Despre minciunile guvernării Ponta – episodul 1: ”PSD este în război cu Băsescu” (1)

ponta basescuPentru mulți dintre români, numele premierului a devenit un supranume, sinonim cu păpușa aceea de lemn, făurită de păpușarul Gepetto. Nu voi spune asemenea păpușarului de la Cotroceni, că premierul ”minte cum respiră”; dar voi sublinia că în repetate rânduri, între spusele lui Ponta și adevăr  este o diferență atât de mare încât imaginația publică a putut-o umple cu orice, inclusiv cu substantivul ”minciună”.

Mai recent, cam de câteva luni (întâmplător sau nu, cam de când se pregătea aruncarea PNL din barca USL) propaganda PSD și premierul însuși a căutat să impună opiniei publice cum că Ponta este dușmanul (unicul dușman) al lui Băsescu. O depărtare de la adevăr. O mistificare a realității. Sau o minciună. Spuneți-i cum doriți.

În fapt, Ponta ar fi putut fi un dușman real și mortal (mortal în sens politic) al Bătrânului de la Cotroceni.

Ar fi avut motive: (1) ideologice, din moment ce Băsescu se auto-proclamase liderul dreptei românești; (2) sentimentale, Ponta fiind pupilul politic al uneia dintre ”victimele” lui Băsescu, pe numele său Adrian Năstase; (3) instituționale, fiind șeful uneia dintre puterile din stat care își suprapune aria de competență, fie și parțial, cu aria de competență a instituției prezidențiale. Arie lărgită de către Băsescu cât mai mult posibil, inclusiv luând decizi în numele Guvernului, inclusiv în zona cenușie a limitelor constituționale;  (4) de apartenență politică, fiind aliatul PNL, un partid care sa autodefinit începând din 2005 ca fiind un opozant determinat al lui Băsescu, și împreună formând USL, o alianță care a câștigat alegerile din 2012 de asemenei pe un puternic mesaj anti-Băsescu.

Ar fi avut mijloace: (1) politice, ca șef al celui mai puternic partid din România și co-lider al USL, este fără îndoială că dacă Ponta ar fi avut inițiative parlamentare prin care, în limita Constituției, ar mai fi luat din puterea lui Zeus, ar fi fost urmat politic atât de către partidul său cât și de către uriașa majoritate parlamentară încredințată de către electorat USL-ului; (2) instituționale – ca șef al Guvernului, Ponta putea să apeleze la variate mijloace prin care să limiteze sus amintita putere, dincolo de mecanismele uneori greoaie ale Parlamentului.

În schimbul unei lupte mai mult sau mai puțin deschise cu președintele demis de popor, Ponta a preferat încă de la începutul guvernării Ponta 2, să meargă pe o linie ce contrazicea fragrant linia electorală a USL, și anume să colaboreze cu Băsescu (fapt la urma urmei firesc când vorbim de cele două părți ale puterii executive) ba chiar, prin semnarea Pactului de Coabitare, să garanteze lui Băsescu faptul că Guvernul (și implicit USL prin componența sa pesedistă) nu îl vor deranja pe componenta instituțională a puterii sale. Din acest moment, pe fapte sau nu pe vorbe, lupta lui Ponta cu Băsescu a încetat. Faptul a luat prin surprindere atât pe aliați (Crin Antonescu a acceptat semnarea de către Ponta a Pactului, căci nu putea rupe USL-ul atât de devreme după uriașul succes din decembrie 2013) cât și opinia publică – în special pe cei care votaseră USL în speranța unei dreptăți până la capăt, dreptate a cărui tăiș ar fi trebuit îndreptat împotriva regimului Băsescu.

Încetarea luptei cu Băsescu a adus puncte de favorabilitate lui Ponta. Iar el a fost conștient de aceasta.

Am făcut un gest, o decizie care mi-a adus multe critici, de a încerca să normalizez nu relaţiile personale, pentru că aia e foarte greu după ce s-a întâmplat, ci relaţiile instituţionale cu preşedintele ţării: faimosul acord de colaborare instituţională. Important este că eu cred în continuare că, dincolo de prejudiciile pe care le-am suferit strict personal prin acuzaţii – unele le înţeleg, altele au fost exagerate – faptul că cele două instituţii nu s-au mai sabotat, nu a mai fost un război continuu, nu ne-am mai trezit că preşedintele nu îmi semnează mie o hârtie, eu îi iau lui avionul sau locul, cred că în ansamblu, pentru România, a fost un lucru bun. M-am uitat pe cercetările de opinie publică şi cea mai mare parte a oamenilor, fără să devină fani ai lui Traian Băsescu sau neapărat ai mei, au spus „Da, domnule, asta e, mie îmi place de Ponta sau de Băsescu, dar dacă unul e preşedinte şi celălalt e prim-ministru, că nu se plac sau nu se suferă, trebuie să nu se mai certe şi să facă fiecare partea lui din job.” (Mediafax)

În comparație cu ”înțeleptul” și ”pașnicul” Ponta, Crin Antonescu, rămas cu PNL pe poziții constant anti-prezidențiale, făcea cumva figură izolată, revolută, ca fiind captiv de bună voie paradigmei anti-băsiste din anul 2012. Cu atât mai mult cu cât Antonescu (șef al Senatului) și partidul său (fără putința de a impune măsuri legislative în absența sprijinului parlamentar PSD) nu își puteau concretiza dorința de acțiune împotriva lui Băsescu, paralizați fiind de alianța cu o forță politică (Ponta/PSD) care își asumase o coabitare rușinoasă dar aparent profitabilă (vezi episodul numirii procurorilor șefi) cu inamicul din 2012.

Mai recent însă, Ponta își revizuiește liniile de forță ale propagandei (doar ale propagandei, căci el continuă frumos și bine să coabiteze cu Băsescu) încercând să se impună în ochii unui potențial electorat non-PSD și dominant anti-băsist, ca adversar al lui Băsescu. Motivul principal al acestei mișcări este acela că doar voturile PSD nu îl pot propulsa pe Ponta (și nici un alt reprezentant al PSD) în fotoliul de președinte al României. Deci este nevoie de capturarea măcar a unei părți a unui electorat non-PSD dar anti-Băsescu. Aici acest tip de făcut cu ochiul, complice, la cei care au votat DA la referendum și pentru USL în 2012, își găsește principala explicație.

Dar nimic nu se poate fundamenta pe minciună. Iar adevărul este că Ponta nu a făcut nimic, după preluarea puterii, relevant pentru a demantela regimul Băsescu, ba dimpotrivă: l-a reinventat, legitimat și consolidat pe coabitatorul său precum și pe unii dintre oamenii acestuia. A pierdut anul 2013, când măsuri anti-Băsescu și-ar fi avut utilitatea lor iar acum este prea târziu pentru astfel de măsuri, la jumătate de an de alegerile prezidențiale. Ponta nu este, prin faptele sale, un anti-băsist, ci doar prin vorbele sale. Iar românii, mai repede sau mai târziu, nu vor mai crede doar în vorbe.

PS: Faptul că guvernul Ponta 3 există doar prin colaborarea dintre PSD și UNPR&UDMR, ambele partide fiind pilonii de care s-a sprijinit regimul Băsescu-Boc în anii 2009-2012, nu este decât un flavor adăugat la cele de mai sus.

Etichete:, , , , , , , , , , , ,

5 comentarii pe “Despre minciunile guvernării Ponta – episodul 1: ”PSD este în război cu Băsescu” (1)”

  1. hmm 19 martie 2014 la 11:47 AM #

    din pacate , si se vede in sondaje, propaganda mincinoasa a antenei 3 a avut efect si abjectiile debitate de gadea au facut ca o parte din electoratul lui crin sa creada ca e pe blat cu basescu si sa il paraseasca. mai ales mizeriile aruncate de securistul prorus kaghebist mugur ciuvica.
    mizerabilul ciuvica si oribilul radu tudor il acuza pe crin ca si-a batut joc de mircea diaconu. pai in conditiile in care ani a amenintat ca va contesta toata lista liberala daca diaconu apare acolo, a trebuit sa-l elimine. dar poate asta si doreau infectiile de la antena 3 , sa dispara toata lista liberala… oricum, se pare ca mincinosii de la antena 3 au convins pe multi ca antonescu l-a indepartat miseleste pe mircea diaconu. puroiul antena 3 a mai spalat pe creier niste romani. nu o sa regret cand acest post sinistru va falimenta dupa arestarea varanului ala infect.
    ce dorea psd, sa ramana cu pnl pe veci? pai multi votanti liberali au parasit partidul cand s-a aliat cu psd in 2007. acum poate ii va lua inapoi, dar e greu cand ai 2 dusmani puternici, ponta si basescu.

    Apreciază

  2. Ionut 20 martie 2014 la 8:58 AM #

    La cele afirmate de dvs., as vrea sa mai adaug una: dl. Ponta ne prejudiciaza demnitatea pe plan extern, lucru cu atat mai grav cu cat se petrece in contextul crizei din Ucraina.
    Basescu, cu toata slugarnicia pe plan extern, a avut totusi taria de caracter si consecventa de a nu recunoaste Kosovo. Ce face Ponta? Ne face de 2 bani. Unde? Tocmai in Albania.

    Nu stiu ce sa mai cred despre dumnealui ca persoana. Ori e un foarte bun actor (si cu consilieri foarte priceputi), ori sufera de dubla personalitate. Altfel nu se explica felul in care a reusit sa ne duca de nas pe toti inainte de alegeri.

    In mod normal, daca toti cei care merg la vot ar gandi, nu de zece ori, nu de doua ori, ci macar o data inainte de a stampila buletinul de vot, ar trebui ca PSD sa obtina 0%. N-am auzit nici o voce critica in PSD cu privire la comportamentul lui Ponta (nici macar pe cea a lui Madalin Voicu, mai slobod la gura). Pentru mine, scorul de 35-40%, vehiculat de institutele de sondaj, e o ENIGMA.

    Din pacate, si asta este inca o palma pentru un fost votant USL, Basescu avea dreptate in ceea ce a afirmat despre Ponta in 2012: ca vrea sa para altceva decat este.

    Apreciază

  3. Ionut 20 martie 2014 la 9:44 AM #

    In afara subiectului: am aflat ca statul (adica PSD) vrea sa vanda 26% din actiunile Rompetrol Rafinare. Avand in vedere felul in care s-au desfasurat privatizarile in Romania si felul cum au fost cheltuiti banii, cred ca acest proces trebuie blocat.

    Statul roman are o participatie 44,69%, aproximativ egala cu cea a Grupului Rompetrol, de 45,85% controlat de compania de STAT kazaha, KazMunayGaz.

    Daca vor sa vanda, sa-si vanda proprietatile lor, ferma de la Cornu a d-lui Nastase s.a.m.d.

    Mai degraba cred ca statul roman ar trebui sa preia de alti mici actionari diferenta pana la 50%.

    Apreciază

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Despre minciunile guvernării Ponta – episodul 2: Roșia Montană (1) | Radu Zlati - deputat de Gherla - 20 martie 2014

    […] DESPRE MINCIUNILE GUVERNĂRII PONTA – EPISODUL 1: ”PSD ESTE ÎN RĂZBOI CU BĂSESCU” (1) […]

    Apreciază

  2. Despre minciunile guvernării Ponta – episodul 3: Relaxarea fiscală (1) | Radu Zlati - deputat de Gherla - 25 martie 2014

    […] DESPRE MINCIUNILE GUVERNĂRII PONTA – EPISODUL 1: ”PSD ESTE ÎN RĂZBOI CU BĂSESCU” (1) […]

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: