B. Glăvan (Logica Economică): Libera imigrație, aproape o asimilare forțată?

Liberalul este umanist. Își dorește ca instituțiile sociale să permită dezvoltarea și afirmarea individului, înțelegând că doar prin respectarea proprietății private se creează condiții propice pentru o civilizație înfloritoare și pentru creșterea prosperității generale. De aceea liberalul promovează toleranța și comerțul neîngrădit, opunându-se cenzurii și oricăror forme de asuprire și exploatare.

Din această perspectivă, dreptul la liberă migrație pare de la sine înțeles. Apreciem libera migrație deoarece, cumva, o opunem lagărului și politicilor totalitare. Dar oare chiar așa stau lucrurile sau mai încap nuanțe, elemente de care trebuie să ținem cont pentru a emite o judecată rezonabilă pe problema imigrației contemporane? Concret, aprobăm politica UE în domeniul imigrației sau simpatizăm mai degrabă cu reacția Ungariei care a ridicat un gard împotriva imigranților?

Observația fundamentală care, cred, merită făcută, este aceea că există o diferență între libertatea comerțului și libertatea de mișcare a oamenilor: diferența constă în aceea că oamenii poartă cu ei idei. Libertatea comerțului este în esență o astfel de idee. Ea aparține unei civilizații, s-a născut în mintea unor oameni – deloc întâmplător, acei oameni împărtășeau anumite valori și convingeri despre viață și lume. Cu alte cuvinte, capitalismul s-a născut nu dintr-un determinism fizico-biologic (“Avem capitalism fiindcă așa e natural”), ci pe un fond ideatic propice. Căci natural este și să cultivi relații bune cu semenii tăi, dar și să-ți dorești să moară capra vecinului. Violența și cooperarea, ambele sunt naturale omului. Capitalismul, ca sistem extins al cooperării sociale prin diviziunea muncii, reflectă o anumită orientare a oamenilor, o cultură specifică.

Este destul de evident că nici democrația, nici capitalismul (am luat două exemple la nimereală) nu sunt invariante cultural. Adică ele nu pot exista acolo unde lumea nu le apreciază. Exemplul comunității Amish din SUA îmi vine mereu în minte când discut astfel de probleme: acei oameni trăiesc într-un sistem socio-economic în bună măsură diferit de cel al majorității, deoarece au alte convingeri. Eșecul „exportului de democrație” în anumite țări africane sau din Orientul Mijlociu pare să dea dreptate ideii că democrația nu este bună în sine și că nu poate fi implementată în societățile care o detestă; și că Fukuyama s-a înșelat îngrozitor în „Sfârșitul istoriei și ultimul om”.

Totul se rezumă la idei și cultură. De aceea este poate important să luăm din când în când o pauză de la mersul vieții cotidiene și să ne întrebăm: cum evoluează cultura? Oare cutare idee este compatibilă sau nu cu instituțiile sociale pe care s-a clădit progresul nostru material recent? În jurul acestei chestiuni trebuie să discutăm problema imigrației.

Jeffrey Miron, economistul liberal de la Harvard pe care l-am invitat aici acum câțiva ani, observă cât de important este acest lucru dar opinează, în cartea sa „Liberalismul de la A la Z”:

„Imigrația poate schimba normele sau valorile culturale dar nimic nu sugerează faptul că acest lucru este automat rău. Numeroase popoare prosperă datorită faptului că au încorporat noi afaceri, culturi, preparate culinare și așa mai departe. Mai mult decât atât, dacă politica guvernului nu îi izolează de restul societății, imigranții sunt în mod normal asimilați de către cultura preexistentă. În trecut, țările bogate au încorporat valuri masive de imigranți care au generat costuri modeste de ajustare. Mulți dintre acești imigranți vieţuiau în condiții dificile la început, dar după doar o generație au ajuns să trăiască în clasa de mijloc sau chiar mai bine.”

Dar se justifică acest optimism? Dacă ne uităm la SUA – o țară caracterizată printr-o mobilitate socială relativ ridicată – vedem că segregarea persistă. Oamenii comunică între ei, dar nu prea se unesc. În societatea noastră democratică acest lucru este important în mod deosebit deoarece majoritatea decide politicile publice. Și nu ar trebui să ne fie indiferent din cine este formată majoritatea sau, mai corect spus, care sunt ideile promovate de majoritate. De exemplu, guvernul țari cu foarte mulți pensionari va tinde să aprobe acele politici care favorizează pensionarii și măresc povara fiscală suportată de tineri. Dacă un grup însemnat din societate promovează naționalismul (economic sau de alt fel), atunci foarte probabil guvernul va duce politici (economice sau de alt fel) protecționiste. Iar politicile publice determină bunăstarea societății pe termen lung, nivelul de trai al generațiilor viitoare – știți, genul de lucru la care guvernele nu sunt deloc atente.

În 1993 filozoful și economistul Murray Rothbard spunea:

“Am început să-mi schimb părerea despre imigrație atunci când, la prăbușirea Uniunii Sovietice, s-a văzut clar că etnicii ruși au fost încurajați să inunde Estonia și Letonia cu scopul de adistruge cultura și limba acestor popoare. Anterior, îmi venea ușor să resping romanul anti-imigrație The Camp of the Saints, al lui Jean Raspail, în care practic întreaga populație a Indiei decide să se mute cu bărcuțele în Franța, iar Franța, infectată de ideologia socialistă, nu are capacitatea de a împiedica distrugerea economiei și a culturii naționale; consideram acest roman complet nerealist. Pe măsură însă de problemele culturale și cele ale statului bunăstării s-au accentuat, nu mi-a mai venit așa ușor să resping temerile lui Raspail.”

Poziția anti-libera imigrație a lui Rothbard a marcat un punct de cotitură în gândirea libertariană. Făcând acest pas Rothbard s-a apropiat de părerea lui Ludwig von Mises, un liberal clasic și un aprig critic al politicilor protecționiste și al închiderii frontierelor, care totuși observa încă în 1922 în cartea sa Socialismul: o analiză economică și sociologică:

„Imigranții își găsesc curând locul în viața socială, ei ajung să adopte, formal, manierele și comportamentele specifice mediului în care se află, dar pentru încă multă vreme rămân străini de gândirea civică. Nu poți să împrumuți filosofia socială a altuia, la fel de ușor pe cât poți să-ți schimbi costumul.”

Vă propun să facem un mic exercițiu: să ne imaginăm că sute de mii sau milioane de socialiști fervenți aterizează în România pentru a-și promova ideile (confiscarea proprietății private, planificarea centralizată a economiei etc.), la fel cum fac de pildă misionarii și predicatorii unor culte creștine. Să presupunem că nu sunt totuși socialiști 100% și că ei nu urmăresc iscarea unui război civil și acapararea prin forță a puterii, așa cum s-a întâmplat în istorie, ci folosesc doar mijloace democratice: dreptul la liberă exprimare și dreptul la vot. Nu ar reprezenta totuși această imigrație o amenințare serioasă pentru siguranța și bunăstarea cetățenilor și a generațiilor viitoare? Ba da, dat fiind că în calitate de cetățeni ai României ei ar putea înclina balanța politică în sensul adoptării unor politici potrivnice bunăstării.

Așadar, creșterea populației prin adăugarea unor persoane care formal se integrează în viața socială dar rămân fundamental opuse valorilor respectivei societăți este un lucru benefic? Să ne întrebăm:  libera imigrație, așa cum este ea practicată de UE, nu cumva schimbă ideile, mediul social și cultural în Europa, și, mai apoi, politicile publice? Cu ce ideologie vin imigranții? Cu ce valori?

Copii arme

Dacă importul cultural efectuat implicit cu ocazia imigrației este mai degrabă potrivnic ideologiei care a stat la baza dezvoltării capitalismului, iar noi vrem să păstrăm acest sistem, atunci libera imigrație nu este o idee bună. De fapt, nu este o politică liberală, în ciuda a ce spune cineva ca Jeffrey Miron. Dacă schimbarea ideologică prilejuită de sosirea imigranților este potrivnică proprietății private, economiei de piață și libertății antreprenoriale, atunci politica de liberă imigrație este anti-capitalistă. Iar o politică de deschidere a granițelor, pe banii noștri dar fără voia contribuabililor, echivalează cu una de integrare forțată, precum strămutările operate de Stalin.

Desigur, în situațiile concrete cu care ne întâlnim în viață, lucrurile sunt mai nuanțate și un verdict nu este ușor de dat. Adesea imigranții sunt persoane disperate în căutarea unui adăpost sau tineri care vor doar să învețe carte. Verdictul nu poate fi științific sau filosofic, ci doar politic. Din păcate nu trăim într-o societate autentic liberală, în care vreun imigrant să ceară acordul localnicilor înainte a folosi drumurile acestora. Infrastructura este publică, a tuturor și a nimănui! Decizia aparține politicienilor. Iar aceștia pot deschide sau închide granițele cu aceeași nepăsare cu care ne iau banii prin taxe.

Înainte a încheia să observăm o stranie coincidență: imigrația contemporană este agravată tocmai de politica anti-liberală dusă de statele semi-socialiste occidentale, care oferă o gamă largă de privilegii – așa-zisa “asistență socială”. Milton Friedman se opunea liberei imigrații tocmai din acest motiv:

“Există un motiv pentru care libera imigrație, așa cum am avut-o până în 1914, nu este posibilă astăzi. De ce nu? Pentru că una este să ai libera imigrație în căutarea unui loc de muncă și alta este să ai imigrație pentru obținerea unor beneficii sociale.”

În plus, statele dezvoltate au dus în străinătate o politică de agresiune tipic imperialistă. Se poate susține ideea că refugiații de astăzi sunt, de fapt, nefericitele „pagube colaterale” ale imixtiunii unor state peste alte state. Dacă, prin politica externă intervenționistă, guvernele occidentale subvenționează războiul din unele țări africane sau din Orientul Mijlociu, atunci este inevitabil să ne confruntăm cu probleme umanitare și cu valuri de refugiați. Oare interesele acestora nu ar fi mai bine servite dacă guvernele occidentale:

  • Nu ar mai vărsa atâta „asistență publică nerambursabilă” – adică bani pentru clientela politică a dictatorilor locali – care condamnă țările sărace la sărăcie perpetuă?
  • Nu ar mai furniza arme și sprijin diverselor grupuri de interese care încearcă să ocupe puterea politică? Nu ar mai interveni militar pentru schimbarea guvernelor?
  • Nu ar mai extrage rente din partea economiilor locale prin exploatarea monopolistă a resurselor naturale ale acestora?

sursa: LOgica Economică

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: