USD – o construcţie sinucigaşă (preluat de pe blogul Contele de Saint Germain)

usdAtâta vreme cât era asociat cu PNL, PSD se bucura în ochii electoratului de o doză de indulgenţă, de o diluţie a fibrei sale de roşu dur. Asta îl făcea mai  digerabil, trecând până la un punct în uitare  baroniadele şi mineriadele de tristă amintire şi mutând accentul de intoleranţă furioasă către securisticul portocaliu. Paritatea în cadrul USL a celor două partide principale era îndreptăţită tocmai de acest soi de complementaritate: PSD mai mare numeric şi electoral dar PNL mai credibil şi mai puţin vulnerabil moral. Atunci când Traian Băsescu ataca furibund USL de corupţie şi de tentativă de subjugare a justiţiei, românul moromeţian se foia pe laviţa lui din pridvorul casei,strâmba din nas şi mormăia sceptic: “minte, domne, prea-i pune la grămadă de parcă toţi ar fi bandiţi, o apă şi-un pământ, doar el bun şi farfuza lui”.

Acum, prin crearea USD, percepţia populară se va schimba radical: “i-au scos afară pe liberali care, cât de cât, erau mai cinstiţi, ca să fure ei mai lesne şi să se scape unii pe alţii de pârnaie. Cum să ingăduie printre ei un neamţ (şi la Interne, culmea!), că ăla nu ştie multe şi le dă peste mână una – două?

Condiţiile sunt cât se poate de prielnice pentru o asemenea judecată sumară. Istoria de după revoluţie e nemiloasă: PSD – mineriade, corupţie şi baroni locali, UNPR – partid de traseişti, curvele generalului izmană ţucălar pe la toate guvernările, PC – partidul unei televiziuni şi a unui securist din aceeaşi esenţă cu Băsescu. Cine să mai dreagă imaginea acestui blestemat din naştere USD când nu numai că liberalii nu vor mai fi acolo să le ridice cât de cât cota de încredere dar îi vor mai şi ataca din opoziţie?
Am auzit multe voci, chiar printre prietenii mei de pe blog, că Antonescu ar exagera în ultima vreme cu intransigenţa sa justiţiară (tot mai asemănătoare cu aceea, ipocrită, a lui Băsescu), că până mai ieri ataca şi el abuzurile DNA şi poliţia politică a preşedintelui, pentru ca acum, deodată, să fi devenit un fel de vocea Ambasadei SUA în materie. Da, schimbarea este evidentă şi surprinzătoare însă trebuie citită în altă cheie decât aceea facilă şi tendenţioasă a pactizării lui Crin Antonescu cu Traian Băsescu. Cheia corectă, după părerea mea, este următoarea:
PSD, dimpreună cu sateliţii săi constituenţi ai USD, s-au lansat în ultimele luni în vaste operaţiuni de reducere şi marginalizare a PNL în schema guvernării. “Doi şi-un sfert” le-a fost luat liberalilor de la interne fiind trecut în subordinea directă a cuplului Ponta – Oprea. Transgaz, Romgaz şi alte mine de aur ale executivului au fost glisate spre zonele de autoritate pesediste. Ministere grele, încredinţate iniţial PNL (finanţe, transporturi) au fost practic rupte în două pentru a avea şi PSD felia lui de prăjitură. Exemplele ar putea continua cu incalificabile injusteţi în teritoriu, unde reprezentanţii PNL au devenit mai mult decorativi.  Şi toate scestea în numele dimensiunii mai mari a USD, a faptului că paritatea convenită iniţial, acceptată într-un puseu de entuziasm, ar fi inechitabilă.
În acest context, după multe şi dureroase concesii, Crin Antonescu s-a decis să pună piciorul în prag: de acord, sunteţi mai mari, sunteţi mai mulţi dar nu cumva sunteţi şi mult mai vulnerabili in faţa justiţiei? Nu cumva noi, prin prezenţa noastră vă cauţionăm? Iar dacă nu v-am mai cauţiona (ca acum, când ne riscăm astfel propria imagine) şi am  lăsa justiţia să-şi facă treaba pe bune şi până la capăt, voi aţi avea mai mult de câştigat sau mai mult de pierdut? Dacă noi v-am lăsa să vă apăraţi singuri de tăvălugul DNA, fără să mai protestăm alături de voi fată de abuzurile băsiste şi trăgând din asta dublu avantaj pentru PNL, îmbunătăţirea imaginii pe plan international şi decredibilizarea voastră în faţa electoratului, v-ar conveni mai mult?
Mesajul lui Crin Antonescu, deşi destul de limpede (referiri la respingerea legii amnistiei, la votarea în parlament a cererilor DNA de arestări preventive etc.) a fost luat în derâdere de adrisanţi. Dan Voiculescu chiar a plusat, criticându-l dur pe Antonescu la congresul conservatorilor şi dând semnalul, practic al deschiderii ostilităţilor care azi au ajuns unde au ajuns. Dacă ar fi să numesc un responsabil principal cu actuala criză din USL, l-aş numi fără ezitare pe Dan Voiculescu. El a atacat primul, el l-a împins pe Daniel Constantin să facă tot felul de declaraţii provocatoare la adresa lui Crin, el  a cerut reducerea drastică a prezenţelor lui Antonescu la Antena 3 (mai ales în direct, ca invitat în platou), el, sunt sigur, l-a influenţat decisiv pe Victor Ponta să oficializeze USD şi să îl respingă pe Johannis prin tertipul numit Daniel Constantin vicepremier.

Astfel s-a ajuns aici, pe drumul fără de întoarcere. USL se destramă şi dispare, USD este tras, forţat, în prim plan, să-l înlocuiască. Doar că forcepsul acestei naşteri precipitate a deformat noua creatură, USD prezentând deja două malformaţii respingătoare: prima este debutul său parlamentar, întâia sa majoritate pe care, parcă simbolic, a dedicat-o respingerii arestării preventive a unui mare mafiot din rândurile sale. Cosma, de la Ploieşti, fusese dovedit chiar de Antena 3, cu ceva ani în urmă, drept un stâlp al corupţiei locale. A doua malformaţie, ce va urmări acest mic monstru până la dezintegrarea sa, cred eu nu foarte îndepărtată, este trocul aducerii sale pe lume: Klaus + Johannis contra Oprea + Voiculescu. O mai clară emblemă a valorilor, care să definească diferenţa de fond dintre USL şi USD, greu va mai putea fi găsită.

Până la alegerile prezidenţiale USD va deveni (garantez cu promisiunea că dacă mă înşel închid blogul ăsta imediat) simbolul incontestabil al stângii lacome şi corupte, mai detestat chiar decât PDL-ul lui Băsescu de către populaţia onestă a tării. Vor contribui la asta  trei motoare puternice, aproape imposibil  de blocat: istoria neagră a partidelor fondatoare,  precaritatea umană şi morală a unora dintre membrii lor marcanţi şi efectul devastator al unor critici ce vor curge, încrucişat, din direcţii complet opuse, spre bazine electorale absolut disjuncte.  Sigur, în anumite momente ale lansării acestor critici, unele pornind din tabăra lui Crin Antonescu, altele din cea a lui Traian Băsescu, se va putea crea impresia unei conivenţe a celor doi. Întrucât singurul care ar avea de câştigat dintr-o astfel de conivenţă ar fi Traian Băsescu (şi de aceea va încerca prin toate mijloacele să o sugereze), sper din tot sufletul (şi cred puternic în asta) că domnul Antonescu va avea înţelepciunea să ştie să evite crearea unor confuzii de acest fel.

Dar, până atunci, mai e mult. Teoretic, Victor Ponta ar mai avea încă timp, până luni, să se salveze. Mi-e greu însă să cred  că are şi forţa de a se desprinde din cleştele de boa constrictor al baronilor săi nesăţioşi şi fără minte.

Viziunea dezastrului in care se aruncă acest USD de mucava, precum într-un ritual barbar cu flăcări mistuind necruţător tot ce ating, îmi stârneşte aproape un sentiment de milă. Milă mai ales pentru Victor Ponta alături de care am fost de multe ori, în ultimul an,  prin articolele mele. Regret că nu am atâta forţă de convingere să-l ajut să evite dezastrul. Să-l influenţez să-i ceară o întâlnire privată lui Crin şi să încerce, ca între doi bărbaţi de stat tineri, inteligenţi şi bine intenţionaţi, să pună bazele temeinice ale unui nou început.
Nu pot să înţeleg cum de Victor Ponta nu vede flăcările dezastrului ce-l paşte. Totuşi trocul Klaus Johannis contra Oprea + Voiculescu este catastrofal pentru imaginea şi credibilitatea PSD. Să-şi fi băgat din nou coada în poveste Aliodor Manolea, ca atunci când, cu o zi înainte de prezidenţiale, l-a trimis pe Geoană să se relaxeze la Vântu? N-ar fi exclus. Cam cu asta seamănă!

Sursă: Contele de Saint Germain

Etichete:, , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: