Koabitare… până când?

Încă de la primele zvonuri despre semnarea unui pact (acord, înțelegeri, oricum i-am zice!)  între Băsescu și Ponta, am bănuit că la mijloc este, din partea primului, vorba despre o cacealma. Evenimentele ulterioare (inclusiv cele de săptămâna trecută) mi-au dat dreptate. O cacialma, dar una, pentru Băsescu, câștigătoare.

La urma urmei, ce cărți avea în mână Băsescu, la semnarea pactului de coabitare? Destule: era încă stăpânul serviciilor, mai avea controlul asupra șefilor procurilor, precum și majoritatea în CSM și CCR, organisme profund politizate și care își arătaseră deja eficacitatea nefastă în cadrul Referendumului; de asemenea se bucura de un solid sprijin internațional, sau părea că se bucură încă de un astfel de sprijin. Pe de altă parte, Victor Ponta, cel pe care USL îl dorea premier, avea în mână părelnic mai puține cărți, dar fie și numai una era absolut câștigătoare (în politică nu se joacă precum în poker, aici un singur as bine jucat poate bate un ful de valeți…) – sprijinul masiv al electoratului, reflectat într-o zdrobitoare majoritate parlamentară. Cu această majoritate parlamentară, Ponta și Antonescu puteau reseta regulile jocului, puteau să îl impună pe Ponta prim ministru în fața unui președinte cu sabia unei alte suspendări asupra capului. Iar apoi puteau să imagineze și aplice un plan eșalonat în etape (nu totul odată, precum în iunie 2012) pentru a smulge lui Băsescu din mână, una câte una, toate pârghiile puterii amintite mai sus. Iar sprijinul extern pentru Cotroceni ar fi trebuit, în mod normal, să se tempereze odată cu desenarea pe cale cu totul democratică  a unei noi realități politice – în decembrie 2013.

Azi povestea este istorie, și știm că Ponta a preferat, în loc să își joace cărțile, să se înțeleagă cu gubernatorul. O înțelegere formulată în termeni favorabili Cotrocenilor și care, în afară de faptul că securiza numirea lui Ponta ca premier, nu aducea mare lucru pentru USL. În schimb acest pact de coabitare îl legitima pe Băsescu nu numai ca interlocutor de pe poziții egale al USL-ului, dar îl transforma practic în parte a puterii USL (atât premierul Ponta cât și președintele Camerei, Zgonea, consultându-l pe președintele în fapt demis de către popor și când era cazul, și când nu).

Dacă cel puțin dinspre partea PSD a coaliției s-au făcut încercări serioase de a se păstra înlăuntrul pactului de coabitare, din partea lui Băsescu și a gărzii sale pretoriene (instrumente de forță, scăpând unui control democratic) pactul a fost negat aproape clipă de clipă.

Ultima lovitură – cazurile Haysam-Silaghi-CFR Marfă, când Băsescu a atacat cu artileria grea, aducând nu numai acuzații grave guvernului și premierului dar și iscând practic o criză instituțională cu urmări concrete pe plan economic. Practic, în acest moment pactul de coabitare este nul dinspre partea Cotrocenilor. Și totuși, captiv al unui plan al cărei strategii poate că nu o vom cunoaște niciodată, co-liderul USL Victor Ponta continuă să creadă că respectarea dinspre partea guvernamentală a acesti pact caduc ar putea să aducă beneficii guvernării USL și sieși personal. Nu pot decât să sper că Ponta are dreptate, dar mă tem că se înșeală amarnic.

Între timp, președintele delegitimat de către popor (dar legitimat de către Ponta) începe să facă băi de mulțime, și-a creat un partid pentru folosință personală și pare mai în formă decât oricând în ultimii 3-4 ani. Concomitent cu aceasta, un lider marcat al PSD afirmă ritos la Antena 3 că Victor Ponta ”a fost și este cel mai mare dușman al președintelui Băsescu”. Chestie care, mărturisesc, mă reduce la tăcere.

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , ,

2 comentarii pe “Koabitare… până când?”

  1. electra 30 iulie 2013 la 8:58 AM #

    ponta o sa plinga in miini

    Apreciază

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Koabitare… până când? (episodul II – Ponta strike back…) | Radu Zlati - deputat de Gherla - 31 iulie 2013

    […] Koabitare… până când? […]

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: