Acum vreo două luni de zile l-am întrebat pe domnul primar din Sfântu Gheorghe, Antal Árpád András, într-o ședință de Consiliu Local, dacă și când se va repune steagul României pe clădirea Primăriei din oraș. Evident, mă refeream la drapelul de pe turla clădirii, simbol al eliberării primului oraș din Ardeal, în cel de-al doilea război mondial. Dânsul mi-a spus că încă lucrările la clădire nu sunt finalizate și că steagul României va fi pus fără îndoială la intrarea în instituție, așa cum prevede legea. N-am dorit să intru atunci într-o polemică pe acest subiect, mai ales că nu vedeam o rezolvare decât în momentul finalizărilor lucrărilor de reabilitare, schelele fiind încă pe clădire. Acum, lucrările sunt gata. Iar răspunsul domnului primar, a luat o nouă turnură, acesta susținând că acolo nu mai poate fi sub nici o formă arborat și că să se caute o nouă clădire în oraș, sugerând Consiliul Județean sau Prefectura.
Încă de la începutul intrării mele în politică am spus clar că nu vreau să mă raportez ca un politican de tip 3S (”steaguri, străzi, statui”), unul dintre acei mulți și ineficienți oameni politici care au urlat ”ca din gură de șarpe” de o parte și de alta a baricadei, trântind o mulțime de uși, dărâmând o grămadă de poduri, refuzând discuția și colaborarea dintre români sau maghiari, ba chiar dimpotrivă.
Și totuși, au fost momente când am fost nevoit să iau atitudine și pe aceste delicate subiecte, dar n-am vrut să fie definitorii pentru ceea ce îmi doream să transmit comunității. Am încercat de fiecare dată să fiu echilibrat și să văd incompetența și reaua-voință în ambele tabere, neapărând niciodată pe cineva pornind de la etnia sa, chiar dacă asta mi-a adus din partea ultranaționaliștilor atributul de ”trădător”. Da. Cu mândrie am spus adesea că eu nu pot să apăr un ”prost, doar pentru că e de-al nostru” sau să ne protejăm incompetenții doar pentru că sunt români. Așa cum sunt convins că gândesc toți oamenii cu o minimă considerație și bun simț.
Rețeta clasică pentru ca ultranaționalismul să recâștige teren
Și de data aceasta, lucrurile îmi par destul de grave și cred că ar trebui să reintre rapid pe făgașul normal al dialogului și al conlucrării, deoarece situația apărută chiar poate degenera. Starea în comunitate este departe de a fi tensionată, asta doar ”mințile înfierbântate”, de o parte și de alta, o simt și chiar și-o doresc. Pentru că atunci vor redeveni importanți, momentan aflându-se undeva în catacombele vieții publice. Din fericire pentru noi toți. Dar, nici colaborarea nu se mai vede cu ușurință. Dintr-un motiv extrem de simplu și obiectiv: majoritățile UDMR atât în Consiliul Județean, dar și în Consiliul Local Sfântu Gheorghe sunt zdrobitoare, de peste 50%. Ceea ce a dus la o limitare masivă a dialogului, indiferent de teme. Siguranța afișată de liderii locali ai UDMR și aruncarea din ce în ce mai mult în derizorii a aleșilor românilor, nu a putut face decât bine pentru extremiștii din ambele tabere și rău celor care mai cred încă în puterea dialogului, a dezbaterilor cu argumente, a negocierilor.
Dintr-un motiv care-mi scapă deocamdată, domnul Antal Arpad, un primar tânăr, care a avut un prim mandat de succes, cu reușite vizibile pentru comunitate, a început să alunece ușor-ușor pe această pantă a măsurilor luate fără consultări, a lucrurilor ”impuse”, a situațiilor ”fără ieșire” în care se bagă din ce în ce mai des în ultima vreme. Nu-mi place să generalizez pripit și nici să etichetez prea rapid, dar faptul că domnia sa își leagă din ce în ce mai des numele de subiecte cu iz naționalist, nu este deloc de bun augur pentru orașul nostru. Adesea am criticat mass-media, mai ales centrală, pentru preluarea doar a știrilor negative din zona noastră, pentru inflamarea fără rost a unor situații marginale sau scoase din context, pentru promovarea unor indivizi deloc reprezentativi, dar vocali într-un mod demn de o cauză mai bună.
Și totuși, declarațiile recente ale domnului primar Antal despre drapelul național nu sunt doar lipsite de tact și politețe. Ele dau dovadă cel puțin de o necunoaștere a realității, comparabilă poate doar cu celebra gafă făcută de Băsescu când a intrat într-o seară în direct la un post de televiziune ”să-l urecheze” pe Arafat, ulterior grevele de susținere a poziției acestuia ducând la căderea Guvernului Boc și la o scădere dramatică în sondaje a fostului președinte. Vi se pare că exagerez? Stați să vedeți desfășurarea ulterioară a evenimentelor…
Cum Dumnezeu să nu realizezi că dai realmente o palmă întregii comunități românești, desconsiderând un simbol esențial cum este drapelul țării? Și asta mai ales când vorbești adesea de importanța drapelului secuiesc pentru comunitatea maghiară? Pot să-l suspectez de multe lucruri pe domnul primar, dar de prostie, niciodată. Asta mă face să cred pe de o parte că domnul primar realizează pierderea de popularitate în urma multor decizii eronate, mai ales în domeniul infrastructurii din oraș și atunci mizează pe cartea facilă a naționalismului, să nu uităm cât de bine a funcționat această carte la fostul primar – Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace! Sau pe de altă parte că domnia sa țintește un post superior, de președinte la Consiliul Județean sau chiar în ierarhia națională a UDMR, astfel încât are nevoie de un nou front pe care să-și etaleze ambițiile. În ambele perspective este păcat că începe să renunțe la varianta de afirmare pozitivă, cu proiecte și programe realizate cu și pentru întreaga comunitate, un gând care mi-aduc aminte că ne-a făcut de multe ori să trecem peste anumite neînțelegeri și să încercăm să proiectăm mai bine viitorul acestei comunități.
Optimistul din mine trăiește cu speranța că lucurile nu vor scăpa cu totul de sub control, deoarece este atât de greu să reconstruiești într-un asemenea caz, dar realistul din mine îmi spune că poate lucrurile sunt mai complicate și interesele mai mari decât îmi pot imagina… Din păcate.
Mădălin Guruianu. Consilier Local PNL Sfântu Gheorghe
sursa: FB
Radu Zlati 
Comentarii recente