Guvernele Ponta 2 și 3 au fost posibile deoarece electoratul român într-o largă majoritate a votat un program de guvernare care îmbina unele măsuri de dreapta (mai buna colectare, combaterea evaziunii fiscale, măsuri de relaxare fiscală) cu măsuri de stânga (protecție socială, anularea unora dintre măsurile de austeritate din perioada Boc). Acest program stânga-dreapta a fost propus românilor în perioada 2011-2012 (când au fost lansate viziunile sectoriale ale USL); a fost reluat imediat după preluarea puterii în aprilie 2013, constituind primul program de guvernare USL; a fost propus electoratului în decembrie 2013 și a garantat, alături de chimia personală ce părea că leagă pe cei doi co-lideri USL, Crin Antonescu și Victor Ponta, victoria (neașteptată în proporțiile ei) la alegerile parlamentare.
Ce a rămas din promisiunile de relaxare fiscală din 2011-2013? Mai nimic acum, în martie 2014.
Este adevărat, guvernul Ponta în ambele sale componente (atât cea social-democrată cât și cea liberală) nu a dovedit că are tăria să rupă determinările unor angajamente internaționale asumate anterior, în perioada guvernărilor Boc-Băsescu. Dar nici că a încercat să dobândească respectiva tărie – deși avea în spate suportul clar exprimat al electoratului român. S-a văzut în experiența maghiară că, dând dovadă de ceva mai mult curaj și determinare decât a dat dovadă premierul Ponta, nu numai că se poate arunca mănușa creditorilor internaționali (dintre care FMI a devenit nomine odiosa pentru mulți dintre români) dar se poate asigura, totodată, o relansare economică însoțită de redistribuirea unor avantaje financiar-fiscale către propria populație.
Dată fiind relația de vasalitate între guvernul român și creditorii săi a fost continuată o politică fiscal-financiară păguboasă, un joc de sumă nulă sugerat de FMI: au fost promovare unele măsuri de relaxare fiscală (de exemplu scăderea TVA la pâine) dar cu prețul impunerii unor noi taxe și/sau impozite: ce se da pe mere, se lua pe pere. Astfel forțele vii ale economiei românești au continuat să fie impozitate ca și până la preluarea puterii, ba chiar au apărut dări noi.
După decesul USL (deces politic forțat de către PSD) în mod fals premierul Ponta a susținut în nenumărate rânduri că noul guvern, Ponta 3, continuă neabătut liniile de forță ale programului USL. O jumătate de adevăr, dar o jumătate de adevăr care valora nici mai mult nici mai puțin cât o minciună întreagă.
Căci în loc de asumarea clară a măsurilor de relaxare fiscală (așa cum fusese atâta timp cât exista USL și PNL asigura portofoliul Finanțelor) precum reducerea CAS la angajator și neimpozitarea profitului reinvestit, aceste măsuri au fost condiționate de momentul în care ”cadrul fiscal-bugetar” va permite implementarea. Cu alte cuvinte, ne spune domnul Ponta, eu îmi doresc o relaxare fiscală pentru firme, dar mai întâi să am un excedent bugetar. Ori, cu o economie care este dincolo de marja de eroare a creșterii numai datorită milei lui Dumnezeu și unei recolte bogate, cu două rânduri de campanii electorale la poartă și pomeni electorale trebuind a fi asigurate din ugerul sleit al bugetului, ar trebui să fim exagerat de optimiști să credem că va exista un excedent bugetar și că aceste măsuri de relaxare fiscală vor fi luate în 2014, așa cum guvernul USL s-a angajat și așa cum părelnic și mincinos guvernul PUPU (PSD-UDMR-PC-UNPR) a continuat să susțină, cam cu jumătate de gură.
”Minte-mă frumos” pare a fi esența relației dintre electoratul captiv (încă) PSD și conducătorul partidului, premierul Ponta. Dar, vorba cuiva, nu poți minți pe toată lumea, tot timpul. Și odată cu trezirea din minciună, vine plata. Și răs-plata.
*alte articole pe aceeași temă:
- DESPRE MINCIUNILE GUVERNĂRII PONTA – EPISODUL 1: ”PSD ESTE ÎN RĂZBOI CU BĂSESCU” (1)
- DESPRE MINCIUNILE GUVERNĂRII PONTA – EPISODUL 2: ROȘIA MONTANĂ (1)
- DE CE MI-AM PIERDUT ÎNCREDEREA ÎN DOMNUL PONTA
Radu Zlati 
ce ziceam ,,, sondorii psd, adica bogdan teodorescu si dan sultanescu, scot din burta un nou sondaj in care cica antonescu ia 12% in primul tur , fiind depasit de toti, iar plagiatorul 48%. cum ii mai rabda pamantul pe acesti impostori….
ApreciazăApreciază
Foarte interesant subiectul, dar si comentariul de mai sus.
Mai intai, observ ca s-a impamantenit un comportament ipocrit in randul guvernantilor (portocalii sau rosii, cu precadere) in a spune publicului ca sunt obligati sa faca sau sa nu faca un anumit lucru pentru ca asa scrie in angajamentul fata de FMI. Ultima „isprava” de acest fel e declaratia lui Dan Sova in legatura cu viitoarea concediere a 2.500 de salariati din CFR Marfa. Cine a prevazut asa ceva in angajament? Nu ei? Cine a prelungit acordul cu FMI? Nu tot ei? Si noi pe cine am votat? Nu tot pe ei? Sau am votat FMI-ul? Chestia asta mi se pare o TICALOSIE de cel mai jos nivel, o PROSTIRE in fata si o perdea pentru INCOMPETENTA. Cine a propus concedierea a 2.500 de salariati? Nu onor guvernul SOCIAL-DEMOCRAT? Si din cauza cui oare a ajuns CFR Marfa o companie aproape de faliment? Ca si in alte cazuri, Posta Romana, Oltchim etc., amarastenii platesc cu pierderea locului de munca hotiile mafiotilor.
In al doilea rand, ma bucur ca a fost facut public acel sondaj, pentru ca este motivant pentru PNL si linistitor pentru gastile pesediste si basiste.
Sunt stupefiat insa de cota de incredere (daca sondajul e corect) a lui Isarescu, fostul atasat comercial al ambasadei Romaniei in SUA, ajuns guvernator al BNR peste noapte, care a depasit cu „succes” tunurile bancare de la sfarsitul anilor ’90 si care mai are putin si il depaseste pe Ceausescu ca si longevitate intr-o demnitate publica.
Si cu asta am spus totul. Despre restul, Ponta, Oprescu, Ungureanu, nu mai are rost sa discut.
ApreciazăApreciază
Alegerile parlamentare n’au fost în decembrie 2012?
ApreciazăApreciază
corect, editez :)
ApreciazăApreciază