În răspăr (XVI): PNL și salariile demnitarilor

radu-zlati

Din punctul meu de vedere, Codul Fiscal în forma votată de către Parlament este un must do al politicii românești, în acest moment. Este, dacă vreți, o necesitate. Un prag, un punct de start (cum a fost cota unică de 16% în 2004), o obligație care vine din raționalitatea economică, dar și din structura liberală a gândirii pe care partidul meu, Partidul Național Liberal, ar trebui să o posede.

Mărirea salariilor nu ține nici neapărat de amintita raționalitate economică (dimpotrivă!), nici din imperativele categorice ale vreunei filozofii de partid (nu unul liberal!). Dacă PNL și-a asumat, prin programul de Guvernare, măriri de venituri în cazul unor categorii profesionale (mă refer la cadrele didactice și la medici, în special în cazul debutanților) atunci această mărire, eminamente limitată, va trebui operată. Dar cam atât.

Apropo de scandalul mediatic al măririi salariilor pentru înalții demnitari ai statului (la care s-a adăugat, recent, cel al posibilei măriri a indemnizațiilor pentru parlamentari) Biroul Politic al PNL ar trebui, marți, să emită o poziție coerentă între Programul de Guvernare al PNL, doctrina PNL și poziția partidului față de sistemul salarizării bugetarilor în general, cu anumite poziționări ale PNL din trecutul recent sau mai îndepărtat.

Din punctul meu de vedere, PNL ar trebui să spună, cu subiect și predicat, că nu agreează, până la alegerile parlamentare din decembrie 2016, mărirea salariilor din sistemul bugetar, cu excepția unei măriri între 20 și 30% a salariilor cadrelor didactice și a medicilor (la ambele categorii, doar pentru aceia aflaţi în primii 10 ani de activitate). Restul veniturilor salariale bugetare vor trebui să aștepte, în cel mai bun caz, începutul lui 2017, pentru măriri – pentru a se constata și analiza rezultatele aplicării noului Cod Fiscal în primul său an de aplicare. Poate că PNL ar trebui să fie cel care să sugereze, în cadrul discuțiilor antamate cu PSD și UDMR, chiar interzicerea prin lege a măririi salariilor sau altor venituri, cu 12 luni înainte de data susținerii la termen a alegerilor parlamentare.

Sunt perfect convins că salariile din sistemul bugetar ar trebui mărite, în anumite sectoare. De asemenea  consider că funcționarii publici, în marea lor parte, dar și demnitarii statului (de la primari la parlamentari, de la șefii de CJ la membrii Guvernului și Președintele României) ar trebui să aibă venituri mai mari decât cele prezente. Dar de asemenea sunt mai mult decât convins că amintitul Cod Fiscal nu poate merge, la pachet, cu o Lege a Salariilor care să prevadă mărirea acestora pentru toate categoriile de salariați bugetari, indiferent cât de mare sau mică ar fi respectiva mărire. Nu la pachet, și nu în primul an de aplicare a Codului Fiscal.

Deci între Codul Fiscal și mărirea veniturilor de tip salarial (inclusiv a propriei mele indemnizații de parlamentar), eu aleg Codul Fiscal. În legătură cu veniturile Președintelui și a celorlalți 47 de înalți demnitari, sau în legătură cu veniturile parlamentarilor, sunt convins că noi, cu toții, putem să așteptăm pentru ca efectele pozitive ale Codului să se facă simțite, iar apoi să ne bucurăm de efectele unei Legi a Salarizării care să funcționeze pentru toți bugetarii. La urma urmei, conducătorii ar trebui să se sacrifice ei cei dintâi, nu-i așa?

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: