Koabitare… până când? (episodul II – Ponta strike back…)

Se pare că un comentariu personal pe o platformă de socializare a făcut ieri deliciul unui moment (inspirat sau nu, nu comentez) la Antene, după ce a fost mediatizat de platformele media care urmăresc adâncirea sau crearea unor fracturi în interiorul USL. Comentariul despre care se făcea vorbire persifla încercarea unui lider PSD de a îl transforma pe premierul Ponta în cel mai vechi, mai constant și mai obstinat adversar al lui Băsescu. Încercarea era în sine ridiculă pentru toți cei care au un IQ peste 70 și o memorie care să rețină evenimentele măcar de pe parcursul ultimilor 5 ani de zile. Ani în care atitudinea lui Victor Ponta (dar și a partidului său) nu a fost constant anti-Băsescu: deși dominanta a fost de opoziție, au fost și destule momente de colaborare. Nu aduc aminte decât decembrie 2008, când de dragul unei guvernări facil obținute (și în urma unei anterioare defectări din partea PNL) PSD a acceptat oferta de guvernare alături de PDL-ul condus în fapt de către Băsescu. Acestei  colaborări datorându-se catastrofalul an 2009, când România nu a fost condusă conform realităților unei crize economice aflate în plină desfășurare. În 2009 guvernul PDL-PSD a cumpărat liniștea socială și voturi pentru prezidențiabilii Băsescu și Geoană (s-a văzut că în fapt mai mult pentru Băsescu…) adâncind criza; iar în acest guvern, Ponta era ministru…

Dincolo de acest apel la memoria colectivă, admit că, între aprilie și decembrie 2012, Victor Ponta a fost principala țintă a presei  băsiste (poate și a serviciilor… nu știm) deoarece, prin poziția sa de prim-ministru, el putea fi principalul adversar al gubernatorului de la Cotroceni; la fel cum partidul pe care îl conducea putea și ar fi trebuit să fie principalul inamic politic și ideologic a ceea ce reprezenta Băsescu și PDL.

Dar încă o dată o spun, semnarea Pactului de coabitare a adus beneficii majore lui Băsescu, beneficii care erau nejustificat de mari (în opinia mea personală) față de beneficiile obținute de către premier; cât despre România mă îndoiesc că statul român s-a bucurat de unele beneficii și avantaje: eventual nu a fost supus unor retorsiuni de către ”prietenii” externi ai gubernatorului…

Că Pactul avantaja în realitate o singură parte (și anume partea cu obraz mai gros, cea care nu și-a pus nici o clipă problema respectării înțelegerii, în spiritul și litera acesteia) s-a vădit în timp. Că Băsescu nu este omul care să respecte o înțelegere, chiar scrisă (el nu a respectat Constituția! Cine s-a putut amăgi ca vă respecta Pactul de coabitare?) s-a vădit mai ales în ultimele două săptămâni.

Și, în sfârșit, futilitatea acestui pact a fost sesizată și de către premier. Care, în ședința de guvern de marți, a spus:

Mă simt cu atât mai responsabil (…) față de cei care în urmă cu un an de zile, ca și mine, ca și dvs, au făcut un act responsabil și de curaj pentru această țară: au votat la referendumul pentru demiterea președintelui. Faptul că am fost 90 la sută n-a fost suficient, dar vreau să spun încă o dată cât de mult apreciez ceea ce au avut curaj să facă cei care au venit la vot (…) Noi suntem în continuare obligați să punem în aplicare idealurile acelor oameni pentru o Românie mai bună, o Românie mai stabilă economic și social și o Românie în care abuzurile unui sistem abuziv și nepopular să fie din ce în ce mai rare. Se întâmplă încă, văd cu mare supărare. Dar sper să fie din ce în ce mai rare și să găsim în viitor toate căile prin care să punem în practică ceea ce și-au dorit oamenii anul trecut pe 29 de iulie.

Cu alte cuvinte, premierul Ponta ia în considerare ca Băsescu să redevină persoana izolată politic și instituțional din iulie 2012, sau oricum înainte de mijlocul lunii decembrie 2012. Singura problemă este că premierul Ponta trebuie să facă figură de democrat, om politic responsabil și om de cuvânt (Băsescu nu are nici o obligație, fiind el ceea ce este)  în fața partenerilor externi, care au oferit binecuvântarea lor Pactului. Deci îi va fi mult mai greu să transforme aceste cuvinte în fapte. Pentru că România este în prea mare măsură dependentă de această binecuvântare externă.

Dar ceea ce s-a putut lega se poate și dezlega. Iar Alexandru Macedon ne-a învățat metoda cea mai simplă de a dezlega un nod.

alte articole pe aceeași temă:

Koabitare… până când?

Despre Koabitare și cui folosește ea

Etichete:, , , , , , , ,

Un comentariu pe “Koabitare… până când? (episodul II – Ponta strike back…)”

  1. Ivi 1 august 2013 la 9:46 AM #

    Da se poate dezlega simplu – …daca PNL-ul in primul rand, si USL-ul in intregime intelege si actioneaza recadrand disputa politica cu Basescu de la un „joc de putere” la un simplu „joc de imagine”…cand mai ai „un an si ceva” in „functia de guvernator” ilegitim (de un an) si, de cand s-au publicat datele recansamantului si ilegal (de o luna de zile), e simplu sa il metamorfozezi imagistic (prin comentariu politic…) pe fostul presedinte ilegitim si ilegal, in „gubernatorul paiata” si de acum inainte chiar in „notarul moțat”

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: