Crin Antonescu – declarații din cadrul conferinței de presă susținută marți, 13 august 2013

Crin-Antonescu-presedinte-romania-senat”Bună ziua!

Mă bucur să vă revăd. Înţeleg că şi dumneavoastră manifestaţi un oarecare dor şi aş vrea din capul locului să vă spun că intervenţia mea de astăzi se leagă de un singur subiect, şi anume declaraţiile recente făcute de oameni politici din Ungaria pe teritoriul României şi privitor la cetăţeni români sau la România, chiar răspunsul lui Traian Băsescu de ieri. Acesta este singurul subiect pentru că nu sunt aici ca să răspund, să polemizez cu toate invenţiile de vară ale domnului Băsescu, ci pentru că acest subiect, la care mă voi referi, pe care l-am invocat, este chiar unul major, tratat într-un registru minor, dar subiectul în sine este unul major.

În fapt, domnul Vona Gabor, liderul partidului Jobbik, un partid din nefericire deja binecunoscut şi clasat în mediile politice europene şi nu numai ca un partid extremist, cu un discurs izolat, dar care ne aduce aminte de trista perioadă a anilor ‘40, cu conţinut explicit xenofob, extremist, rasist, antisemit, ultranaţionalist, liderul acestui partid recidivează în privinţa României, comunităţii maghiare din România, raporturilor dintre cele două ţări şi face declaraţii inacceptabile.

Eu salut reacţia Ministerului român de Externe, o reacţie promptă, o reacţie clară, o reacţie echilibrată şi o reacţie suficientă pentru ce înseamnă domul Gabor, formaţiunea sa politică şi contextul. Salut în mod special declaraţia preşedintelui UDMR, domnul Kelemen Hunor, o declaraţie impecabilă din punctul meu de vedere, o declaraţie care arată – şi asta este cât se poate de reconfortant pentru toată lumea, pentru toţi politicienii responsabili din România cred – că UDMR reprezintă responsabil şi singular adevăratele interese ale comunităţii etnice maghiare din România.

Ceea ce s-a întâmplat cu liderul Jobbik este un lucru inacceptabil, taxat şi taxabil ca atare, dar nu este cel mai grav lucru.  Pentru că vorbim doar de un lider al unui partid, parlamentar ce-i drept, dar nu de un reprezentant oficial al statului maghiar, în vreme ce în decursul ultimilor ani, noi am avut atitudini, gesturi, declaraţii ale primului ministru al Ungariei, domnul Viktor Orban, ale preşedintelui Parlamentului maghiar, ale unor responsabili importanţi din guvernul maghiar, din Ministerul de Externe maghiar, ale ambasadorului Ungariei la Bucureşti. Declaraţii, atitudini mult mai grave, pentru că veneau din partea unor oameni cu maximă reprezentativitate şi maximă responsabilitate la nivelul oficial al statului maghiar, cu atât mai mult cu cât între România şi Ungaria evoluţia relaţiilor diplomatice, relaţiilor oficiale a fost una foarte bună, începând cu Tratatul de bună vecinătate din 1996, cu Declaraţia privind parteneriatul strategic din 2002, cu toate evoluţiile care se cunosc până în anii din urmă.

Şi acum, punând la punct şi taxând, aşa cum repet MAE și chiar liderul UDMR au  făcut-o, declaraţiile aberante şi inacceptabile ale liderului Jobbik, să vedem totuşi cum s-a ajuns aici, care este cauza unor asemenea declaraţii.

Cauza este simplă, apropierea alegerilor din Ungaria şi faptul că de câţiva ani buni, România, parte a României, Transilvania, a fost consacrată ca poligon electoral pentru lupta politică din Ungaria. Cum s-a ajuns aici?  Între altele s-a ajuns sau în mod decisiv s-a ajuns pentru că șeful statului român, domnul Traian Băsescu, care ne spune ieri sau alaltăieri, când a vorbit de subiectul acesta, că a lăsat citez “ca șef al statului să vadă până unde merg lucrurile”,  a încurajat din rațiuni politicianiste interne, electoraliste, acest lucru. L-a încurajat atunci când, prin 2007, nemulțumit de faptul că UDMR nu i se aliniază, a susținut sub diferite forme, chiar dacă tacit, înfiriparea unor formațiuni extremiste în comunitatea maghiară din România, de tipul celei conduse de domnul Laszlo Tokes, formațiuni din fericire și mulțumită echilibrului cvasi-general al cetățenilor români de etnie maghiară, formațiuni din fericire minoritare, așa cum s-au dovedit la toate alegerile, minoritare în raport cu reprezentarea comunității maghiare din România.

A încurajat domnul Traian Băsescu această situație atunci când domnul Tokes Laszlo, europarlamentar român, a fost pus de către Viktor Orban vicepreședinte al Parlamentului European, cu acceptul parlamentarilor PDL membrii ai grupului PPE și cu lobby-ul explicit al șefului statului român pentru admiterea lui Laszlo Tokes, ne spune Laszlo Tokes care vorbește explicit, în declarații publice, despre pledoaria lui Traian Băsescu pe lângă președintele Partidului Popular European, Wilfred Martens.

Când, în acel moment, din opoziție noi am spus că nu este normal ca domnul Viktor Orban să desemneze un europarlamentar – cetățean român și ales în România – pe numele Ungariei, în fruntea Parlamentului European, am fost taxați extrem de sever, agresiv, și de Traian Băsescu, și de domnul iluminat Cristian Preda și de alții că suntem ultranaționaliști, că suntem șovini, că suntem în fel și chip.

Când Traian  Băsescu a ajuns în situația fără precedent pentru un șef de stat din istoria României de a mulțumi public primului-ministru al altei țări pentru alegerea sa ca președinte în România și de către cetățenii românii, atunci s-a creat un precedent și un ascendent pentru ca și domnul Viktor Orban, și toți ceilalți oficiali și neoficiali maghiari să facă poligon electoral unguresc din România, asta s-a întâmplat.

Traian Băsescu este singurul șef de stat din istoria România, socotindu-i și pe comuniști – fanarioții nu făceau conferințe de presă – care au mulțumit public, fizic între Viktor Orban și Laszlo Tokes, celor doi, pentru faptul că a fost ales președinte al României. Că i-ar fi mulțumit lui Laszlo Tokes mai merge cum mai merge, Laszlo Tokes era totuși cetățean român, conducea o formațiune politică mică, dar în România, activând legal în România, dar i-a mulțumit primului-ministru al altei țări. Când domnul Viktor Orban făcea recomandări unor alegători români din punct de vedere al cetățeniei, chiar dacă etnici maghiari, cum să stea în casă la referendum era un lucru inacceptabil. Traian Băsescu sigur că nu zicea nimic în afară de ”Mulțumesc”, cum se și cuvenea.

Nu mai departe de începutul lunii iulie a acestui an, Viktor Orban, politica sa despre care nu discutăm acum, că nu este treaba noastră direct în Ungaria, privitoare la revizuirea Constituției, privitoare la regimul statului de drept, este pus în discuție în Parlamentul European și se pune în discuție o rezoluție care atrage atenția asupra derapajelor care se petrec acolo. Ei bine, acestei rezoluții i se împotrivesc eurodeputații PPE, colegii de familie ai domnului Orban, cu vreo 30 de excepții, dintre care niciuna românească. Toți europarlamentarii PDL au votat în sprijinul lui Viktor Orban în iulie 2013, la Strasbourg.

Sigur că toate aceste lucruri au făcut ca declarațiile inacceptabile ale, de data aceasta, liderului partidului Jobbik să fie ceva curent, să fie ceva obișnuit. Iar în momentul în care domnul Traian Băsescu deodată declanșează de la Joseni sau de la Tușnad cruciada împotriva Budapestei, asta este ridicol. Este o atitudine nu de politică externă a unui șef serios de stat serios, este o atitudine provincială, politicianistă și electoralistă. Pe cine dorește să păcălească domnul Traian Băsescu este simplu, pe cine o mai putea păcăli cu vreun prilej sau altul în România.

Nu este nevoie de nicio cruciadă împotriva Budapestei și nu se poate asuma vreun lidership, ca să citez – se asumă de la Bruxelles. A ridicat vreodată Traian Băsescu în Consiliul European, unde dorește foarte tare să meargă și unde merge, vreo problemă legată de faptul că oficiali ai statului maghiar, în frunte cu primul-ministru Viktor Orban, colegul său de PPE, vorbesc lucruri nepotrivite? Nu. A ridicat vreodată Traian Băsescu sau oamenii săi din PPE, în interiorul acestei formațiuni politice, la nivel european, problema aceasta? Nu. A ridicat-o vreodată Traian Băsescu într-un dialog bilateral cu Viktor Orban, cu președintele Ungariei, cu cineva din oficialii statului maghiar? Nu. O ridică la Joseni, n-o ridică pentru cei din Ungaria, care trebuie să-și ia seama totuși că nu se poate proceda așa în raport cu un stat, cu un vecin, cu un partener ca România, ci o ridică pentru câți electori mai găsește pe vară și pe toamnă în România.

Ori, dincolo de toate aceste lucruri și toate aceste aduceri aminte cred eu necesare, dincolo de polemica și de toate lucrurile care ne despart, eu cred că trebuie să înțelegem din toată această istorie un singur lucru. Ne batem în politica internă, polemizăm în politica internă în chip natural, ca oameni politici, ca lideri de partide, încercăm să strângem puncte electorale, dar nu ne putem permite, dacă avem o minimă responsabilitate față de interesele solide, profunde, pe termen lung ale României, nu ne putem permite să aducem politica externă în această zonă a jocului electoral. Pentru că, în fond, asta s-a întâmplat, pentru că, din interesul pentru câteva puncte necesare, Traian Băsescu a permis, a invitat chiar, a cauționat transformarea României în poligon electoral pentru Viktor Orban și, iată, acum, pentru partidul Jobbik, care este detestat, respins, contestat la Bruxelles, ca și la Washington, și acum, tot dintr-o încercare, repet, stângace, vecină cu penibilul, declanșează cruciade împotriva Budapestei.

România lui Traian Băsescu nu are cum să conducă ceva împotriva cuiva sau pentru ceva. Pentru că, deși cu atâtea probleme, deși din ce în ce mai contestat la nivelul unor lucruri de fond, din ce în ce mai criticat, Viktor Orban continuă să fie un lider care în Europa vorbește apăsat, în vreme ce Traian Băsescu, în 9 ani de zile, a făcut din România, din păcate, un membru al Uniunii Europene ținut la colț, cum nu este Ungaria, deși în România niciodată valorile fundamentale ale statului de drept nu au fost amenințate cum sunt în Ungaria, un membru al Uniunii Europene monitorizat, monitorizat la nesfârșit, monitorizat sine die, monitorizat fără criterii, așa cum nu este și nu a fost niciodată Ungaria, un membru al Uniunii Europene pus mereu în discuție, pus mereu sub diverse suspiciuni, pus mereu să stea în picioare în vreme ce alții stau jos, pus mereu în postura de elev în vreme ce alții sunt profesori. Asta a făcut Traian Băsescu cu România și de asta Traian Băsescu nu are cum să declare nici de la Joseni, nici de la Bruxelles, nici din altă parte că asumă vreun lidership.

România are nevoie de lideri credibili, de lideri serioși, care să facă politică externă pe baza principiilor, pe baza valorilor, interesului național pe termen lung, cu o rază lungă de acțiune, cu consecvență, cu seriozitate, nu în funcție rezultatul unor alegeri interne sau altele, în care putem ciupi niște voturi de la o comunitate sau alta. România are nevoie de prestigiu, de dobândirea calității ei depline în fond, nu în formă, de membru cu drepturi egale al Uniunii Europene și atâta vreme cât România va face acest lucru, nimeni din Ungaria nu-și va mai permite să vină în România și să facă așa ceva, cum de altfel nu s-a întâmplat totuși, atâția ani de zile, până când jocurile politice din interior ale lui Traian Băsescu nu i-au adus pur și simplu pe domnul Viktor Orban și pe ceilalți în această situația, repet, creând un precedent și creând un ascendent.

Politica externă nu se face, cel puțin în vremea noastră și cel puțin în spațiul nostru, cu declarații de război, cu declarații de ofensive, cu declarații de punere la punct a cuiva sau altcuiva, în context, repet, electoral. Asta este provincialism, asta este marginalitate, asta este caricatură. Ori, România merită să se comporte serios, să fie reprezentată serios, să fie tratată serios. România merită să nu mai fie victima alegerilor din alte țări. În România, de câte ori sunt alegeri în Ungaria, în ultima vreme, avem campanii. În România, de câte ori se pune problema aderării la spațiul Schengen, deși toate criteriile sunt îndeplinite demult, toate, nu putem, pentru că sunt alegeri în Olanda, într-un rând, pentru că mai devreme alegerilor din Olanda se nimerește să fie alegeri în Germania, dacă sunt alegeri în Germania se mai nimeresc prin alte părți, prin Finlanda. Nu putem continua asta.

Despre mine și despre Victor Ponta s-a spus – a spus-o Traian Băsescu, au spus-o oamenii săi, propaganda sa neobosită, bine hrănită – că suntem descalificați în politica externă, izolați pe plan internțional. Și eu vă reamintesc că, în jumătate de an, mai puțin de jumătate de an, premierul Victor Ponta a avut întâlniri la nivel înalt practic cu toată Uniunea Europeană, mai mult cred decât a avut Traian Băsescu în două mandate – cu președintele Franței, cu premierul francez la Paris, cu premierul francez la București, cu cancelarul german, cu premierul spaniol, cu regele Spaniei, cu premierul Poloniei, cu atâția și atâția alții.

În calitate de președinte al Senatului, am avut întâlniri la București sau în Europa cu omologi ai mei – la Madrid, cu președintele Senatului spaniol, la Londra cu toți președinții de Senate din Europa, la Londra cu baroneasa D’Souza, speakerul Camerei Lorzilor, la București cu speakerul Camerei Comunelor, cu președintele Parlamentului turc, în Croația și în altă parte. Nu suntem deloc izolați, suntem niște oameni care ne reprezentăm din poziția noastră țara, încercăm să recuperăm statutul României, statut pierdut din rațiuni politice electoraliste interne de Traian Băsescu și guvernele sale în ultimii ani.

Ori astăzi, din punctul acesta de vedere, nu este nevoie de vreo cruciadă împotriva Budapestei, este nevoie ca noi să fim constanți, să fim serioși, să fim fermi, să nu punem niciodată două, trei, cinci, șapte procente în niște alegeri interne care urmează deasupra interesului național, a prestigiului național, fără de care niciun fel de lidership, nici pentru punerea la punct a Budapestei, nici pentru altceva nu va putea fi asumat vreodată.

Închei cu speranța că peste cinci ani, în 2018, atunci când vom sărbători un secol de la întregirea României, România va fi reprezentată demn, constant, prestigios, și de către președinte, și de primul-ministru, și de toți cei care o reprezintă, că în anii care ne mai despart de acest moment extraordinar politicile autorităților române, Guvernul român în țară, la nivelul Uniunii Europene vor face ca, în această țară, toți cetățenii, toate comunitățile, că este vorba de români, de maghiari sau de alții, să trăiască ceva mai bine, să trăiască ceva mai civilizat în sensul libertății, în sensul prosperității și în sensul prestigiului de care toți cetățenii români să ne bucurăm în Europa. De asta avem nevoie, asta sperăm și nu momente caraghioase de vară de la Joseni sau din altă parte.”

Etichete:, , , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: