescu, cu vreun partid sau cu altul şi aceste propuneri trebuiau făcute, chiar dacă domnul Băsescu le respingea.

Radu Tudor: De ce s-a oprit ministrul liberal al justiţiei, Mona Pivniceru, nu cu carnet, ci sprijinit de liberali…

Crin Antonescu: Ministrul propus de liberali, sprijinit şi de Victor Ponta, de noi toţi.

Radu Tudor: De ce nu a inundat Palatul Cotroceni cu propuneri, după primele două refuzuri?

Crin Antonescu: Pentru că, asta este, dacă vreţi, singura sugestie pe care i-am făcut-o – nu de nume, ci de procedură – şi în fond, sugestia era respectarea legii româneşti în vigoare, pentru că – şi asta poate că a fost, dacă îmi permit, cu toată consideraţia, cu tot respectul şi cu toată preţuirea pentru demnitatea cu care Mona Pivniceru n-a vrut să intre în negocieri şi combinaţii politice şi politicianiste cu Traian Băsescu sau cu altcineva – cred că a fost singura greşeală şi anume, că doamna Pivniceru, un om serios, un magistrat, un om al legii, al spiritului, al literei, a luat în serios ce s-a discutat la Comisia Europeană.

Radu Tudor: Corect.

Crin Antonescu: Şi acolo i s-a descris şi i s-a prescris şi i s-a impus un mecanism îndelungat, complicat şi care adăuga la legea românească sau chiar o încălca. Să spunem că nu o încălca, dar, în fine, adăuga zdravăn. Ce constatăm noi acum? Şi ne-a spus-o chiar premierul: dacă se fac nişte propuneri cu care este de acord şi Băsescu, vestita Comisie Europeană de la Bruxelles, nici doamna Reding, nici doamna Day, nici altă doamnă, nici alţi domni, nu mai ţin minte nimic…

Radu Tudor: Din tot ce au propus.

Crin Antonescu: Din toată procedura pe care n-au propus-o, ci au impus-o Monei Pivniceru. Cu alte cuvinte, dacă-i Kövesi, este bine fără nici o procedură. Asta ne arată nouă însă, de fapt, că suntem într-o fundătură şi mai mare, că din păcate, instituţii pe care le-am respectat şi le respectăm, nu se respectă ele însele şi că România a ajuns în situaţia în care are un guvern, o majoritate, un prim-ministru care, deşi sunt mai puternici ca susţinere populară, ca susţinere democratică, decât majoritatea omologilor lor europeni, sunt trataţi, nu numai ca atitudine, dar în practică, de parcă n-ar avea legitimitate în propria lor ţară. Or, problema mai adâncă decât numirea sau nu, propunerea sau nu a doamnei Kövesi este următoarea: am cerut puterea cetăţenilor români ca să ne batem pentru reprezentarea lor corectă şi demnă şi conform cu voinţa şi standardele democratice sau am cerut puterea de la cetăţenii români ca sub presiune, fie ea şi internaţională, să ne ducem la domnul Traian Băsescu să valideze votul pe care românii l-au dat exact contra lui? Asta este dilema. Asta este, după părerea mea, situaţia extrem de dificilă în care ne aflăm, în plan politic, în plan instituţional şi în plan moral şi poate că aici estimările mele, soluţiile mele se despart cumva de ale lui Victor Ponta, fără ca, repet, prin asta să însemne că eu sunt mai puţin convins că şi Victor Ponta vrea să se achite, aşa cum vreau şi eu şi cum vrem toţi, de angajamentele noastre faţă de alegători, de obligaţiile noastre faţă de alegători. Eu cred însă că nu există cale facile şi că pe calea acestui tip de compromisuri nu vom reuşi decât, într-adevăr, să riscăm dezamăgirea foarte multor oameni care au sperat într-o schimbare, în vreme ce Victor Ponta crede că încet, încet, aceste deziderate vor fi atinse.

Radu Tudor: Este o ruptură între modalitatea dumneavoastră de gândire şi de acţiune şi cea a lui Victor Ponta, constat în ceea ce aţi afirmat în seara asta, domnule Antonescu.

Crin Antonescu: Da, ceea ce nu înseamnă însă – pentru că, vedeţi, eu înţeleg foarte bine frustrarea, pentru că o trăiesc. Le dau satisfacţie propagandiştilor băsişti, care vor titra cât de disperaţi suntem eu, Voiculescu, dumneavoastră, Dana Grecu…

Radu Tudor: La câtă minte au ei…

Crin Antonescu: Că a luat-o Ponta pe calea cea bună. Bun. Nu, trăiesc această frustrare şi mă gândesc la faptul următor: cine, dacă nu un prim ministru, nişte lideri politici, o forţă politică, cu 70% în spate, nu se poate bate pentru a spune oricui, cu calm, cu prietenie, cu discernământ, cu viclenie, dacă e nevoie, a spune: stat de drept nu înseamnă să punem procurorii lui Băsescu, pentru Dumnezeu, încă pentru nu ştiu câţi ani! Stat de drept în România înseamnă să scoatem aceste instituţii de sub directul control al lui Băsescu, fără să le băgăm sub controlul nostru. Stat de drept şi democraţie şi domnia legii pornesc de la faptul că o majoritate nu poate face ce vrea, că o minoritate, politică sau de altă natură, trebuie protejată, dar că puterea o dă majoritatea şi ca atare, dumneavoastră, Comisia Europeană, ambasadori, cine sunteţi, oricine sunteţi, nu aveţi dreptul, dacă vreţi democraţie şi sunteţi democraţi, să îmi cereţi mie certificat de bună purtare, să îmi cereţi mie certificat că sunt prim ministru al acestei ţări, contrasemnat de Băsescu. Am 4 milioane şi jumătate de semnături aici, sunt singurele semnături care contează, care sunt valabile în democraţie şi ele înseamnă 60% din votul românilor, am 70% din Parlament. Care dintre voi e la fel de legitim? Asta e o misiune grea.

Radu Tudor: Să îţi impui legitimitatea?

Crin Antonescu: Sigur, cineva poate să spună, pe bună dreptate, „o, dar e uşor să îi explici chestia asta lui Radu Tudor”.

Radu Tudor: La televizor.

Crin Antonescu: E mai greu să o explici unor oameni puternici, puţin dispuşi să înţeleagă, induşi poate în eroare, până la urmă, cu o privire marginală asupra României, pentru că au multe, multe şi mari alte probleme. Ştiu că e mult mai greu, eu nu spun că e ceva uşor. Dar eu spun că dacă nu ceri puterea pentru asta, pentru ce o ceri? Pentru că aşa, ca să ne dea domnul Băsescu, acolo, un ausweiss, ba nu mai aveam nevoie de atâta luptă, de atâtea legi, se puteau face combinaţii cu Băsescu, nu mai deranjam oamenii de acasă. Deci toate aceste lucruri, eu le spun, atenţie, încă o dată, nu la adresa sau împotriva lui Victor Ponta. Le ştie şi el. Dumneavoastră vorbeaţi înainte de egala noastră putere. Nici nu e un cuvânt potrivit.

Radu Tudor: Decizie.

Crin Antonescu: Să spunem că e vorba de… Totuşi, el este prim ministru, el a fost confruntat…

Radu Tudor: Întrebarea este: de ce nu aţi putut face dumneavoastră, ca liberal, propunerea pentru noii procurori, aşa cum reiese din acest mecanism al USL şi de ce a trebuit să îi cedaţi lui Victor Ponta posibilitatea de a decide el?

Victor Ponta: Noi nu…

Radu Tudor: Nu în stil polemic, nu în stil de ceartă sau de ruptură.

Crin Antonescu: Deci nu putem vorbi despre o propunere făcută de liberali, pentru că eu nu pot şi nu am să fac niciodată asta. Am să fac o şedinţă de partid…

Radu Tudor: Un ministru desemnat de liberali.

Crin Antonescu: … în care să discutăm, aşa cum discutăm ministrul industriilor sau secretarul de stat la Finanţe şi Comerţ. Nu se poate face asta, sau nu am vrut să facem asta.

Radu Tudor: Domnule preşedinte, propunea PNL să fie Corneliu Bârsan ministru al justiţiei, variantă absolut teoretică, le dăm tot soiul de idei băsiştilor, că şi aşa au puţine şi fixe. Corneliu Bârsan, desemnat de PNL ministru al justiţiei şi venea Corneliu Bârsan, un jurist absolut eminent şi spunea: propunerile sunt următoarele – una, două. De ce nu varianta asta şi de ce face Crin Antonescu un pas în spate, ca să nominalizeze Ponta?

Crin Antonescu: Eu nu am făcut nici un pas în spate, pentru că nu sunt, ca să spun aşa, pe aceeaşi stradă. Premierul, în momentul în care doamna Mona Pivniceru a făcut personal opţiunea fermă pentru Curtea Constituţională, că mai văd şi teoria că am trimis-o cu forţa la Curtea Constituţională, în cârdăşie cu Ponta şi cu Băsescu. Nu. În acel moment, premierul a solicitat acest interimat şi mie îmi pare că atâta vreme cât suntem în continuare în alianţă, cât susţinem acest guvern, nu îi putem refuza premierului acest drept şi atunci ajungem, de fapt, la capătul poveştii: dacă premierul Ponta va face între propunerile sale propunerea Laura Codruţa Kövesi la DNA, categoric, o pot spune şi în numele PNL – deşi nu am un act oficial, nu am făcut o şedinţă a forurilor politice, văd şi eu opiniile – categoric, acest lucru nu va fi susţinut de PNL, va fi în dezacord cu PNL. Ei bine, mai departe, unii oameni vin şi spun: „A, aşa, dezacord din gură…” Ce să facem, să rupem USL-ul, care înseamnă ceea ce înseamnă în acest moment? Poate că e şi asta o variantă; am serioase îndoieli, am serioase îndoieli însă şi o spun ca un om care nici personal şi nici pentru partidul său nu a căutat beneficiile guvernării. Pentru că aţi văzut că s-a discutat foarte mult despre cum s-au împărţit ministerele. Eu nu sunt un om care să mă cert pe crâmpeie de putere şi pe crâmpeie de buget.

Radu Tudor: Uneori vă e reproşat lucrul ăsta.

Crin Antonescu: Da, şi probabil, cu bună dreptate. Eu mă bat…

Radu Tudor: Aveţi o lipsă de predispoziţie la compromis, domnule Antonescu.

Crin Antonescu: Nu, eu mă bat cu oricine, dacă e nevoie, chiar şi cu colegii mei de partid, chiar şi cu premierul Ponta, pe lucruri mari, pe lucruri de principiu, pe lucruri fundamentale, pe direcţiile acestei ţări şi teama mea cea mai mare în acest moment nu e nici măcar aceea că domnul Ponta ar putea să o numească pe doamna Kövesi, teama mea e că o putem continua aşa, pentru că acest drum nu duce nicăieri.

Radu Tudor: De prelungire a compromisului.

Crin Antonescu: În ciuda calităţilor – evidente, cred – de om politic, de prim-ministru, ale domnului Victor Ponta, în ciuda bunelor intenţii ale sale, de care nu mă îndoiesc, pentru că e un om cu care întoarcem aceste situaţii pe toate feţele, dar chiar dacă nu mă îndoiesc de bunele sale intenţii, de calităţile sale, pot să mă îndoiesc – şi o fac din plin – de varianta aceasta, adică varianta în care cineva poate în continuare să ne spună: ‘nu contează că sunteţi cei aleşi de cetăţenii români ca să conduceţi, conform Constituţiei, acea ţară, mie îmi veniţi de mână cu Băsescu, ca să vorbesc cu voi’. Asta nu se poate.

Radu Tudor: Solicitaţi astăzi ferm, domnule preşedinte, o stopare a coabitării Ponta – Băsescu, la acest compromis care vă dezamăgeşte, care vă provoacă frustrări, cum aţi spus şi spuneţi în mod public: dacă facem acest compromis, poate şi pentru că Europa va avea semnale mult mai bune după numirea Laurei Codruţa Kövesi la DNA, şi faţă de acest guvern – adică acest compromis ar putea să aibă o miză de un câştig politic şi de imagine interesant de contabilizat în următorul an şi jumătate – dar îi spuneţi lui Victor Ponta ferm: „Stop, acesta să fie ultimul compromis cu Traian Băsescu”?

Crin Antonescu: Eu cred că niciun compromis cu Traian Băsescu… Bine, eu prin compromis înţeleg acum dimensiunea negativă, dimensiunea – altfel nu vorbim de bunul compromis, care este secretul şi constanta vieţii democratice – noi vorbim de faptul că cu Traian Băsescu nu prea avem ce compromis să facem. Respectând proporţiile, că nu vreau să îl fac chiar terorist acum, dar ştiţi cum e, da? În America vorbim de sharing power, vorbim de compromis, dar vorbim, ăsta e principiul, şi în Washington, şi peste tot: nu se negociază cu teroriştii. Respectând proporţiile, respectând, scoţând termenul, Băsescu, ca agresor al sistemului democratic din România, vreme de opt anişori, zi de zi, nu mai poate fi un partener, nicio secundă, de compromis în sensul curent, în sensul bun, în sensul democratic. Şi atunci eu nu am a-i spune lui Victor Ponta: „Hai să mai facem şi asta şi după aia te opreşti” – în niciun caz. Pentru că eu nu sunt de acord nici cu acest compromis.

Radu Tudor: Sigur, dar riscaţi să fiţi pus în faţa altui compromis, în interesul acestui guvern şi al majorităţii.

Crin Antonescu: Eu spun doar că un om pe care cetăţenii României – nu vorbim din sondaje, vorbim din referendum, din vot dat la 40 de grade Celsius plus – l-au respins în mod zdrobitor. Un om pe care aceiaşi cetăţeni l-au mai respins o dată, că noi poate am uitat ce grozăvii striga, încălcând Constituţia, în timpul campaniei electorale pentru alegeri parlamentare Traian Băsescu, că… „Nu-i votaţi!”…

Radu Tudor: N-a uitat nimeni, dovadă şi aceste mesaje incredibil de multe şi de radicale care vin.

Crin Antonescu: „Cetăţeni, săriţi, nu cumva să votaţi USL pentru că vor duce ţara la ruşi, pentru că sunt comunişti,p entru că eu n-am să-i pun niciodată, pentru că eu nu înghit diverse parcuri zoologice…”

Radu Tudor: „Nu vă mai uitaţi la ANTENA 3”.

Crin Antonescu: Deci, toate aceste lucruri. Răspunsul cetăţenilor a fost unul de rejectare completă. Ajungem, acum două săptămâni, până şi partidul de suflet şi de unitate şi de ce doriţi al domnului Băsescu, PDL-ul, îi dă un reject înv otulde la Convenţia Naţională. Cum să căutăm noi, de ce să căutăm noi, în ce calitate să căutăm noi… A, sigur, câtă vreme e acolo în funcţie, că asta este o realitate, am luat puţin istoria şi cum s-a ajuns, sigur că dacă săvârşeşti nişte acte, ca actele notariale, trebuie să le săvârşeşti constituţional. Faci o remaniere, trebuie să investeşti un ministru. Sigur că o să te duci la el să le semneze, că nu poate să le semneze altcineva, sunt ilegale actele, sigur, asta da. Sigur că n-o să te înjuri, să te scuipi, ai să dai mâna, ai să schimbi două vorbe. Vorbesc despre asta. Dar a împărţi decizia politică, acolo unde Constituţia n-mi impune, cu Traian Băsescu este un compromis nejustificat, puternic păgubos şi imoral.

Radu Tudor: Şi cum îl convingeţi pe Victor Ponta să nu mai facă astfel de compromisuri?

Crin Antonescu: Propunerea de procurori este o decizie, ironic, sarcastic, parşiv, spune Traian Băsescu acum câteva zile, pe care el n-o negociază, care îi revine în exclusivitate.

Radu Tudor: Pentru că pune semnătura pe numiri…

Crin Antonescu: Nu, nu, ministrului justiţiei. Vorbesc de decizia propunerii.

Radu Tudor: De propuneri. Corect.

Crin Antonescu: Şi acum, practic. Domnule, ce se întâmplă pentru cei care spun, păi dacă nu găsim aşa, un compromis, să numească Băsescu procurorii, o să rămânem cu domnul Daniel Morar şi, în fine, nu ştiu cu cine, încă…

Radu Tudor: Recunosc, Victor Ponta a subliniat lucrul acesta vineri seara şi nu este deloc o variant acceptabilă pentru România, să stai cu Daniel Morar procuror general şi cu Băsescu până în decembrie 2014.

Crin Antonescu: Da? Dar să stai cu, să zicem, doamna Kövesi, până în 2018, cum este, domnule Radu Tudor?

Radu Tudor: Este la fel de neplăcut.

Crin Antonescu: Dar cantitativ, nu cumva e mai lungă durata?

Radu Tudor: Sigur.

Crin Antonescu: Bun. Deci, nici argumentul ăsta, practic, nu merge foarte tare. Argumentul cel mai puternic al lui Victor Ponta, şi în care îl înţeleg, este acela al presiunii internaţionale care a găsit o criză în faptul că nu sunt o dată numiţi procurorii. Or, eu…

Radu Tudor: Există o presiune internaţională pentru numirea procurorilor şefi.

Crin Antonescu: Sigur că există. De asta îmi pare rău că nici doamna Pivniceru nu… a pus între paranteze toate propunerile Comisiei, propuneri care acum au căzut. Dacă îi convin domnului Băsescu nu mai e nevoie de toţi… Cât au muncit ei la Bruxelles acolo, pe bani frumoşi, pe la Comisie, funcţionarii, ca să facă asta. Deci, puteau să facă n aşa fel încât să fie de necontestat pentru cei care cer rezolvarea acestei crize că omul în care se împiedică orice soluţie e Traian Băsescu. Pentru că, în felul acesta, acceptând că Traian Băsescu ne poate constrânge la soluţii negociate politic cu el, poate punem capăt formalunei mici crize, dar generăm o alta, şi generăm una mai gravă decât orice criză în relaţiile cu Bruxelles, o criză în relaţia cu propriii noştri cetăţeni care ne-au dat votul nu pentru a băga la puşcărie pe cineva, deşi mulţi vă spun clar că doreau ca toţi cei care au furat, ca toţi cei care au minţit, ca toţi cei car au încălcat legea să se ducă acolo, dar măcar să nu mai vedem această batjocură. Pentru că, poate că la Bruxelles, la Comisia în speţă, doamna Day… Bruxelles e un oraş mare şi frumos şi cu mulţi oameni grozavi, chiar şi în instituţii europene. Domnule, poate că acolo problema justiţiei din România se rezolvă dacă… suntem în 2013, problema noastră, să mai punem încă o dată un procuror general sau şef de DNA care a fost înainte şi care să numere acum cartuşele lui Năstase, deci care să ancheteze numai şi numai cazul Năstase şi încă vreo două din 2003, fără să vedem totuşi dacă din 2005, de când sunt ei procurori generali şi de când Băsescu conduce această ţară şi până acum, opt ani, să vedem, a mai existat corupţie la nivel înalt în România sau doar deputaţii ăia de la UDMR care şi-au angjat nevasta la biroul parlamentar?

Radu Tudor: De aici vine problema nominalizării Laurei Codruţa Kövesi. Milioanele de euro ale familiei Băsescu, milioanele de euro ale familiei Udrea-Cocoş, milioanele de licitaţii şi de fraude făcute de regimul Băsescu-Boc, niciuna dintre ele nu reprezintă un interes pentru doamna Kövesi. Vedeţi, băsiştii de care vorbeaţi şi propagandiştii lui Băsescu din presă, oamenii aceştia apără o imensă fraudă, care i-a alimentat şi pe ei, şi ne spun nouă: aha, vă opuneţi Laurei Codruţa Kövesi, pentru că nu vreţi să se facă justiţie. Nu! Nu vrem să mai fie tolerată în continuare o mafie care a distrus România, nu vrem să mai fie încurajată în continuare o turnătorie ordinară pe ici, pe colo, pe la Bruxelles şi prin alte părţi, cu intoxicări imense, cu teorii absolut, cum să spun, demne de Nicolae Ceauşescu, cu lovituri de stat, cu ‘agenturili’ şi aşa mai departe.

Crin Antonescu: Şi cu încă ceva, domnule Tudor, că aş vrea să spun acest lucru pentru telespectatorii dumneavoastră. Pentru toţi aceşti sinistraţi intelectual ai propagandei băsiste, care ţipă ori de câte ori cineva nu e de acord cu Băsescu, cu mutările sale la Parchet, că încercăm să obstrucţionăm justiţia, că Voiculescu, că Fenechiu… Domnule, oamenii trebuie să ştie. Voiculescu are nişte procese sau un proces pe rol, nu mai are treabă cu Parchetul. Procesul e într-o instanţă.

Radu Tudor: Şi se duce la instanţă, spre deosebire de Traian Băsescu, care nu se duce la instanţă.

Crin Antonescu: E dus, nu mai are nicio importanţă pentru procesul domnului Voiculescu cine e sau nu e la DNA. Fenechiu are un proces care e pe rol la Înalta Curte.

Radu Tudor: Şi se duce omul în faţa instanţei.

Crin Antonescu: Nu are nici el un dosar acum în lucru la DNA, ca să zici, ‘domnule, dacă vine cutare, i-l închide, dacă vine cutare, i-l trimite mai departe’.

Radu Tudor: Şi Traian Băsescu are un dosar pe rol în instanţă, domnule Antonescu.

Crin Antonescu: Bineînţeles.

Radu Tudor: Dar are imunitate, nu se prezintă în faţa judecătorilor şi obstrucţionează justiţia, folosindu-se de această poziţie a sa. Asta e marea diferenţă.

Crin Antonescu: Exact.

Radu Tudor: Toţi adversarii lui Băsescu se duc în faţa instanţei şi în faţa justiţiei. El e protejat.

Crin Antonescu: Exact. Deci, ceea ce spun eu acum nu are nimic de-a face cu încercarea de a întârzia, de a proteja pe vreunul din colegii mei în PNL. Păi, acolo sunt arhicunoscute cazurile, sunt invocate. Şi Atanasiu, şi Chiuariu au plecat din guvern aiurea, pe începeri de urmărire penală date în mod absurd, îndrăznesc s-o spun, de aceste parchete.

Radu Tudor: Şi s-au dovedit a fi nevinovaţi.

Crin Antonescu: Cine… Deci, ce interes am eu? Eu, personal, n-am avut şi n-am cum să am vreo problemă vreodată cu ceva. Oamenii, am spus – Relu Fenechiu are cazul pe rol, nimeni nu l-a obstrucţionat, nimeni nu-l obstrucţionează. Deci, din punctul acesta de vedere, ne e absolut indiferent cine conduce Parchetul sau DNA-ul în România. Dar din punctul de vedere al mesajului politic şi al răspunderii politice pe care acum noi o avem, că noi propunem, a face o astfel de propunere este cât de poate de grav şi nu întâmplător, oameni, oameni mulţi, oameni care n-au avut şi nu vor avea vreodată treabă cu DNA-ul, pentru că nu sunt demnitari, miile de oameni care vă scriu, da?

Radu Tudor: Enorm de mulţi. Enorm de mulţi şi de frustraţi de această numire.

Crin Antonescu: Se interesează, comentează şi judecă într-un fel sau în altul numirea acestor procurori. De ce? Pentru că ei au devenit personaje politice, domnule Tudor. De aceea, mii de oameni, sute de mii de oameni sau, ştiu eu, foarte mulţi sunt interesaţi de acest lucru, pentru că o chestiune care ar trebui să fie una strict profesională, până la urmă, discretă, şi care ar trebui să aibă doar criterii de integritate profesională, de integritate morală, de onestitate profesională, de pregătire profesională, s-a transformat într-o dezbatere politică şi nu întâmplător, Traian Băsescu găseşte în această zonă ultimul teren pe care el să mai poată câştiga, fără să mai aibă pe nimeni în spate, puncte.

Radu Tudor: Domnule preşedinte, Victor Ponta vă este în continuare partener, în ciuda acestei dezamăgiri pe care poate să v-o producă săptămâna viitoare?

Crin Antonescu: Domnule, Victor Ponta este în continuare cel mai bun partener al meu, este un om în care cred, este un om împreună cu care – sigur, nu doar noi doi, vorbesc acum simbolic, la nivelul co-preşedinţilor USL – ne-am înhămat, că ăsta e termenul, nu la vreo tipsie cu dulciuri a puterii, ci la răspundere enormă în faţa a milioane de oameni disperaţi. Sigur că îmi este în continuare partener, sigur că de aceea sunt şi eu la rândul meu alarmat, nemulţumit, îngrijorat de toate aceste lucruri, nu din cauza unor considerente electorale, ci pur şi simplu pentru faptul că, atâta vreme cât se poate lăsa impresia sau poate apărea riscul de a crede că putem să conducem o ţară cu sprijinul altcuiva decât a milioanelor de oameni care votează sau şi mai rău, ideea că „lasă că ştim noi de ce, că noi le facem de fapt bine oamenilor, chiar dacă lor nu le place sau nu le convine”, asta nu este bine, pentru că în politică sunt variabile, sunt compromisuri. În politică eşti înjurat uneori pe nedrept, dar dacă ştii tu de ce şi că este o cauză bună, o înduri şi pe asta, dar trebuie să rămână întotdeauna ceva cum este busola. Dacă ţi-a pus cineva un magnet acolo la busolă şi ţi-a falsificat acul, te-ai rătăcit.

Radu Tudor: Un pumnal, ca „În toate pânzele sus”, un pumnal strecurat la busolă…

Crin Antonescu: Te-ai ratăcit. Şi sper, niciodată, nici cu Victor Ponta, nici cu mine, nici cu careva dintre noi să nu se întâmple asta.

Radu Tudor: Trebuie să luăm publicitate şi revenim în patru minute, pentru concluzii. Am revenit alături de co-preşedintele USL, domnul Crin Antonescu. Domnule preşedinte, un minut şi jumătate pentru concluzii. Există riscul ca în urma acestor opinii diferite, Crin Antonescu nu o doreşte pe Kövesi, Victor Ponta spune că acceptă orice variantă în afară de Daniel Morar, existenţa USL să fie pusă în pericol?

Crin Antonescu: Unu – nimic personal, încă o dată o spun, cu doamna Kövesi, nici vreun proces de intenţie, nu ştiu ce va face în acest nou mandat, dacă îl va obţine. Poate că, există întotdeauna ipoteza minunată şi noi, creştinii, trebuie să credem în lucruri din astea că lucrurile vor sta altfel, dar numirea sau propunerea încă nu s-a făcut. O să discutăm exact după ce se face, dacă se face. Poate totuşi se face. Nu putem discuta aşa, ante-factum, foarte mult. Existenţa USL este un lucru care nu poate fi pus chiar într-o criză, şi aici nu avem de-a face doar cu o criză. Dacă asta se întâmplă, mă despart, pe acest subiect, pe această opţiune, fundamental, de Victor Ponta. Nu sunt de acord, nu i-o susţin. Asta nu înseamnă ruperea USL. Existenţa USL înseamnă ceva foarte mare, cu o responsabilitate foarte mare şi cu nişte teme de dus la capăt, teme care nu sunt punctuale, cine e procuror, nici măcar cine e preşedinte în 2014, sunt temele fundamentale care trebuie să facă din România o altă ţară, cu altă anvergură, cu alte aspiraţii, cu alte realităţi.

Radu Tudor: Mulţumesc pentru aceste precizări importante. Preşedintele PNL, Crin Antonescu. Hristos a înviat, credincioşilor romano-catolici! Papa Francisc ne-a făcut o surpriză extraordinară cu monseniorul Vladimir Ghica. Toate cele bune!

(Prin Monitoring Media, Antena 3 „Punctul de întâlnire”, Ora: 20.00)

Etichete:, , , , ,

7 comentarii pe “Emisiunea ”Punctul de întâlnire” de la Antena 3, invitat președintele PNL, Crin Antonescu – 31.03.2013”

  1. berenger 1 aprilie 2013 la 1:36 PM #

    grea e politica asta: daca crin rupe usl, face jocul lui basescu, daca crin nu rupe usl si o accepta pe kovesi, face jocul lui basescu. e capcana perfecta.
    oricum, in niciuna dintre variante crin nu mai are prea mari sanse la presedintie.

    Apreciază

    • Gondolin 1 aprilie 2013 la 2:02 PM #

      pe românește: ai cam vrea tu, Berenger 🙂

      Apreciază

      • berenger 1 aprilie 2013 la 2:47 PM #

        absolut irelevant ce vreau eu…

        Apreciază

        • Gondolin 1 aprilie 2013 la 4:01 PM #

          este – în măsura în care îți deformează percepțiile, modalitatea de procesare a informațiilor și deci și concluziile. Nu că ai fi singurul cu această hibă – o admit și la mine.

          Apreciază

      • berenger 1 aprilie 2013 la 6:21 PM #

        pai concluziile trase… nu exista. sunt variante alternative ale viitorului. repet, fie usl se rupe, fie nu, dar kovesi devine sef, basescu castiga, crin pierde. nu cred ca imi poti spune ca, daca se rupe usl, sau daca kovesi ramane sef cu toata bombaneala peneleilor, basescu pierde si voi castgati

        Apreciază

  2. alex 1 aprilie 2013 la 7:15 PM #

    berengere, ia o bere ! si gandeste mai atent.

    Apreciază

<span>%d</span> blogeri au apreciat: