Unde Tăriceanu este asemenea lui Ghișe

ZlatiÎntre senatorul Tăriceanu (care prin gestul politic de azi și nu numai își binemerită porecla Trădiceanu) și senatorul Ghișe sunt mute diferențe. Din punct de vedere politic, diferența esențială este faptul că primul a decis mai întâi să părăsească partidul iar ulterior încercarea să atragă după el și o facțiune a liderilor PNL (foști miniștri, parlamentari, aleși locali) l-a transformat dintr-un auto-exilat într-un trădător sadea; în timp ce al doilea a ales să lupte pentru ideile sale înlăuntrul partidului (nu analizez aici nici șansele de succes nici calitatea actului în sine, stilul campaniei pe care înțelege să o poarte).

Dar ziua de azi a marcat și o asemănare: ambii au lansat, în împrejurări și cu scopuri diferite, două acte programatice.

C.P. Tăriceanu a lansat Manifestul pentru păstrarea identității liberale – un text scris remarcabil, dens, folosind o terminologie și vehiculând idei la care, mă tem, majoritatea celor aduși cu autobuzele pentru a umple sala hotelului unde a avut loc moșirea grupului său de inițiativă nu au avut acces (risc presupunând că la scrierea textului a dat o mână de ajutor și senatorul Barbu, care a descoperit foarte probabil înaltele valori liberale după ce a fost nevoit să părăsească guvernul la cererea lui Crin Antonescu, dar nu înainte de a puncta o serie de gafe impardonabile în exercitarea mandatului de Ministru al Culturii). Din păcate, cum se spune, viermele se află în fruct și manifestul grupării lui Trădiceanu sfârșește în coadă de pește. Poți vorbi mult și frumos despre ideatica și principiile liberale, românești și europene. Degeaba o faci însă când, ajungând la expunerea   obiectivelor grupării, acestea sunt:

(1) Păstrarea identităţii politice liberale a PNL şi asigurarea reprezentării politice a liberalismului în România;

(2) Asigurarea unităţii politice a liberalilor români prin reprezentarea lor de o singură forţă politică puternică şi distinctă;

(3) Desfăşurarea unor acţiuni politice care să ducă la revenirea parlamentarilor români liberali în grupul ALDE din Parlamentul European şi recuperarea prestigiului liberalismului românesc pe plan european; 

(4) Ducerea la bun sfârșit a mandatului dat de alegători către PNL cu ocazia alegerilor locale şi parlamentare din anul 2012.

Cu alte cuvinte la punctul (1) bați la o poartă deschisă, deoarece liberalismul este reprezentat în România (de chiar partidul pe care unii dintre membrii grupării încă îl reprezintă, unii chiar în funcții înalte…) și unificarea cu PDL nu va aduce atingere identității politice liberale (nu mai mult decât unificarea cu APR, de pildă; sau cea cu UFD, ambele niște succese la vremea respectivă). Elementul cel mai scump liberalilor, numele partidului nu se va schimba nici el. La punctul (2) ești perfect contradictoriu, căci îți propui să realizezi o dizidență în propriul partid, îi negi acestuia posibilitatea coagulării unui mare partid de dreapta  dar clamezi în același timp necesitatea unei singure forțe politice, puternice și distincte. Punctul (3) este introdus ca posibil element justificator pentru părăsirea partidului după congresul din iunie – vezi Doamne, nu dizidenții trădează valorile partidului, ci ei apără sfintele valori liberale întrupate în apartenența PNL la ALDE, partidul este cel care a trădat respectivele valori, trădicenii devenind astfel din trădători, martiri ai cauzei liberale. Dar ultimul punct, (4), este cel care devoalează de fapt esența mișcării lui Tăriceanu & Co: fraza cu ”mandatul dat de alegători” este o formă elegantă de a spune că reformiștii persoanei fizice CPT doresc să lustruiască în continuare pantofii de lac ai burgheziei roșii care deține, momentan, accesul la robinetul resurselor publice. Să fie sănătoși, vorba unui fost premier: ”s-au demascat!” Capitolul USL este de domeniul trecutului și dacă CPT și oamenii săi mai au icoana lui Ponta încă la inimă, în schimb partidul pe care unii din membrii grupării l-au trădat deja iar alții se pregătesc vârtos să îl trădeze, și-a regăsit drumul propriu.

La un alt diapazon stilistic domnul Ghișe a dat publicității Rezoluția continuității în PNL, probabil chintesența programul său pentru alegerile interne din PNL. Mult mai bolovănos scris (omul este stilul…) acesta cuprinde tot 4 obiective în rezoluția sa:

(1) PNL va reveni imediat la guvernare, ca partid de sine stătător, pentru aplicarea programului de Guvernare, potrivit voinței exprimate de cetățeni, alegatorii USL, la alegerile parlamentare din 9 dec. 2012;

(2) PNL va menține decizia adoptată statutar la 25 feb. 2014 de a rupe alianța politică USL;

(3) Până după alegerile prezidențiale din anul 2014, PNL, NU va face alianțe politice și nu va fuziona cu partidele care au guvernat în perioada 2009-2012 sau au fost conduse de Traian Băsescu și care acum îl susțin pe acesta;

(4) Orice fuziune după ian. 2015 a PNL cu alte partide se va face doar prin absorbția acestora în PNL, după o largă  consultare a membrilor partidului.

Ori cele patru puncte sunt dovada unei incontinențe logice exemplare: dacă punctele (2) și (3) s-ar realiza, atunci este practic imposibilă realizarea punctului (1). Cu alte cuvinte:

  • sau domnul Ghișe vrea să ajungă, cu partidul pe care dorește să îl conducă, PNL, la guvernare – dar aceasta presupune sau o alianță cu PSD, sau o alianță cu partide care au fost la guvernare în perioada 2009-2012: PDL, UNPR, PC sau UDMR (teoretic s-ar putea imagina un guvern minoritar PNL, dar cine să îi asigure suportul parlamentar, decât aceleași partide, respinse de către domnul Ghișe?
  • sau domnul Ghișe vrea să își păstreze puritatea, refuzând să fie maculat de vreo colaborare cu PSD, PDL, UNPR, PC sau UDMR, dar atunci nu există posibilitatea reală de a accede la guvernare: geaba dorința, nema putirința.

Cât despre punctul (4) este limpede că această condiție se poate aplica numai unor fuziuni cu partide mici (gen PMP, FC, PNȚCD sau UPR) și nu unui partid de forță sensibil egală PNL, cum este PDL. Ori este limpede chiar pentru cei mai puțin ageri că un mare partid de dreapta nu se poate face fără PNL, dar nici fără PDL, partid care a demonstrat, încă o dată o remarcabilă putere de mobilizare a aparatului propriu în campanii electorale, din păcate mult superioară celei a PNL.

Desigur, despre problemele dreptei în România voi mai reveni. Deocamdată să subliniem, încă o dată, penibilul absolut în care, din varii motive, pot să cadă oamenii politici atunci când își pierd busola internă: sufletul partidului pe care ei înșiși afirmă că l-ar reprezenta.

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , ,

7 comentarii pe “Unde Tăriceanu este asemenea lui Ghișe”

  1. hmm 13 iunie 2014 la 10:32 AM #

    vad ca buble minte ca jumatate din pnl s-ar duce cu tariceanu. eu intuiesc ca e o minciuna, cred ca astia 14 sunt toti. dar trebuie sa se laude si ei. dintr-o flatulenta vor sa faca o mare chestie. asta e ce a facut tariceanu. o flatulenta

    Apreciază

  2. pozedecat 14 iunie 2014 la 1:41 PM #

    Domnule deputat, in urma cu nu prea multa vreme, spuneam (am si semnat o petitie in acest sens) ca Barbu este un om toxic atat pentru partid cat si pentru domeniul pe care il pastorea. Alaturi de dl SRS, atunci nu erati deloc de acord cu mine. Din pacate, se dovedeste ca in general parerile pe care le-am exprimat in timp au cam fost toate adeverite intr-un moment sau altul. Inclusiv in chestiunea Mircea Diaconu unde chiar am fost cu mult depasit in previziuni ceea ce inseamna din nou, ca analiza mea era cea corecta si nu cea a „partidului”. Iar eu zic ca treaba asta cu PPE, PDL, „dreapta” unita este la fel de gresita precum USL in prima instanta. Si atunci am zis ca alianta cu PSD este o greseala in forma USL. Nu stiu de ce plitica de la noi este atat de nesanatoasa incat sa excluda din start ceea ce la altii este ceva perfect normal – guvernul minoritar. Unde lucrurile sunt limpezi si pe fata, usor de cuantificat la tampenii si la vina pentru tampenii …

    Apreciază

    • Radu Zlati 15 iunie 2014 la 12:10 AM #

      Gresită, spuneți, în primă instanță; dar în cea de a doua? Iar guvernările minoritare (gen Tăriceanu 2) nu s-au dovedit a fi deloc simple.

      Apreciază

      • pozedecat 15 iunie 2014 la 12:39 PM #

        La momentul formarii USL am fost destul de dezamagit de aceasta optiune. Pentru ca din punct de vedere politic pot sa-l admir pe Ion Iliescu, este, a fost un politician foarte dibaci. Ca om il detest pentru ceea ce a facut, pentru ca mi-a compromis viitorul pe care il aveam ca cetatean in 1990 prin tot ce a facut – mineri, ingerintele in chestiunile proprietatii, promovarea in spatele lui a tot ce a devenit mai tarziu mafia rosie. Deci daca voi combina omul cu defectele morale si politicianul cu calitatile sale, nu-mi va da in niciun fel ceva neutru. Pentru ca aspectele alea morale vor cantari mereu mai mult in capul meu. Deci Ion Iliescu este un OM POLITIC detestabil si, pe baza de „spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti”, am detestat aceasta alianta politica. Si atunci, si acum, am considerat ca o intelegere, un pact electoral ar fi fost suficient si ca, la o adica, un guvern minoritar PSD sustinut de PNL tot ar fi fost mai bun decat un guvern comun de alianta. Desi se putea intampla si invers din nou, guvern PNL minoritar sustinut de PSD in parlament. In prima varianta fraiele pot fi strunite in timp ce in a doua, cutitul infipt in spate e mai greu de scos – ministerele duble, masurile fara consultare, compromisurile de imagine in campanie cand trebuia cineva sa spuna „Votati cu dl Duicu ca vi-l confirm si eu” …
        Asadar aici nu e vorba ca este sau nu simplu ci daca este sau nu luat in calcul un asemenea scenariu. Vorba lui Kennedy, nu trebuie sa facem lucrurile necesare pentru ca sunt simple ci tocmai, pentru ca sunt grele.
        Acum PNL a ajuns in situatia lose-lose – cu PSD n-avea cum si nici nu trebuia, cu PDL intra intr-o mocirla morala din care nu va mai iesi. Nu inteleg sub nnicio forma de ce opozitia fata de „pericolul socialist”, atat in PE cat si in politica interna nu se poate face din pozitie verticala, de sine statatoare sau intr-o alianta care sa fie a treia cale. Daca nu va mai convenea ALDE de ce ce nu v-ati aliat cu conservatorii britanici? Despre asta este vorba. In capul meu ambele tabere – PPE si SD sunt la fel de nocive, poate din motive diferite asa cum se intampla si in plan intern. Fix la fel. Ce s-a ales din „prin noi insine” !?? Praful si pulberea …

        Apreciază

        • Radu Zlati 15 iunie 2014 la 4:53 PM #

          din punct de vedere doctrinar, la ALDE nu aveam ce căuta dintru început (dincolo de omonimie, mai nimic nu se potrivește). De conservatorii lui Cameron ne desparte un imens obstacol: euroscepticismul acestora. Rămân democrat-reștinii populari. Poate voi reuși să scriu azi ceva mai cu miez în acest sens.

          Apreciază

        • pozedecat 15 iunie 2014 la 5:19 PM #

          Atunci, daca-i musai sa fiti crestin-democrati, ce pot sa zic? Succes! Dar eu imi fac cruce crestineste dar liberal in acelasi timp …

          Apreciază

        • Radu Zlati 15 iunie 2014 la 8:32 PM #

          LOL. Nimic nu este obligatoriu. În acest sens voița politică va fi determinantă. Am scrsi ceva pe această temă… doar ca o punere la punct. Deocamdată.

          Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: