KOABITARE… PÂNĂ CÂND? (partea a III-a: Nimic nu durează veșnic!)

Opinam într-un articol anterior că stratagema gubernatorului de la Cotroceni, aceea de a amâna la maximum numirea unui nou ministru la Transporturi ar putea avea două ținte:

  • fie Crin Antonescu, în cazul în care Băsescu știe ceva despre eventuale schelete din dulapul lui Ovidiu Silaghi, schelete despre care conducerea PNL nu are cunoștință și care, scoase la iveală în intervalul de 40 de zile pe care Băsescu și l-a luat, ar face practic imposibilă numirea și ar cufunda în penibil PNL-ul și conducătorul său).
  • fie Victor Ponta în cazul în care Băsescu știe ceea ce premierul încă nu a aflat, și anume schelete din dulapul lui Gruia, patronul firmei care a câștigat licitația CFR Marfă. Schelete (datorii la stat, trecute fraude financiare, anchete în derulare) care ar face imposibilă finalizarea vinderii CFR Marfă, ducând în penibil prestația ministrului interimar la Transporturi (nimeni altul decât premierul Ponta).

BasescuFelul în care au curs evenimentele în ultimele 10 zile mă fac să gândesc că mai degrabă a doua variantă ar fi cea adevărată. Jocul de imagine făcut de Traian Băsescu, felul în care pe de o parte s-a arătat îngrijorat de rezultatul licitației (în fapt aruncând torpile la adresa efortului de a încheia procesul de vindere a CFR Marfă) iar pe de altă parte îi punea piedici (căci ulterior discursurilor prezidențiale sceptice putem bănui că Gruia a găsit mai greu finanțatori care să acopere bonitatea bancară a firmelor proprii)

Guvernul a acționat poate cu timiditate la adresa gubernatorului, limitându-se la floricele de stil pe la televiziunile prietene și la o solicitare către președinție ca pe lista proximei ședințe a CSAT să fie inclusă discutarea proiectului de HG 526/24 iulie 2013 (pentru aprobarea condiţiilor principale ale contractului de vânzare de acţiuni ale Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfă C.F.R. Marfă). Solicitarea Guvernului României a fost făcută în baza dispoziţiilor articolului 4 litera d), care prevede că CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind  securitatea naţională dar a putut fi lesne deturnată în discuții sterile în CSAT, fără a exista un vot pe această temă, fără a fi primite informații pertinente… fără… mai nimic. Discuții constructive… adică discuții construind nici măcar castele de nisip.

Poate că președintele demis de popor o fi înregistrând punte de imagine din urma jocului cu CSAT, poate că nu. Sigur este că România nu câștigă nimic.

Tot atât de sigur este că Băsescu, președinte legal dar nelegitim, încearcă să iasă în față pentru a arăta că încă este în joc, că face cărțile, că mai are ași ascunși în mânecă. Vânare de vânt – soarta sa politică a fost decisă într-o zi toridă de 29 iulie 2012, când Băsescu a fost demis de popor. Și orice a făcut, face  sau ar încerca să facă, această realitate nu poate fi ascunsă cum nu poate fi uitată.

Pe de altă parte ”învierea” mediatică a gubernatorului de la Cotroceni are și o parte bună. Premierul Ponta a redescoperit virtuțile benefice ale existenței unei alianțe, USL, singura care îi poate garanta succesul în fața unei ofensive băsiste duse azi pe mai multe planuri. Poate că va descoperi și faptul că promisiunile acestei alianțe încă nu au fost îndeplinite. Nu acele promisiuni care cer alocări financiare (votanții USL nu sunt atât de tâmpiți încât să creadă că într-un an de zile Guvernul a descoperit Cornul Abundenței) dar măcar acele promisiuni care priveau de-pedelizarea vieții publice prin înlăturarea corupților și incompetenților portocalii de pe unde era aciuiți. ”Preluarea” sau ”ignorarea” acestora (în fapt – păstrarea lor pe funcții) de către noua putere nu înseamnă Dreptate până la capăt așa cum am promis.

Dar nu se poate face Dreptate până la capăt cu un acord de coabitare semnat alături de principala țintă a mâniei și disprețului electoratului USL…

Poate că ruperea simbolică a acestui rușinos și dăunător pact ar însemna faptul că premierul Ponta a înțeles până la capăt lecția ultimilor săptămâni.

alte articole pe aceeași temă:

KOABITAREA ”BĂSESCU – PONTA” SAU ”BĂSESCU VS PONTA”?
DESPRE KOABITARE ȘI CUI FOLOSEȘTE EA
KOABITARE… PÂNĂ CÂND?

Etichete:, ,

3 comentarii pe “KOABITARE… PÂNĂ CÂND? (partea a III-a: Nimic nu durează veșnic!)”

  1. Avatarul lui Necunoscut
    electra 7 august 2013 la 9:28 AM #

    asta cu scheletele nu e cumva santaj?

    Apreciază

    • Avatarul lui Necunoscut
      Radu Zlati 7 august 2013 la 11:36 AM #

      dacă există și nu sunt revelate public din partea celui care știe de ele, s-ar putea considera că este vorba și de un șantaj… Dar de ce nu ar fi primul bărbat al țării și primul șantajist al țării?

      Apreciază

  2. Avatarul lui Necunoscut
    redguy73 15 august 2013 la 9:22 AM #

    Dosarul lui Nelu Iordache ,poate fi un ”schelet”

    Apreciază