Referendumul din Grecia, încheiat cu victoria netă a celor care cred că refuzul intrării într-o zonă a austerității cheltuielilor publice este o soluție pentru problemele economice și sociale ale statului elen, ne atrage atenția asupra câtorva aspecte.
Primul aspect ar fi că într-un stat, oricât de democratic, recursul la referendum nu dă un răspuns valid problemelor acute ale momentului, atunci când răspunsul la referendum ar putea implica sacrificii din partea electoratului sau schimbări brutale în felul de a trăi sau de a se raporta la societate și la viață ale acestuia. Popoarele ca întreg refuză să accepte sacrificii, dacă nu înțeleg necesitatea acestora și dacă există posibilitatea, oricât de mică ar fi ea, ca sacrificiile respective să fie suportate de către alte entități.
Al doilea aspect constă în necesitatea ca, în momente de cumpănă, bărbații de stat să își asume deplina responsabilitate a unor măsuri, chiar dacă acestea, sau mai ales dacă acestea sunt impopulare. Gestul de a te ascunde în spatele voinței populare pentru a fugi din fața răspunderii proprii, politice și guvernamentale, nu este decât un gest de lașitate.
Al treilea aspect, și aici leg evenimentul de ieri de lecția alegerilor prezidențiale din noiembrie 2014, este faptul că în Grecia, ca și în România, este nevoie de o altfel de politică, la modul real. O altfel de politică însemnând și altfel de politicieni. Personal îmi doresc politicieni dotați nu doar cu patriotism, ci și cu știința guvernării, nu doar cu curaj ci și cu înțelepciune, nu doar cu charismă, ci și cu viziune politică și managerială, nu doar cinstiți, dar și buni gospodari.
Mai ales cred că avem nevoie de bărbați de stat care să facă ceea ce se cuvine, cu riscul probabil de a deveni pe termen scurt impopulari în partidele lor sau poate chiar în rândurile electoratului propriu; bărbați de stat care să îndrume și să călăuzească poporul pe care vremelnic îl conduc pe calea grea a dezvoltării durabile, iar nu pe cea ușoară a cheltuielilor publice ne-sustenabile.
Clasa politică elenă a căzut nu la examenul democrației, ci la acela, la fel de greu, al responsabilității. Partidul Național Liberal poate și trebuie, pentru clasa politică românească, să devină modelul acelei altfel de acțiune politică, cea pe care poporul român o așteaptă din partea partidelor. Altfel, riscul repetării la nord de Dunăre a experienței grecești este oricând posibil.
Deputat PNL,
Radu Zlati
Radu Zlati 
Dintre hoti nu prea ai a alege!
ApreciazăApreciază
găsim, și oameni politici care nu au furat (încă), chiar dacă ar fi să căutăm în eșaloanele 2 și 3…
ApreciazăApreciază
Un discurs apropiat de cel al lui basescu … Ce viziune are „presedintele meu”, in afara de comunicate in stilul lui Hagi si in consacratul limbaj de rumegus ?
P.S. : Se spune corect ” un alt fel de politica”, „altfel” este adverb si determina un verb, nu un substantiv, poate ii explicati si minunatului conducator.
ApreciazăApreciază
Întâmplător (sau nu – vă las pe dvstră să decideți) în problema responsabilității bărbaților de stat eu și cu Băsescu suntem cam de aeeași părere.
ApreciazăApreciază
In principiu punctul de vedere e corect, cineva in pozitii cu responsabilitati in stat, ajuns in astfel de pozitii pe baza de vot, ar trebui sa-si asume acele responsabilitati. Cand vine insa vorba de a indatora brusc tara cu 20 MILIARDE de euro, parca as zice ca e de bun simt sa intrebe macar pe o alternativa daca nu cumva pe mai multe variante. Mai ales daca indatorarea cu pricina ar urma sa dreaga bagatul tarii in gard tocmai din cauza incompetentei respectivului. Zic si eu …
ApreciazăApreciază
păi dacă ar fi întrebat, ar fi avut răspunsul ce l-a primit Tsipras acum – în 2009 românii, demni, ar fi refuzat să se îndatoreze. Sau poate că nu?
ApreciazăApreciază
Ma minunez ca nimeni nu s-a intrebat in Grecia despre „cum voteaza diaspora” … Intrebare retorica, mai ales ca, desi e o chestiune de referendum, procesul de votare a presupus ca oamenii samearga pe la casele lor UNDE SUNT INREGISTRATI ca electori ca sa-si exercite dreptul la vot. Si ca_cvorumul a fost numai de 40% dintr-o populatie, care inregistrata fiind in liste electorale, probabil CA-SI CUNOASTE NUMARUL EXACT de votanti. Vai de mama noastra daca ar trebui facut la noi un astfel de referendum. O sa constatam ca_corpul electoral e cu certitudine egal cu numarul cetatenilor numarat la recensamant.
ApreciazăApreciază
ați uitat un ”amănunt” – în Grecia votul este obligatoriu…
ApreciazăApreciază
Cu atat mai mult. Dupa ce ca e obligatoriu, nici nu te lasa sa votezi in alta parte fata de locul de inregistrare a dreptului electoral.
ApreciazăApreciază
deci vom admite că prezența la vot nu a fost pe măsură… Un sociolog ar putea să ne spună și de ce?
ApreciazăApreciază