Nu sunt un expert în economie și finanțe, dar cum nici ”Nașul”, adică Radu Moraru, nu este, suntem pe picior de egalitate.
Pe de altă parte, unele dintre manipulările prezente în articolul domniei sale (de citit aici: Grecii au dat o lecției Europei) nu pot rămâne netaxate, fără pericolul de a da idei și unor români. Deci, care ar fi abaterile de la adevăr, prezente în articolul citat? (mai jos, citatele sunt preluate direct din articol, fără a se mai menționa sursa)
Guvernul Tsipras a dat un sah democratic Europei prin acest Referendum. Practic, grecii au votat, peste 60%, ca nu sint de acord cu masurile extrem de dure de austeritate cerute de finantele UE
Nu știu ce fel de șah practică domnul Moraru, și nici de ce rezultatul referendumului ar fi un șah, democratic sau nu; oricum, partida, dacă o fi de șah sau nu, încă nu s-a terminat. Iar Grecia, dintre toate piesele, a rămas doar cu nebunii. Ceea ce este însă falsă este categorisirea ”masurile extrem de dure de austeritate”– să fie extrem de clar, măsurile propuse de către Troikă erau parfum de tei în comparație cu măsurile luate de către Guvernul Băsescu-Boc în 2010. Practic, printre măsuri nu era inclusă nici scăderea salariilor, nici cea a pensiilor. Erau măsuri greu de luat, poate – dar nu extrem de dure: nici măcar majorarea TVA (TVA la alimente oricum rămânea la 13%) nu ducea Grecia peste media europeană a TVA.
De fapt, soarta poporului grec este sigur una de austeritate, dar grecii doresc o aminare de 5-7 ani!
În fapt, Tsipras cerea practic amânarea plăților cu o generație, în răstimp economia Greciei urmând să se ”relanseze”. Cum se poate relansa o economie practic inexistentă cu excepția notabilă a turismului, industriei alimentare și a celei de prelucrare a petrolului? Greu de spus în condițiile în care, după 2007, Grecia a absorbit 19 miliarde euro fonduri europene pentru dezvoltarea industriei și afacerilor, fără un rezultat notabil.
Din cele 320 de miliarde de euro datorii, 80% facute de guvernele iresponsabile ale Greciei de pina la Tsipras, majoritatea sint facute din lacomia Bancilor Europene si din obligatiile Greciei pentru inarmare!
Adevărat că datoriile au fost făcute majoritar de guverne anterioare guvernării Syriza, dar există un concept al politicilor internaționale, concept care stipulează că preluarea guvernării se face cu pasivele și activele precedentei guvernări. Nu se poate, odată cu preluarea guvernării, să faci tabula rasa din obligațiile internaționale asumate. Adevărat că băncile creditoare nu sunt îngeri, dar nimeni nu a obligat guvernările succesive ale Greciei să se îndatoreze peste puterea de rambursare, doar pentru a face sustenabil un sistem social pe care propria economie nu îl putea susține. Și nimeni nu a obligat poporul sau guvernele elene să aibă o politică de înarmare raportată nu la populația și economia Greciei, ci la aceea a Turciei! În fapt, un grec cheltuiește pentru înarmare mai mult decât un englez, francez și german, luați împreună! (Una dintre condițiile creditorilor internaționali era tocmai scăderea cheltuielilor pentru înarmare, dar nu mai cer, deja, de la autorul articolul corectitudine în ceea ce asumă).
Nu poporul grec a facut aceste datorii asa cum nu poporul roman a ajuns la peste 100 de miliarde de euro datorii! Banii nu au ajuns in buzunarele popoarelor ci in conturile politicienilor corupti.
Cer iertare, dar conceptul democrației reprezentative spune că exact poporul elen a făcut aceste datorii, prin reprezentanții săi legitimi, aleși în mod democratic. Și dacă o parte din banii împrumutați au ajuns în buzunarele politicienilor corupți, o altă parte au ajuns în pensile și salariile grecilor înșiși (Grecia este în top 3 al pensiilor medii, cu peste 1600 euro pe lună, în timp ce salariul mediu în Grecia este doar de circa 1400 euro pe lună. Concluzia – în Grecia este mai rentabil să fii pensionar decât persoană activă, de unde și practica încetățenită a pensionărilor anticipate, practică pe care Troika o dorea abandonată, supărând astfel pe mândrii urmați ai lui Themistocles).
Mă opresc aici. Aș mai avea multe citate de comentat, dar întreg articolul curge în sensul străveziu de mai sus: poporul elen este o victimă inocentă, guvernul Tsipras este un Făt Frumos, vinovații sunt Marea Finanță (”Mafia lovelelor” – stilistica îmi este cunoscută de la un alt jurnalist de mare faimă mediatică, devenită platformă de lansare politică).
Poate că domnul Moraru dorește să devină, dacă nu un Tsipras al României, măcar un Dan Diaconescu. Este ușor să spui: popoarele nu greșesc niciodată, de vină sunt alții, de obicei străinii sau niște politicieni din trecut, asupra ambelor categorii putând să arunci întreaga responsabilitate a prezentului – cu atât mai ușor cu cât ambele nu pot să îți răspundă. Dar responsabilitatea poporului există, chiar dacă ea nu va fi invocată niciodată explicit. Ea există și pentru că, la final, poporul este cel care plătește factura. Poporul elen va plăti factura unor decenii în care a lăsat să fie condus de către o clasă politică venală și incompetentă, a cărei principală grijă (pe lângă aceea de a se îmbogăți) a fost aceea de a cumpăra voturile electoratului, prin oferirea de avantaje salariale și sociale câtuși de puțin sustenabile.
Pentru a evita soarta Greciei, pentru a evita ca un Tsipras românesc să irumpă pe scena politică românească, este nevoie ca partidele românești, așa pline de păcate cum sunt ele, să facă un triplu efort: acela de a se curăța de elementele corupte interne, dar și de a evita din răsputeri politicile populiste; totul fiind subsumat muncii grele de a crește nivelul culturii politice și economice a propriului electorat. Aici, în partea din urmă, sistemul educațional românesc nu poate rămâne corigent.
Radu Zlati 
Comentarii recente