Alina Gorghiu: Constituționalitatea văzută de CCR, argumentele mele

Decizia CCR de astăzi este departe de a fi mulţumitoare. Şi nu vorbesc aici în termeni de putere – opoziţie, ci de argumente strict juridice. Este un nou moment în care este evident faptul că CCR suferă din cauza argumentului politic, in sensul ca face publica o minuta care ma uimeste, lipsita de logica juridica.  Cu atât mai mult cu cât aici discutăm de principii, nu de cazuri particulare. Şi precizez acest lucru pentru că legiferarea acestui prag a devenit sinonimă cu momentul referendumului de demitere a lui T. Băsescu, în 2012, în mod total greşit.

Fireşte că vom respecta decizia CCR, cum prevede legea, dar o sa astept cu interes motivarea deciziei, pentru ca Nu cred sa existe vreodata undeva acceptata ideea ca o lege e constitutionala sub conditie, oricare ar fi ea. Adica nu e deloc juridic sa spui ca e constitutionala daca referendumul se va face dupa un an, dar e neconstitutionala daca declansezi procedura pe noua lege in 5 luni.

Cat despre prag, firesc era sa ia decizia pe care a luat-o, pentru toate argumentele pe care le reamintesc.

În raportul “Referendums in Europe – An analysis of the legal rules in Europe States“ – raport adoptat de Consiliul pentru alegeri democratice și Comisia de la Veneția. Majoritatea statelor nu prevăd un cvorum pentru validarea referendumului. Acolo unde există un cvorum, acesta poate lua două forme: cvorum de participare sau cvorum de validare. Cvorumul de participare presupune că votul este valid doar dacă un anumit procentaj dintre votanții înscriși în listele electorale permanente au participat la referendum. Cvorumul de participare ridică anumite probleme în sensul că cei care se opun propunerii supuse referendumului fac apel la ceilalți să se abțină chiar dacă reprezintă o minoritate în rândul celor interesați direct de problema respectivă.

Un cvorum de participare a majorității electoratului există in următoarele state: Bulgaria, Croația, Italia, Malta (în cazul referendumului de abrogare), Lituania, Rusia și Macedonia(referendum decizional). Comisia de la Veneţia în “Liniile directoare cu privire la referendumul constituţional la nivel naţional” cu prilejul celei de-a 47 adunări generale în 6-7 iulie 2001 susţinea următorul punct de vedere: în materia referendumului decizional de natură constituţională, ceea ce constituie scopul întregii operaţiuni nu este doar consultarea poporului, ci şi legitimarea eventualei decizii care ar putea rezulta din exprimarea voinţei generale. Prin stabilirea unui cvorum de participare relativ ridicat, aşa cum face legislaţia românească ( în condiţiile în care rata participării la astfel de consultări populare nu depăşeşte în niciun stat 40-45% raportat fie la numărul cetăţenilor, fie la cel al alegătorilor), se poate crea impresia că voinţa participanților la  referendum este lipsită de semnificaţie dacă nu întruneşte numărul necesar de participanți. În plus, un cvorum de participare dă impresia că cei care nu sunt interesaţi sau nu doresc să participe la deciziile importante sunt în fapt cei care decid și pe cale de consecință încurajează prezența scăzută la vot.

Cvorumul de participare relevă că este în interesul opozanților propunerii să se abțină mai degrabă decât să participe la vot și să voteze împotrivă. De exemplu, dacă 48% dintre electori sunt în favoarea propunerii, 5% sunt împotrivă și 47% intenționează să se abțină, cei 5% care se opun vor avea câștig de cauză, impunându-și punctul de vedere, chiar dacă în realitate sunt în minoritate. Comisia de la Veneția observă că încurajarea absenteismului pentru a se realiza un anumit demers politic, care altfel nu ar putea fi atins, prin impunerea în fapt a punctului de vedere al minorității nu este sănătos pentru democrație.

Impunerea unui prag ridicat de participare cu scopul de a invalida un referendum reprezintă un mecanism în urma căruia, cei care se abțin sunt asimilați celor care au votat împotriva propunerii care a făcut obiectul referendumului.

În legătură cu principiul simetriei invocat de unii juriști, Curtea Constituțională în decizia 731/2012 a reținut că acest principiu este prezent în dreptul privat fiind exclusă posibilitatea aplicării acestuia în dreptul public. Normele constituționale sunt asimetrice prin excelență, motiv pentru care nu e necesar un anumit cvorum pentru a legitima o anumită decizie.

În decizia menționată anterior, Curtea a reținut că niciun text constituţional nu condiţionează dreptul legiuitorului  de a opta pentru fixarea unei anumite majorităţi care să se pronunţe pentru demiterea prin referendum  a Preşedintelui României.

Potrivit aceleiași decizii, CCR a apreciat că participarea la referendum a majorității cetățenilor e doar un act de responsabilitate civică, prin care corpul electoral se va pronunța asupra unor măsuri importante, fără însă a reține obligativitatea participării unui anumit număr de votanți.

Având în vedere statistica prezenței la vot în ultimii ani, atât în România, cât și în alte state, consider că nu este realistă așteptarea unei prezențe la vot a majorității absolute a cetățenilor înscriși în listele electorale în ceea ce privește referendumul. Lipsa cvorumului sau introducerea cvorumului de participare mai redus le permite participanților să conștientizeze importanța votului lor și îi încurajează să participe în număr cât mai mare la scrutin.

Toate aceste aspect sunt menționate și în “Codul de bune practici în materie de referendum“ din  anul 2007 şi în opinia dată în anul 2012 de Comisia de la Veneția cu privire la referendumul din România.

sursa: AlinaGorghiu

Etichete:, , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: