Koabitarea ”Băsescu – Ponta” sau ”Băsescu vs Ponta”?

basescu pontaAzi gubernatorul de la Cotroceni a ieșit din nou la atac. Ca să puncteze în urma ședinței CSAT, care a fost un fel de fâs simandicos…

Desigur, nu îmi pot explica de ce solicitarea Guvernului privitoare la convocarea CSAT propunea doar discutarea temei privatizării CFR Marfă, iar nu obținerea avizului din partea acestui organism (indiferent de poziția președinției asupra legalității unei astfel de solicitări). De ce guvernul USL i-a oferit muniție președintelui demis de popor.

Dincolo de această incapacitate a mea de a pătrunde  probabil jocuri mai subtile decât pot eu pricepe, este limpede că, una peste alta, din jocul de imagine pe tema implicării CSAT în privatizarea CFR Marfă, USL a pierdut câteva puncte. Câte? Vom afla la primul sondaj de opinie.

Dincolo de acest episod de scrimă politică, USL ar trebui să fie perfect conștient că guvernarea nu este un meci de box cu Băsescu… indiferent de miza meciului. Gubernatorului ori îi iei jucăriile (dacă tot nu vrei, sau nu poți, să îl demiți așa cum poporul a votat în iulie 2012), adică controlul unor instrumente de forță ori te prefaci că îl ignori, și când te referi la el nu îi spui decât așa cum eu l-am amintit mai sus: ”președintele demis de popor”. Până când acest popor conștientizează, la rândul său, că Băsescu poate este președintele CCR, și al unor alți ”prieteni”, dar nu mai este, după 29 iulie 2012, președintele poporului român. Sau mai este un președinte legal (pentru că așa s-a afirmat CCR) dar nu mai este un președinte din punct de vedere al moralității politice. Și nu unul legitim, în orice caz.

Guvernarea înseamnă nu un meci de box cu Băsescu, ci buna guvernare. Deci nu se confundă, cel puțin pentru mine, cu a fi bun cu unele categorii sociale (deși empatia și compasiunea nu poate fi străină actului guvernării, căci se guvernează prin și pentru oameni) și cu atât mai puțin cu unele persoane. Ci a fi mai ales bun cu destinul statului român. Iar asta înseamnă câteodată a privatiza iar altădată a nu privatiza, câteodată a exploata niște resurse minerale iar altă dată a prefera să nu le exploatezi. Și așa mai departe. Nu cred că există o matrice universală de aplicat statului român și situației noastre de acum, pentru rezolvarea problemelor la care ne raportăm; nici măcar matricea FMI. Dar cred că ar trebui să avem nu doar bună credință și patriotism, dar și fermitate în a ne respecta angajamentele politice din decembrie 2012, măcar ca să nu confirmăm butada care spune că cel mai greu lucru de anticipat este cum va evolua trecutul…

Și dacă ne întoarcem cu gândul la Decembrie 2012, ce ar fi să ne aducem aminte de propria noastră lozincă Dreptate până la capăt!?

Etichete:, , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: