Despre evaziunea fiscală și promisiuni electorale

Aveam oarece bănuieli înainte de a afla că încasările la buget pe primele 6 luni sunt cu peste 1 miliard de euro mai mici decât era planificat în bugetul de stat pe 2013. În întâlniri avute cu primarii din Colegiul nr 5 Gherla avertizasem deja pe cei mai optimiști dintre ei că rectificarea bugetară promisă nu va însemna un corn al abundenței revărsat asupra comunităților locale; și că nu neapărat va fi una pozitivă în ce privește bugetele alocate CJ.

Dar știrea că nu am reușit să atragem sumele pe care ni le propuseserăm pentru prima jumătate a anului 2013 nu este de bun augur. În special datorită faptului că această creștere a încasărilor fusese unul dintre pilonii proiectelor noastre economice, o sursă financiară care ar fi urmat să acopere unele creșteri ale cheltuielilor sociale. ”Evaziunea fiscală este prea mare, noi o vom reduce” afirmam ritos înainte de preluarea guvernării. Dacă în primele 6 luni de zile părea că ne vom ține promisiunea, după aceea se pare că lucrurile s-au întors, treptat, înspre starea de fapt din perioada Boc-MRU.

Pot exista mai multe explicații:

  • Fie că cei care contribuie la bugetul de stat au început să îți achite obligațiile mai puțin entuziaști, deoarece climatul economic din punctul lor de vedere nu s-a îmbunătățit pe măsura așteptărilor lor.
  • Fie că cei care combat evaziunea fiscală au acționat pe parcursul anului 2013m cu mai puțină eficiență – aproape firesc dacă ne gândim la starea de nesiguranță ce pare generalizată la nivelul funcționarilor publici, odată cu zvonurile (unele confirmate) despre noi și noi restructurări instituționale.
  • Fie că nouă, odată aflați la guvernare, ne-au trebuit doar 6 luni să preluăm evaziunea fiscală (sau cel puțin o parte a ei): fluxurile financiare și-au reluat în mare albiile de dinainte de aprilie 2013, doar că delta finală nu era una pedelistă, ci una USL. Nu ar fi de mirare această revenire la vechi și îndătinate obiceiuri, devreme ce o mare parte și șefuții și șefuleții din mecanismele de combatere a evaziunii fiscale sunt tot aceiași precum pe vremea lui Boc și Blejnar.

Oricare dintre cauzele enunțate mai sus ar fi adevărate, ar fi extrem de păgubos nu doar pentru bugetul de stat, pentru populația care și-a pus încrederea în noi, dar și pentru noi, USL: nu am fost trimiși în Parlament și la guvernare pentru a înlocui furăciunile lor cu furăciunile noastre

Reclame

Etichete:, , , , , , , , , ,

2 comentarii pe “Despre evaziunea fiscală și promisiuni electorale”

  1. alexc 28 iulie 2013 la 2:47 PM #

    1)”unele creșteri ale cheltuielilor sociale” distrug Romania. contribuabilii platesc pentru niste trantori, niste asistati
    2) 9 din 10 cei mai mari evazionisti sunt firmele de stat care nu isi platesc contributiile. privatizarea rapida este solutia. cat timp statul ia mai mult de jumatate din ce se produce de catre privati, este logic ca se face evaziune. altfel ar da faliment toate companiile. statul este opresorul firmelor private si face asta pentru a da contracte firmelor prietene.

    Apreciază

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Bugetul de stat – nedumeriri și temeri | Radu Zlati - deputat de Gherla - 30 iulie 2013

    […] într-un articol anterior unele nedumeriri și temeri asupra felului în care va fi configurat bugetul de stat conform […]

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: