B. Glăvan (Logica Economică): Este o așa tragedie că au scăzut investițiile?

Curs de Guvernare arată că rata investițiilor a ajuns la minimul ultimilor 10 ani. Dar eu nu împărtășesc pesimismul care emană din această constatare. Hai să ne uităm mai atent pe cifrele Eurostat (mulțumită articolului citat am putut să observ că Eurostat a revizuit masiv datele pentru România pe care le știam!). Formarea brută de capital fix a ajuns în anul 2014 la 22% din PIB. În Polonia, despre care am mai vorbit într-o analiză comparativă pe această temă, rata investițiilor s-a cifrat la 19,5% din PIB. Media europeană a fost de 19,3% din PIB.

FBCFScăderea investițiilor a fost pusă de mulți analiști pe seama reducerii investițiilor publice. Bănuiesc că ați auzit teza: “Guvernul are excedent bugetar fiindcă a tăiat banii de investiții” ș.a.m.d. Dar hai să punem în context european această prăbușire a investițiilor publice, ce vedem? Cu investiții reprezentând 4,3% din PIB România nu este nici prima nici ultima în clasamentul țărilor ex-comuniste de lângă noi. Media europeană este 2,9% din PIB.

Investitiile publiceȘi acum să stăm strâmb și să judecăm drept:

1. Categoric, aceste cifre sunt mici dacă ne raportăm la nivelul investițiilor din țările care au realizat catching up, adică Japonia, Coreea și ceilalți tigri asiatici. Creșterea de 3,7% pe care o înregistrează România în acest moment este mică, nu ne asigură convergența cu națiunile dezvoltate. Am avea nevoie de o creștere anuală a PIB de 6-7%, creștere care, evident, nu poate fi susținută decât prin investiții semnificativ mai ample.

2. Pe de altă parte, se pare că sunt singurul care vorbește de un asemenea ritm de creștere ca fiind dezirabil și oportun. Majoritatea economiștilor activi în spațiul public sugerează că economia se supraîncălzește și la actualul ritm de creștere, deci…

3. În context european rata investițiilor din România este destul de normală, iar scăderea înregistrată din 2008 încoace se datorează în mod covârșitor scăderii investițiilor private, nu publice.

4. Așa cum am tot spus, cu o calitate execrabilă a guvernării, dovedită prin condamnările penale care au început să defrișeze clasa politică și birocrația de nivel înalt, scăderea investițiilor publice este binevenită! Aceștia erau de fapt bani risipiți de contracte cu dedicație, iar faptul că ei sunt acum economisiți și că, în consecință, creează guvernului oportunitatea să reducă taxele, reprezintă o veste excelentă. Când Curtea de Conturi îți spune că 40% din achizițiile publice se evaporă, cea mai bună soluție este să pui statul în cușcă, să nu mai iei impozite și să lași banii oamenilor simpli. Nu prea avem nevoie de investiții publice, atât timp cât ele sunt doar o momeală pentru luat cu japca banii contribuabililor naivi.

5. În ceea ce privește investițiile private, acestea au crescut uriaș în anii de boom, reprezentând de fapt o la fel de uriașă risipă. Nu ne-a ajutat cu nimic că am investit în ritmul în care o făcea și Ceaușescu; din contră, am eșuat la fel ca pe timpul răposatului. Hai mai bine să ne întrebăm altceva: câți antreprenori de succes sunt în România? Știu că există vreo 16 000 de firme cu o cifră de afaceri mai mare de 1 milion de euro și care scot profit (dacă mă înșel semnificativ, vă rog să mă corectați). Dacă dăm la o parte multinaționalele, afacerile investitorilor străini și companiile construite de baronii locali sau de băieții deștepți prin contracte cu statul, cu ce rămânem? Probabil cu câteva mii de antreprenori locali autentici. Deci cine vreți să facă investiții eficiente în România? Într-un mediu hiper-birocratizat și apăsat de o mare povară fiscală, mulți români preferă să se angajeze sau să emigreze. Ar trebui să creăm condiții pentru creșterea natalității firmelor și pentru întărirea climatului concurențial. Abia apoi putem spera să avem investiții private care să se traducă în marea lor masă în creșterea productivității.

Concluzia? Avem categoric nevoie de creșterea investițiilor, dar nu de creșterea unui agregat statistic, ci de investiții cu adevărat productive. Din acest motiv, scăderea din ultima perioadă a formării capitalului fix nu este tocmai o veste proastă. Oricum ne putem lipsi de ea, după cum se și vede de fapt din dinamica PIB.

Anunțuri

Etichete:, , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: