Discursul președintelui PNL, Crin Antonescu, la Delegația Permanentă Teritorială PNL Tulcea – 5 mai 2014

crinDoamnelor, domnilor colegi, este o mare bucurie pentru mine să ne întâlnim, știți că este pentru mine întotdeauna o întâlnire specială și, atât cât va îngădui președintele Popa, aș vrea să spun și eu niște lucruri pe care nu am avut ocazia să le spun, nu ne-am întâlnit în formatul acesta, nu le-am discutat decât, desigur, cu domnul președinte, cu domnul senator, dar nu le-am discutat cu toți, în legătură cu evenimentele care s-au petrecut.

Ramona Mănescu a făcut foarte bine pentru că și aici, și în această întâlnire, chiar dacă restrânsă, de partid, nu una propriu zis electorală, a vorbit și a vorbit foarte concret, după cum ați văzut, despre programul nostru electoral, despre Parlamentul European, despre cine sunt și ce au de gând să facă acești candidați ai noștri. Am făcut și a făcut, sunt convins, acest lucru, pentru că, deși noi știm toți că, din păcate, și de această dată, la o campanie electorală cu scop precis și deci care ar trebui să aibă temă precisă, anume alegeri europarlamentare, numai despre Parlamentul European nu se va discuta. Sau se va discuta la o manieră foarte slabă, foarte joasă, de genul mergem acolo să reprezentăm cu cinste, mergem să arătăm că suntem mândri că suntem români.

Ori, evident, Parlamentul European nu este un concurs Eurovision, oamenii nu vin acolo îmbrăcați eventual în portul național, fac câteva numere specifice, cântă un cântec din țara lor și iau niște note. Acolo este vorba de o muncă foarte migăloasă, organizată, coordonată și care este întinsă pe parcursul a ani de zile, uneori.

Nu întâmplător și la noi și, observați, și la celelalte partide, celelalte partide mari, celelalte partide care au mai avut parlamentari europeni aproape în întregime cei care au fost parlamentari europeni se regăsesc pe liste. Pentru că un parlamentar european se construiește greu, un parlamentar european trebuie să se adapteze la procedurile, la mecanismele, la sistemul Parlamentului European, care nu este deloc același cu sistemul parlamentelor naționale în general și a Parlamentului României, în speță, și pentru că lucrurile nu merg așa de simplu pe cât încearcă unii să le vândă în campania electorală – Mă duc acolo și, la un moment dat, când iau cuvântul le spun eu să audă toți care e treaba cu România.

Nu despre asta este vorba, nu despre care e treaba cu România sau care este treaba cu Franța. Acolo sunt probleme specifice, acolo este o muncă extrem de grea, care necesită extrem de multă documentare, care necesită extrem de multă inteligență, capacitate de a corela. Acolo, într-adevăr, studiezi dosare de probleme, nu este vorba doar de a ține discursuri eventual inspirate sau de votat într-un anumit fel sau altul.

Toată logica Parlamentului European diferă, majoritățile se alcătuiesc altfel, nu avem de a face cu o majoritate dată și cu o poziție dată, trebuie să-ți câștigi, pentru fiecare idee pe care dorești să o promovezi și să o vezi transpusă în legislație sau într-o directivă sau în ceea ce înseamnă legătura între Parlamentul European și Comisia Europeană și alte instituții europene, trebuie să câștigi vot cu vot, printr-un lobby foarte aplicat în Parlamentul European.

De aceea, noi vorbim, chiar dacă puțin, vorbim și noi cât apucăm despre familiile europene, de aceea, de pildă, suntem cât se poate de sceptici, cu tot respectul și cu toată considerația pentru dreptul fiecăruia de a face chestia asta, față de candidații independenți. Candidații independenți practic nu au nicio șansă pentru că nu se poate să promovezi un proiect, repet, că e vorba de lege, de hotărâre, de directivă, dacă nu ai susținerea unui grup parlamentar și după aceea, pentru că nu este suficient nici măcar atât, construirea unei majorități uneori printr-o negociere foarte aplicată la nivelul comisiei în care lucrezi, la nivelul raportului respectiv, pentru că acolo se lucrează foarte mult cu rapoarte și rapoartele nu sunt o formalitate, ca în Parlamentul României.

În Parlamentul României, este un mecanism simplu. Guvernul este singurul care are minte în cap, parlamentarii au doar mâini din umăr, cei ai majorității cel puțin, așa se gândește treaba în România, proiectele vin pe bandă rulantă de la Guvern. Parlamentarii mai fac și ei, Octavian Motoc este unul dintre cei mai activi senatori ai noștri, nu doar prin poziționări oratorice, cum l-am văzut și l-am apreciat și astăzi, este unul din senatorii cu foarte multe inițiative, inițiative care erau perfect integrate în programul de guvernare, care erau perfect rezonabile, dar care, nefiind ale guvernului, ca și ale atâtor altor colegi, chiar atunci când eram în majoritate, se puneau deoparte.

Trebuie să spun că nu doar acest guvern face asta. Pe vremuri, guvernul era o anexă a domnului Băsescu. Pe vremurile recente, până în 2012, guvernul era anexa domnului Băsescu și Parlamentul anexa domnului Boc, adică tot a domnului Băsescu, majoritatea parlamentară vreau să spun. A venit inițiativa de la guvern, se strânge comisia, repede, dacă este nevoie la comandă. Dacă ai timp, stai o săptămână, dacă nu, și în două ore, majoritatea votează raport favorabil.

Nu este așa la Parlamentul European. La Parlamentul European se lucrează luni de zile, uneori mai mult de un an, la un raport, absolut fiecare știe despre ce este vorba, se discută nu doar în aceste domenii, unde este vorba de sute de milioane, în toate domeniile de studii de impact și de oameni care vin și spun: eu sunt eston, mie în Estonia nu îmi convine chestiunea asta, pentru că el corelează cu interesele lui economice, cu conjuctura lui.

Din această cauză spun, noi am luat foarte în serios și încercăm să luăm în serios. Știm că și în cele trei săptămâni, mai puțin de trei săptămâni, care urmează vom vedea pe mass-media, cu câteva excepții, din păcate mai reduse ca audiență, de gen Digi 24 am văzut sau știu și eu, poate televiziunea română mă gândesc că o să organizeze, dacă nu a și făcut-o, totuși niște dezbateri între oamenii aceștia, pentru că altfel li se va da românilor în continuare parașută, săritură respectiv comentariu, pușcărie dintr-o parte și din alta, și tot felul de alte lucruri care, în cel mai fericit caz pot să facă, dar se întâmplă rar din păcate și asta, o glumă bună.

Ori nu se poate ca în anul 2014, deja la al treilea rând de alegeri pentru Parlamentul European, într-o țară care are deja o vechime și o experiență, nu mai suntem cea mai tânără țară din Uniunea Europeană, într-o țară în care viața a din ce în ce mai mulți oameni, că sunt ei întreprinzători, că sunt angajați, că generează locuri de muncă, că ocupă locuri de muncă, vor să facă un proiect, că sunt simplu agricultori este afectată viața lor de decizii pe care Uniunea Europeană le ia, în bine, în rău, depinde de caz. Nu se poate ca noi să ne batem joc cetățenii cărora le cerem votul și să nu le spunem chiar nimic despre ce este acolo, ce este cu oamenii aceștia pe care îi trimitem și ce au ei de gând să facă.

Îmi pare bine că Ramona, chiar și în acest cadru a făcut-o, o voi face și eu peste puțin timp când ne întâlnim cu mai mulți oameni, cu alegători, dincolo de grupul nostru de oameni, de militanți și de conducători ai partidului din organizația liberală din Tulcea.

Avem așadar candidați buni, avem program bun, știm despre ce vorbim și e foarte bine, pe cât posibil, cu oamenii care doresc s-o facă, să vorbim despre aceste lucruri, să le spunem că, totuși, de exemplu, PSD-ul ar trebui să dea răspunsuri – încep cu PSD pentru că e totuși în acest moment partid cel mai mare și care, după toate probabilitățile, va trimite cei mai mulți parlamentari europeni – PSD-ul ar trebui să ne lămurească pentru că ei au o politică destul de variabilă. Să luăm cazul Roșia Montană. Păi, când era Guvernul Ungureanu, Guvernul Boc, noi, liberalii eram în opoziție, se făcuse deja USL-ul, criticam modul în care guvernele respective erau gata să tranșeze povestea cu Roșia Montană, dar nu atât din considerente ecologiste, că nu suntem foarte ecologiști, din considerente de transparență, din considerente privitoare la avuția națională, din considerente care țineau de aspectul afacerii pentru statul român, pentru companiile românești, dacă era cazul.

Cei din PSD se tăvăleau pe jos, la propriu, în frunte cu familia conducătoare, donau sânge, amenințau cu sinuciderea, ultra-ecologiști. Au venit, au vrut s-o dea. În privința gazelor de șist, vă aduceți aminte că domnul Buzatu și președintele Consiliului Județean de ieri și de azi și pentru totdeauna din județul Vaslui conducea, împreună cu sfinții părinți și ce mai avea pe acolo, milițieni, popor, manifestațiile contra Guvernului Ungureanu și contra pătrunderii picioarelor de americani spurcați pe terenul lor. A venit Guvernul Ponta, noroc că jandarmii, trebuie spus, în timpul domnului ministru Radu Stroe, au avut o atitudine foarte înțeleaptă, că altfel dacă puneau mâna pesediștii pe bastoanele alea îi omorau răsculații, cu toate că răsculații întrebau: Păi, domnule, nu ne-ați adus voi acum jumătate de an?

Deci, ar trebui să ne spună acum în Uniunea Europeană ce politică susțin ei? Politica intensă în favoarea mediului, și implicit în defavoarea industriei, sau politica totuși în favoarea reindustrializării, dezvoltării industriale într-o țară ca România, sigur, sub anumite standarde de mediu, că sub anumite standarde nici nu vrem și nici nu mai putem să coborâm, dar ce prevalează? Că așa povești că face găina românească niște ouă frumoase și le arată Daciana la Bruxelles sau că, în fine, știu eu, se îmbracă Gabi Firea în costum național și mai dă pe acolo, chiar dacă nu e europarlamentar și ne cântă ceva ca la Antena 3, deci asta nu e suficient.

Vrem să avem aceste discuții foarte serioase și putem să le purtăm în sensul în care oamenii noștri chiar sunt pregătiți. Nu insist asupra acestor lucruri, vreau să spun câte ceva care n-are legătură cu campania electorală, ci are legătură cu evoluțiile politice majore din toată această perioadă în care nu ne-am întâlnit și atâtea s-au întâmplat.

Noi am făcut, împreună cu PSD, Uniunea Social Liberală și am fost un om care a gândit mult la acest proiect înainte de a-l face, pe care l-am făcut cu toată convingerea, deși era evident că nu-i ușor și care am crezut că trebuie încercată șansa aceasta. De ce spun acest lucru? Pentru că o asemenea coaliție care cuprindea, avea în spatele său 60%, 60 și ceva la sută din electoratul României, principalele forțe politice din România, avea două forțe politice, una de stânga, una de dreapta, mă rog, este mult de discutat, nu atât despre dreapta noastră, cât despre stânga lor, dar asta este altă poveste, așa, convențional, era un avantaj pentru România.

De asemenea, după toate cele întâmplate în așa numitul regim Băsescu, era greu de imaginat că poți să faci ceva sau că poți să faci ceva mai repede, mai ușor, bine, fără acest electorat extrem de important, sărăcit, necăjit al României, lovit în plin de măsurile lui Băsescu, care, în principiu, mergea la PSD.

Astăzi cei care, sigur, e dreptul lor că n-au nicio răspundere în privința asta, spun: Păi ce, nu știați că pesediștii sunt cum sunt, de ce v-ați aliat cu ei? Oamenii aceștia nu vor să răspundă pentru că nu e obligația lor să răspundă. Pleacă, când le pui această întrebare pleacă, zic: Eu atât am avut de spus. Să nu te mai prind cu PSD-ul altă dată, bine ți-au făcut! Dar când le pui întrebare: Domnul/doamna, dar cât lua PSD-ul la alegeri în 2012 după ce a făcut Băsescu cu țara asta, în principal, că asta îi deranja pe cei mai mulți oameni, tăierea pensiilor și salariilor și sfidarea, aroganța lui Băsescu, a Guvernului Boc ș.a.m.d, oare cât lua PSD-ul? Oare cât din această nemulțumire populară majoră se ducea la PSD? Eu cred că cea mai mare parte și atunci Partidul Național Liberal, ca să discutăm acum ca niște oameni de partid, se găsea în situația în care avea un PSD foarte puternic, cel puțin la fel de puternic pe cât a ieșit din USL, eu cred că mai puternic, mai slab, nicicum și în situația în care fie guverna PSD, fie pentru ca Partidul Național Liberal să fie într-o combinație de guvernare trebuia să treacă din nou pe la mâna lui Traian Băsescu. Deci, vă rog, nu uitați acest lucru și fie se înțelegeau din nou, că nu era nicio problemă pentru ei, au mai făcut-o și în 2009 – că acești oameni, teoreticieni de dreapta nu-și mai revin din faptul că noi am făcut o alianță cu PSD-ul, dar n-au zis nici pâs și uită repede că în 2009 domnul Băsescu s-a aliat liniștit cu PSD și au făcut un guvern care, nouă luni de zile, bine mersi, au condus. Ce guvern frumos era, oameni tineri, doamna Udrea cu domnul Ponta erau colegi. Domnul Boc le era șef. Păi cine ar zice că domnul Ponta a fost subordonatul domnului Boc și colegul de bancă al doamnei Udrea, când îl vezi azi pe domnul Ponta ce luptător e? Zici că a coborât din munți, s-a refugiat acolo în ’47 când au venit comuniștii și acum a coborât, să lupte. Asta este situația.

Partidul Național Liberal, pe de altă parte, a făcut Uniunea Social Liberală pentru ca toată această construcție alternativă de schimbare să-l cuprindă și ca să poată profita, în termeni politici rezonabili, de faptul că el, partidul, a fost singurul care a stat zi de zi în opoziție, din 2008 până-n 2012, singurul care a stat în opoziție permanentă la regimul Băsescu și, făcând această construcție, Partidul Național Liberal a câștigat niște lucruri. A câștigat mai întâi și mai întâi, important și sper durabil, în planul structurilor locale. Este un partid care avea patru președinți de consilii județene și care azi are 13 și nu putea avea nici în cele mai optimiste calcule pentru noi mai multe de 6-7, din cauză că fie erau județe cu populație maghiară, unde n-aveai cum să câștigi dacă nu se uneau aproape toți românii, cum a făcut-o USL-ul, fie erau județe, aduceți-vă aminte, în care s-a câștigat și așa destul de greu împotriva PDL. În unele, desigur, cu candidat PSD, cum a fost cazul la Suceava sau la Tulcea, în altele cu candidat PNL, cum a fost cazul la Buzău, unde n-am fi câștigat, cum a fost cazul la Iași, unde n-am fi câștigat foarte probabil, cum a fost cazul în alte și alte locuri. Ne-a crescut numărul de primari, ne-a crescut numărul de consilieri locali, ne-a crescut numărul de primari ai unor mari orașe și gândiți-vă, a fost greu de imaginat că PNL ar putea vreodată avea primarul Galațiului, dau un exemplu, un oraș mare și, în general, nu foarte galben de felul lui. Sigur, din motive istorice și de structură socială.

Noi am fost foarte corecți în această alianță și foarte rezonabili până la capăt.  Sigur că știam ce e cu PSD-ul, am mizat însă, nu aveam nimic de pierdut, mi-aș fi reproșat eu unul dacă n-aș fi încercat acest lucru, pe două lucruri: pe faptul că oamenii învață, pe faptul că și acești pesediști, baroni, nebaroni cum erau ei, în anii în care se aflau în opoziție au înțeles ce rău e ca cineva, atunci când e la putere, să abuzeze, ce rău e să existe un partid stat când nu ești tu PSD-ul ăla, partidul stat. Am crezut totuși că au văzut și ei cum e să nu mai poată nimeni să miște nimic, să nu mai poată nimeni să facă o afacere corectă, să nu mai poată nimeni să trăiască normal într-o zonă contrloată de altții. Se plângeau de Flutur, de Florin Popescu, de mulți baroni portocalii, ei le ziceau baroni portocalii.

