B. Glăvan (Logica Economică): Scăderea taxelor va duce la o criză similară cu cea din 2009? Nici vorbă!

Sunt uimit de insistența cu care unii economiști critică reducerile de taxe din Codul fiscal afirmând că ele vor dezechilibra bugetul și vor împinge România în genul de criză din care abia am ieșit. Ultimul exemplu, Dan Pascariu în Contributors:

Dan PascariuCă reducerile de impozite ar putea diminua veniturile statului, mai ales pe termen scurt, aceasta este o temere întemeiată. Tocmai din acest motiv am cerut cu insistență – spre deosebire de criticii guvernului Ponta – ca cheltuielile publice să fie raționalizate. Dar ideea că reducerile de taxe, chiar și prin creșterea deficitului bugetar, ar supraîncălzi economia și, în cele din urmă, ar provoca o criză similară cu cea din 2009 este o cu totul altă mâncare de pește. Este o idee greșită.

Este trist că acești economiști fie nu au înțeles cauzele crizei din 2009, fie ei trișează încercând să sperie publicul pentru a-și atinge țelul: blocarea relaxării fiscale. Așa că este cazul să reamintim câteva lucruri.

Criza din 2009 este efectul inevitabil al boom-ului din anii 2004-2008, boom cauzat de politica banilor ieftini (atât în străinătate cât și în România). Criza financiară globală reprezintă finalul unui avânt economic bazat pe expansiunea creditului care, de la țară la țară, a cunoscut accente specifice în domeniul imobiliar sau în creșterea consumului. Asupra acestei interpretări a originii crizei, nu există mari disensiuni între economiști – de asta sunt mirat că unii dintre specialiștii noștri par să nu fie racordați la mersul ideilor. Ei bine, acestei expansiuni a creditului (BNR a mărit masa monetară de 3 ori în doar câțiva ani) i s-a suprapus o politică bugetară iresponsabilă, de creștere a cheltuielilor publice. Aceasta a făcut ca, la momentul izbucnirii crizei – determinată imediat de creșterea ratei dobânzii pe plan global și de încetarea finanțării expansiunii creditului de către băncile-mamă din Franța, Austria etc. – statul român să se afle într-o situație foarte proastă, cu un deficit bugetar enorm, de 9% din PIB în 2010. Dar criza ar fi venit oricum, indiferent de politica bugetară, faptul că guvernul a cheltuit irațional reprezintă doar un factor agravant.

Haideți să vedem ce zicea FMI în acea vreme despre cauzele crizei din România. Mai întâi, iată ce se scria într-un raport al Fondului din luna iulie 2008:

FMI

Apoi, ce zicea domnul Franks, în luna mai 2009:

FranksÎn fine, o lună mai târziu, IMF Country Report 09/183 scria așa:

FMI 2Deci, este clar? România a suferit în principal de expansiunea creditului și în secundar de creșterea deficitului cauzat de cheltuielilor publice.

Unde suntem astăzi? Guvernul ar putea avea un deficit, dar determinat de reducerea taxelor. Iar acesta ar putea fi de puțin peste 3% din PIB. Un lucru regretabil în opinia mea, dar nicidecum în stare să ne ducă într-o criză similară cu cea din 2009.

Și atunci, cum se face că acești economiști agită sperietoarea crizei? Nu am decât o singură explicație: toți acești economiști sunt bancheri. Dacă vă uitați cu atenție la profesia celor care au criticat Codul fiscal, aproape toți sunt bancheri. Bancherii au toate motivele să nege că din cauza imprudenței lor România a intrat în criză. Iar Codul fiscal le oferă un alibi pentru a revizui istoria, pentru a-și ascunde sub preș propriile erori și pentru a poza în oameni responsabili.

Repet, ca să nu existe vreo confuzie. Reducerea taxelor este o idee excelentă. Dacă guvernul va avea deficit bugetar atunci este din cauză că este incapabil să taie cheltuielile unui aparat bugetar de o ineficiență crasă. Se va împrumuta la dobânzi mai mari și va crește datoria publică, ceea ce ne va reduce bunăstarea. Acest lucru va conta în balanța finală a scăderii taxelor.

sursa: LOgica Economică

Anunțuri

Etichete:, , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: