Nu știu ce este mai rău pentru economia reala a României ca d. Isarescu sa se mire pentru ca nu înțelege ce face ori ori sa se mire prefacut.
Lipsa reactualizarii si defazajul recurent fata de realitatile economice al d. Isarescu fac ca excesul de manipulare a opiniei publice in căutare perpetua de alt vinovat sa diminueze eficiența unui alt canal al politicii unei centrale si anume credibilitatea si “moral suasion”.
Indiferent de ipostaza pe care doar Istoricii o vor clarifica, efectul negativ al acțiunilor d. Isarescu asupra economiei reale si a sectorului bancar este o certitudine, dincolo de orice mirare prefacuta.
Canalul de transmisie prin dobânzi al politicii monetare a fost colmatat in Octombrie 2008.
Bancile se retrag pentru ca mediul de afaceri este ostil. Dacă au de ales între mai multe destinații banii se duc după rentabilitatea anticipata ajustata la risc cea mai buna.
Nimeni nu s-a așteptat ca după ce a provocat derapajele economiei pre-criza printr-o politica monetară si de credit prociclica, d. Isarescu sa persiste in greșeală doar pentru a își sterge urmele.
Rezervele minime obligatorii ridicate, normele de restructurare si provizionare abrazive care afectează companiile si populația, normele de creditare restrictive, dobânzile reduse cu întârziere, intervalul amplu de evoluție al dobânzilor, lipsa legislației pentru obligatiunile ipotecare si lipsa instrumentelor de injectare a lichiditatii pe termen lung fac ca clientela băncilor sa fie afectată.
O clientela bancară afectată puternic si fără ca bancile sa aibă posibilitatea sa o asiste pentru alunecarea peste portiunea curenta de ciclu economic datorită rigiditatii d. Isarescu si decuplarii de la realitatile economiei reale, fac ca atritia sa diminueze portofoliile iar pierderile sa creasca.
Fără o eliminare rapida a restrictiior de creditare si restructurare, o diminuare a rezervelor si a dobânzilor si o cuplare a celei de intervenție cu cele de piața România va întra iar in recesiune înaintea expirarii mandatului d. Isarescu si pana când sa se poată restabili interesul finantatorilor pentru România.
sursa: VoxPublica
Radu Zlati 
isarescu are multe pacate, bineinteles, inclusiv acela ca ar putea candida la presidentie la anul (putine sanse, dar oamenii puterii sunt grijulii). numai ca consilierul premierului scapa si perla: `Bancile se retrag pentru ca mediul de afaceri este ostil.` cui se datoreaza asta?
ApreciazăApreciază
se datorează multor factori, dar (eu o spun maimult sau mai puțin de vreo doi ani) inclusiv BNR, care până acum a fost ocolită atunci când s-au arătat cu degetul potențialii vinovați. Inclusiv pentru intrarea în criză și pentru felul în care ea a fost ”rezolvată”
ApreciazăApreciază
daca isarescu va candida (caci, sa fie clar, asta-i motivatia articolului consilierului premierului), cea mai mare prostie a unui candidat usl (sau pnl sau psd) ar fi sa-l atace pe acesta pe teme economice. va fi distractiv…
ApreciazăApreciază
Isar nu este consilier al premierului; și nici a lui Crin, după câte știu eu. Isar duce de mult timp o cruciadă personală împotriva lui Isărescu. Dincolo de asta când are dreptate, are dreptate.
ApreciazăApreciază
consilierii premierului au scos cateva aberatii saptamana trecuta ca mi-au acaparat chiar si referintele. mea culpa. oricum, consideratiile asupra motivatiilor lui isar raman valabile, pentru ca, desi are ceva personal cu isarescu, este motivat si partinic, in calitatea sa de ministru in guvernul ponta 1.
ApreciazăApreciază
Nu este nici motivat și nici partinic. Se pare că acum este trecut pe o linie moartă atât pe linie administrativ-guvernamentală cât și de partid așa încât îi lipseste motivarea la care faci aluzie. Ceea ce îi lasă timp să scrie și să se exprime pe sine… :)
ApreciazăApreciază
2 cuvinte despre ce a zis ilie sarbu , ca vrea 45-49% la europarlamentare pentru PSD.
daca se intampla asa, avem urmatoarele:
1)psd ia un scor de proportiile scorului lui victor orban din sondajele actuale
2)psd beneficiaza de toate lucrurile bune ale guvernarii, pnl nu beneficiaza cu niciun procent, deci imi dau seama de ce crin il ataca pe ponta, trebuie sa convinga niste nehotarati
ApreciazăApreciază
De-aia nu l-a desemnat Antonescu la Economie? :mrgreen:
Oricum, Gerea a făcut frumos în faţa cui trebuia – şi ce simpatic îmi era, şi nici nu ştiţi ce dureros mi-a fost să-l desfiinţez, atâta doar că „opera” o începuse el – e şi criminal de căţei, şi co-semnatar al iniţiativei cu închinarea la idoli (ştiţi, aia că n-ai voie să „minimalizezi holocaustul”), prin care Crin Antonescu şi-a pus cruce şanselor prezidenţiale. Probabil, chiar candidaturii, fiindcă PNL pierde enorm la europarlamentare din pricina acelei iniţiative legistative prin care Niels Şmeker l-a terminat. Avea foarte mulţi simpatizanţi în medii sigure, fidele, i-a pierdut fără să câştige în schimb nimic altceva decât dispreţul. Al tuturor taberelor. Că adversarul te respectă dacă eşti respectabil şi te dispreţuieşte dacă reuşeşte să te facă să abjuri, iar susţinătorul te susţine dacă nu te transformi în contrariul reprezentării lui.
Pentru un candidat prezidenţial, dimensiunea naţională este crucială, e chiar liantul între alegători atât de diferiţi în rest, chiar din perspectiva apartenenţei sau a simpatiei/viziunii politice. Crin Antonescu şi-a exterminat însăşi dimensiunea definitorie a identităţii lui politice, şi-a negat reprezentativitatea anterioară de apărător al demnităţii naţionale, s-a sinucis politic şi electoral. Crin Antonescu se definea electoral ca ultim apărător al României în calea campaniei antinaţionale prin care se vizează distrugerea ei.
Dacă nu retrage proiectul de lege totalitară nu mai are nici o şansă. PSD oricum nu-l va susţine – decât, cel mult un mic fragment de electorat onest, nici PC – care votează de mai multă vreme cu Ponta, iar PNL nu-i suficient – şi nici n-ar mai fi motivat, mai ales că, repet, rezultatele la europarlamentare se anunţă proaste, dacă nu catastrofale, de aşa natură încât PSD să ia, ulterior, totul.
Cartea Roşia Montană nu-i suficientă, a pornit tardiv şi unii îl suspectează de oportunism, mai ales că şi Ponta a avut grijă să spună că Antonescu s-a pronunţat contra proiectului RMGC doar după ce au început, intens, protestele de stradă. Până atunci, vorbise în doi peri, după poziţia tranşantă de la moţiunea de cenzură care a dus la căderea guvernului MRU. Acolo e Crin Antonescu, identitatea lui a devenit amintire. Ca să (re)devină credibil pe tema resurselor, nu-i rămâne decât să se pronunţe ferm contra proiectului Chevron, pe motiv că e o nebunie să permitem chiar şi explorarea în condiţiile fenomenului seismic recurent, dacă nu continuu, din zona Galaţi-Bârlad. Plus, pe de altă parte, Vrancea. Dar dacă iarăşi aşteaptă ca mai întâi zeci de mii să protesteze contra explorării gazelor de şist, ca şi contra cianurilor pregătite pentru holocaustul la adresa Ţării Moţilor, ratează ultimul start şi chiar nu-l mai crede nimeni.
Mai are ofensiva promisă contra poliţiei politice – să pice, adică, la Senat, Codurile care legiferează statutul stalinist al procurorului şi proiectul care legiferează la loc punerea sistemului judiciar sub tutela serviciilor, de tip securistic. Mai are ancheta anunţată acum vreo lună asupra activităţii – şi a însăşi utilităţii – ANI, anchetă pe care a cam lăsat-o baltă.
Vă apreciez în mod deosebit şi sub nici o formă n-aş vrea să vă provoc neplăceri, deci, nu-i nevoie să publicaţi comentariul. De fapt, am să-l public şi pe blogul meu.
Ştiţi cum e să fii alegător şi să ai nu un sentiment, ci o constatare a dezolării, a lipsei de alternativă? Nu cred că ştiţi, pe vremea în care nu eraţi încă demnitar exista speranţă. Cât cuprinde! Acum, făcută scrum.
ApreciazăApreciază
am aprobat comentariul. Târziu, dar numai acum am ajuns la un computer. In mare parte sunt de acord cu dvs, chiar dacă tonul pe care l-aș folosi ar fi mai puțin aspru.
ApreciazăApreciază