În al doilea rând și mai abitir am mizat pe faptul că era vorba de un lider tânăr, de un lider inteligent, ceea ce a rămas, domnul Ponta e un om încă tânăr și inteligent fără îndoială și cu care am discutat foarte limpede din capul locului în următorul registru: ești un om, i-am spus, care are 30 de ani înainte de făcut politică în țara asta, înțelegi că nu se poate învârti în cerc vicios, înțelegi că după experiența Băsescu noi nu ne putem întoarce în 2004, ci trebuie să mergem spre 2015 și ce urmează? Ai 30 de ani în față, PSD-ul e cum e, pentru că și PNL-ul nu e rupt din Soare, pentru că nimeni nu e rupt din Soare într-o țară care are foarte multe probleme. Vrem să schimbăm țara? Trebuie să schimbăm și în PSD, trebuie să schimbăm și în PNL, trebuie să schimbăm și în modul de a face politică. Ne-a dat Dumnezeu șansa, conjunctura să putem face acest lucru cu puterile noastre. Putem să avem atâta forță încât să schimbăm chiar și PSD-ul, putem să avem atâta forță încât să schimbăm chiar și în România niște lucruri. Ce voiam să schimbăm? Exact lucrurile pe care le-am spus în fața a mii de oameni.

Astăzi, domnul Ponta zice cum vorbesc eu de baronii roșii, păi nu m-am urcat pe scenă cu ei? Ba m-am urcat pe scenă cu ei, sigur, viața politică e de tăvăleală, eu îmi asum deciziile mele, eu nu-mi pun nici averea pe numele altuia și nici acțiunile politice. Dar pe vreo scenă din țara asta am vorbit noi despre faptul că îl dăm jos pe Băsescu și pe Flutur și pe Florin Popescu și vin baronii și fac ei ce știu? Nu. Am vorbit de modernitate, am vorbit de democrație, am vorbit că nu mai dăm Ordonanțe de Urgență câte șapte pe ședința de guvern, am vorbit despre scoaterea justitției, atâta cât e, din mâna lui Traian Băsescu nu în sensul că punem noi mâna pe ea, am vorbit despre toate aceste lucruri, pe care le știe toată lumea, și în care noi am crezut cu seriozitate.

Atitudinea noastră a fost pe parcursul acestei coaliții să, și asta este o chestiune pentru care eu sunt în mare măsură responsabil, ca președinte al partidului, că toate deciziile s-au luat nu de către un om vreodată, cred că nici la Tulcea nu se întâmplă asta, la București nicicum, dar sigur că anumite lucruri țin de o atitudine a președintelui. Deci eu am socotit, am optat să  facem concesii la lucruri practice, importante și ele în viața unui partid, dar care nu aveau de a face cu politicile generale ale României și să nu facem concesii pe măsurile mari. Cu alte cuvinte, dacă domnul Ponta a zis hai să facem un guvern de 27 de ministere. Sigur, i-am spus da, nu vorbeam noi în program de mai puțină birocrație, nu putem să facem șapte ministere ca pe vremea lui Brătianu sau ca în Marea Britanie, dar cred că 15-16 ajung. Nu, 27 că am partid mare. Bine, am cedat la chestiunea asta, 27.

După ce le-am făcut 27, domnul Ponta a zis, dar la Ministerul de Interne  să luăm DGIPI-ul. și anume Doi și-un sfert, și să îl ducem direct la primul-ministru. Dar de ce să facem noi asta? Păi ce, nu ai încredere în mine, totuși ca prim-ministru?

Bine, cum să nu am încredere, se poate, ia-l tu. Nu știu ce o să faci cu el, dar nu are nicio importanță pentru că aici contează principiul. Voiam să folosim noi acest serviciu ca să ne ascultăm adversarii politiici, ca să facem alte lucruri sau el trebuia să funcționeze așa cum este el destinat, prin lege, să funcționeze. Bine, ia-l la primul-ministru. Dă și prefecții la primul-ministru. Ia-i domne că oricum totul e în subordinea primului-ministru, într-o structură guvernamentală.

Omul de la ANSVA nu e bun, omul de la ANSVA era foarte bun, că omul de la ANSVA a spus adevărul când s-au dat ei peste cap atunci împreună cu Daniel Constantin să îl dea afară.

În fine, unde nu am făcut concesii, nu am făcut concesii în chestiuni politice majore, nu am făcut concesii la amnistie, nu am făcut concesii la Roșia Montană, nu am făcut concesii la așa-zisul impozit pe marile averi, mari averi care începeau de la 2-3000 de euro, și bineînțeles că aici noi am respectat niște principii, sigur că ne era simplu să spunem și noi, domne câți au în România salarii de peste 3000 de euro? Foarte puțini. Nu-i nimic, o să ne înjure ăia, or să să se bucure ceilalți, dar nu putem pentru că suntem un partid care vorbim de clasa mijlocie, care înțelegem că baronii există nu pentru că sunt ei băeiți răi, ci pentru că într-o societate în care nu există o clasă mijlocie, încet-încet lucrurile se duc între baroni și supuși, sărăcimea, oameni care depind, chiar dacă oamenii ăștia cu multă carte, chiar dacă oamenii ăștia au, chipurile, poziții importante, depind de bunăvoința unui baron sau unui om care are puterea și o poate folosi ca un baron.

Hai să nu dăm în clasa mijlocie pentru că sunt oameni are câștigă în privat 2-3000, 5000 de euro, nu sunt mulți, dar ăia trebuie încurajați, nu pedepsiți prin impozite pentru faptul că ei câștigă niște bani pe care îi produc, că nu vorbesc de salariații la stat.

Mă opresc, am dat aceste exemple ca să arăt cum, pe de o parte, am încercat să ținem casă, ca să spun așa, cu ei, pe de altă parte, nu ne-am pierdut niciodată identitatea și am avut întotdeauna busola acestui program. Sigur că s-a ajuns încet-încet foarte departe și aceasta este a doua chestiune pe care vreau să o spun, pentru că realiteatea este următoarea: nu am vorbit foarte mult despre ea, dar nici nu am tăcut complet, în general am fost destul de comunicativi, chiar în vremea când noi eram împreună. Ce s-a întâmplat? Am dus la luptă milioane de oameni împreună, șapte milioane în vara lui 2012, alte 5-6 milioane la alegerile locale, alte 4 milioane jumătate, aproape 5 în iarnă, în 2012. Asta înseamnă milioane de oameni. Am dus aceste milioane de oameni, au venit alături de noi și le-am spus așa, dacă nu ne dați voi puterea, dacă nu sunteți alături de noi, dacă nu ne dați votul acum, noi nu avem ce să facem, dați-ne puterea și facem noi dreptate până la capât.. Și oamenii ne-au dat votul, a doua zi, cu acest vot, domnul Ponta a ales să se ducă la domnul Băsescu. Bun, am discutat, i-am explicat că nu are de ce face acest lucru, am discutat căile practice de ieșire din așa-numitul impas, Băsescu nu avea altă soluție după cum recunoaște acum, Băsescu a spus două lucruri, le-a spus public și are și momente când nu minte, rare, excepționale. Unu, a spus nu avem ce să fac, aveau 60%, nu aveam  ce să fac, nu puteam să nu îl numesc prim-ministru și doi, aduceți-vă aminte că a spus într-un interviu și ăla chiar a fost un puseu de sinceritate, a zis, eu, dacă eram în locul lor, să fi avut eu 60% nu stăteam de vorba cu nimeni, ceea ce e corect.

Am încercat și am fost cât se poate de solidar cu domnul Ponta, i-am spus nu încheia acest pact pentru că el înseamnă, din punct de vedere psihologic, foarte mult și foarte rău, am fost acolo împreună cu el până în momentul ăla i-am spus, nu semna, i-am spus, de față cu Traian Băsescu care insista să semnăm, l-a semnat, nu am putut să îl împiedic fizic, m-am delimitat public de asta, dar am încercat să mergem mai departe. A urmat povestea cu procurorii, a urmat povestea cu Ministerul Justiției, au fost foarte multe lucruri în care domnul Ponta și PSD-ul au acționat foarte simplu, când au avut ei nevoie ca să se pună bine cu anumite structuri, cu anumite foruri internaționale, cu cine vreți dumneavoastră, atunci nu mai era război cu Traian Băsescu. Vă aduceți aminte când ne spuneau nouă prin primăvara anului trecut ” Ai domne, terminați-o! Da, altceva decât jos Băsescu nu mai știți? Că noi avem de guvernat acum, trebuie să facem pentru țară și popor”, da spuneau lucrul acesta. Și noi eram nebunii, ne luptam cu Băsescu.

Acum la spartul târgului i-a apucat războiul cu Băsescu, și vezi doamne noi suntem prietenii lui Traian Băsescu. Noi nu suntem prietenii lui Traian Băsescu pentru că noi în 2004, ca partid, am făcut o coaliție care trebuia făcută și aia, și am obținut o victorie care trebuia obținută. Victoria împotriva PSD-ului, ediția 2004 și a lui Adrian Năstase. Cei care se îndoiesc de asta să se gândească la ce s-ar fi întâmplat, dacă Adrian Năstase, săracul, zicem azi, săracul, că nimeni nu se bucură nimeni de răul unui om, dar ce se întâmpla dacă Adrian Năstase și PSD-ul din 2004 câștigau atunci puterea.

Și Traian Băsescu a făcut ce a făcut, în raport cu Partidul Național Liberal, noi nu ne mai împăcăm cu Traian Băsescu pentru că nu avem nici cel mai mic motiv. Traian Băsescu de azi este același Traian Băsescu de zece ani încoace cu singura deosebire că începe să fie jalnic, dar intențiile lui sunt aceleași, și tâlharii îmbătrânesc, asta este situația.

Nu avem nici cel mai mic motiv, nici cea mai mică intenție și de altfel nu am dat nici cel mai mic semn, nu am declarat niciodată altceva, nici eu, niciunul din ei, niciunul colegii mei în raport cu Traian Băsescu.

Minciuna pe care vor să o vândă și o vând acum pe toate canalele domnii Ponta și asociații, sigur că este convenabilă, și acesta va fi mesajul lor până la sfârșitul anului ” nu votați PNL pentru că s-a dat cu Băsescu. Nu-l votați pe Antonescu pentru că îl pune prim-ministru pe Băsescu.”

Este simplu să minți. Pentru oameni ca ei este simplu să minți, dumneavoastră ați fi putut consta, îmi pare rău, asta e situația. Ei sunt mai bine dotați pentru lumea de acum în care trăim din punct de vedere electoral. Noi totdeauna am privit în viitor, pentru că deși mai suntem câțiva mai bătrâni, slavă Doamne, ei sunt tineri, mai vorbeam cu domnul Caudiu Boiangiu, noi am apucat vremurile când aveam doi-trei la sută în toată țară. Ziceai ”patronul” te și înjura pe stradă omul. Deci nu este o problemă, noi încercăm să privim și în viitor. Dar am văzut, că am făcut și campanii împreună și pesedistul și pedelistul îl privesc pe om în ochi, pe alegător și îi spun ” venim la putere. Ai de trei ori pensia, peste o lună”. Noi nu suntem așa, zicem ”domne să vedem ce o să putem face, știți și cu pensiile, sistemul, depinde” o complicăm pentru că o gândim și vrem să o spunem cinstit. Nici o problemă pentru ei.

Mie, îmi e rușine să spun pentru că nu am dovezi, deși nu este deloc imposibil, că domnul Ponta și domnul Băsescu sunt înțeleși, că doar s-au mai înțeles, dar nu mă duc la televizor să spun ” Vedeți-vă domne de treabă! Că panarama asta cu împarte ecranul în două cu împarte ecranul în două și cum sar cu parașutele și cum se amenință cu pușcăria, este un circ între comuniști și securiști de modă veche”, dar nu pot să spun treaba asta. Ei nu au nicio jenă, așa e. Ei nu au nicio jenă să spună că noi ne-am asociat și așa mai departe.

Nu ne-am asociat cu nimeni, numai că în momentul în care noi am vrut să facem o schimbare la nivelul guvernului pentru că din două una. Ori mergeam înainte cu niște noi figuri, cu niște figuri mai puternice, în special cu domnul Kalaus Iohannis, ori puneam capăt acestei asocieri în care noi nu am cerut decât poziția noastră, e dreptul nostru de a numi niște miniștrii și ,sigur cum spuneam și ieri, este de înțeles de ce domnul Ponta nu a putut să accepte pe cineva ca domnul Iohannis în Guvern.

Imaginați-vă cum i-ar fi stat lui Iohannis în bărcuță, că nu se urca. Păi, nu se urca. Îl vedeți pe domnul Iohannis, acolo în bărcuță?

” Măi, Klaus, care e treaba? Ai chef de inundații? Nu am, șefu!” nu pot să-mi imaginez, n-ai cum. Și atunci mai bine te iei cu Daniel Constantin, cântă Daniel Constantin acum serenade despre cum era USL-ul și ce om rău am ajuns eu și cum sunt eu cu Elena Udrea, și cu Băsescu, și așa mai departe, lucruri care sunt neadevărate. Dar opțiunea a fost între a risca depolarizarea electoratului, ca PNL-ul să devină și să deconteze încet, încet toate nemulțumirile legate de guvernare pentru că am văzut niște lucruri, am cerut să introducem mai repede reducerea CAS-ului la angajator, nu s-a putut. Am avut legea intabulării, primei intabulări a proprietarilor, trecută prin Senat cu chiu cu vai și împotriva Guvernului, practic, la Cameră a căzut. Pentru că toate lucrurile care ne interesau pe noi, nu pe noi , că eu nu am pământ de intabulat, și nici nu sunt angajator, dar electoratul nostru, dar până la urmă viziunea noastră despre dezvoltarea societății, toate lucrurile astea mai încolo.

Presiunea asupra noastră asta e existat în permanență. Noi în permanență am fost acuzați că nu mai suntem de dreapta, că ne-am dus cu PSD-ul, că nu ne apărăm electoratul, cu toate că l-am apărat. Cota unică există astăzi, datorită nouă. Impozitele, se discută despre taxele care s-au introdus, și de discută pe bună dreptate, dar nu se discută despre taxele care nu s-au introdus pentru că ne-am opus noi.

Toate lucrurile astea ne-au adus în această situație și important pentru noi este ca la ceste alegeri să înțelegem nu doar care sunt dezavantajele, ci să vedem și care este avantajul. Avantajul este că sunt niște alegeri la care propaganda contează ceva mai puțin, sigur contează, dar contează ceva mai puțin decât în alte ocazii, de ce? Prezență redusă, vot de mobilizare, vot de aparat, vot de militanți. Și în sensul acesta veți vedea că partide care au un scor destul de bunicel în sondaje vor avea un scor mult mai slab la urne propriu zis, pentru că nu au militanți, pentru că nu au cine să strângă votul acesta, în condiții de prezență în care nu dă lumea năvală la urne.

Partidul Național Liberal este bine plasat pentru un asemenea război, în sensul în ceea ce are la dispoziție. De ce să ne uităm doar spre PSD să vedem cu cât sunt ei mai puternici decât noi, că asta știm. Hai să ne gândim la ceilalți, să ne gândim că dacă noi suntem așa plini de îndoială și temători, păi atunci PDL-ul cum să fie care oricum are mai puțini suport decât noi, care este atacat pe deasupra și în fiecare zi de Băsescu mai nou, ceea ce bine le face, nu e vorba, dar care nu mai știe exact despre fiecare primar dacă este cu ei sau dacă a trecut și doamna Nuți pe acolo. Ce să zicem și de doamna Nuți, mai sari cu parașuta, vii la televizor, faci totul perfect, dar nu ai primari, dar nu ai activiști, dar îți trebuie numai 19,000 de oameni în secțiile de votare în toată țara asta.

Deci suntem un partid bine plasat, avem mijloacele cu care dacă ne mobilizăm putem să facem acest scor de până în 25%, nu fără probleme, în sensul că nu aș ști la câte presiuni sunt supuși primarii noștri, oamenii noștri, dar fără probleme, în sensul că dacă vrem putem. Nimeni nu cere imposibilul, nimeni nu și-a programat imposibilul, nimeni nu a promis imposibilul, dar cerem tot ceea ce este posibil și în sensul acesta vreau să vă spun că pe toate evaluările pe care le facem pentru timpul acesta de alegeri, se pot face evaluări practice apropiate de realitate. Dacă lucrurile decurg normal, noi nu avem nici o problemă în a face 20%, nu știu dacă facem 25%, sunt multe variabile, dar 20% în mod normal nu avem cum să nu facem.

Reclame

Etichete:, , , , , , , , , , , , , ,

2 comentarii pe “Discursul președintelui PNL, Crin Antonescu, la Delegația Permanentă Teritorială PNL Tulcea – 5 mai 2014”

  1. hmm 5 mai 2014 la 8:35 PM #

    ati putea , pe langa desfiintarea usl , sa desfiintati si alianta da, le inchideti gura ciuvicilor si gazilor si radutudorilor

    Apreciază

    • Radu Zlati 5 mai 2014 la 8:37 PM #

      se poate… nu cred că ar fi probleme. Decât, eventual, de ”reinventare” a alianței DA (Dreptate și Adevăr) formată, de pildă, din PSD & PMP (hai, că-mi plac glumele mele!)

      Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: