B. Glăvan, (Logec): Interzicerea fumatului din perspectivă liberală

antifumat1Vlad Petreanu a scris un foarte consistent articol care combate criticile celor necăjiți de legea anti-fumat.Alexandru Cojocaru critică la rândul său toate observațiile lui Vlad Petreanu. Am decis să reproduc aici aceste texte, deoarece lupta de idei se duce pe tărâm liberal, adică între două persoane care vor să protejeze drepturile și libertățile fundamentale, ceea ce o face cu atât mai interesantă și mai educativă.

1. Ii discriminează legea pe nefumători?

VP: Nu, discriminarea e faţă de de nefumători, pentru că libertatea ta se opreşte unde începe a celuilalt. Fumatul este un viciu dobândit, nu o necesitate fiziologică, aşa cum e simplul act al respiraţiei. Când fumează, un fumător îl obligă şi pe cel de lângă el, care nu vrea să fumeze, să inhaleze fum… Deci fumătorul este cel care încalcă libertatea nefumătorului, nu invers.

AC: Corect, de aceea putem vorbi de agresiunea unui fumator atunci cand isi aprinde tigara in fata mea pe strada, sau a vecinului de langa care fumeaza pe casa scarii. Nu intrun bar care nu este al meu si in care nu ma obliga nimeni sa merg.

2. De ce nu se duc nefumătorii în alte cârciumi?

VP: Adică dacă soţul fumează şi soţia nu, nu pot merge împreună la restaurant? Dacă vrei să duci copilul la cofetărie, şi copilul nu fumează, îl laşi afară, legat de clanţă, cum faci cu câinele, sau cum? Adică nefumătorii trebuie să se ducă în cârciumi speciale, în rezervaţii, doar pentru că fumătorii nu pot să iasă 5 minute pe oră în faţa localului, la o ţigară?… În plus, ideea de a interzice accesul unor cetăţeni în anumite restaurante, doar pentru că nu au un viciu aparte, este o aberaţie. Fumătorilor nu li se interzice să meargă la restaurant – li se interzice doar să fumeze înăuntru. Nici în autobuze nu e voie să se fumeze, nici în avioane, nici în cabinetele medicale, nici în multe birouri, deci nu e vreo mare noutate.

AC: Daca sotia insista sa mergem la concert iar mie imi face rau sunetul tare, obligam trupa sa cante mai incet?… Barurile nu au fost inventate in lumea asta pentru nefumatori. Au fost deschise tocmai ca oamenii sa se intalneasca la un pahar de alcool si un tutun. Daca nu va convine, aveti dreptul sa deschideti un local pentru nefumatori.

3. De ce nu se fac atunci spaţii separate pentru fumători şi nefumători?

VP: Simplu spus, pentru că nu funcţionează, asta era prevederea de până acum, pe care nimeni n-a respectat-o (iar grupurile de prieteni nu se separă după criteriul fumatului, nefumătorii sfârşesc întotdeauna pe lângă fumători, pentru că aceştia nu vor să iasă afară la fumat… Apoi, ideea de a construi “cutii de sticlă” în interiorul unui restaurant… unde să se ducă fumătorii doar ca să nu mai facă doi paşi până la ieşirea din clădire, este nu doar ridicolă, ci şi anti-economică.

AC: Sunteti patron sau manager de local? Ati incercat si nu a mers? Plus opinia dumneavoastra nu are logica. Fiind nefumator, prefer ca fumatorul sa faca doi pasi si sa fumeze in acel acvariu decat sa iasa afara si sa imi fumeze in nas pe trotuar.

4. Cârciumile sunt proprietăţi private, ce treabă are statul să reglementeze înăuntrul lor?

VP: Fireşte că are treabă. Sunt proprietăţi private cu acces public, activităţi comerciale, trebuie respectate nişte reguli şi anumite legi. Cârciumarii nu pot vinde orice, mâncarea nu poate fi alterată, de pildă – ăsta e cel mai simplu exemplu dintr-o listă foarte lungă de obligaţii legale – şi nici nu-şi pot otrăvi clienţii cu aerul dinăuntru, poftim.

AC: Amestecati capre cu oi. Daca ospatarul spune ca ma serveste cu carne de porc sanatoasa si comestibila si imi prajeste o carne alterata si infectata in urma careia ma imbolnavesc, atunci inseamna ca m-a otravit. Daca ospatarul spune ca ma serveste cu carne alterata si infectata si eu accept, este treaba mea. La fel si atunci cand intrun intrun local pe usa caruia scrie “in acest local se fumeaza”.

6 (5 lipsește)Dar dacă patronul vrea să declare că spaţiul lui este exclusiv pentru clienţi fumători?

VP: Problema e că angajaţii ar trebui să fie şi ei, obligatoriu, fumători, ceea ce înseamnă condiţionarea locului de muncă de un viciu. Ce faci dacă se lasă de fumat, îl dai afară? Asta e discriminare pe piaţa muncii, nu poţi refuza angajarea cuiva pentru că nu fumează.

AC: Discriminare este fata de patron, proprietar al propriului local, atunci cand il obligati sa isi desfasoare activitatea asa cum doriti dumneavoastra si nu asa cum doreste el. Barmanul stie de la inceput care sunt conditiile, nu ii da nimeni in cap. Localul este proprietate privata a patronului, nu a barmanului. Barmanul are tot atatea drepturi asupra localului patronului cate drepturi are localul patronului asupa proprietatii barmanului: nici unul.

7Patronii vor da faliment cu legea asta

VP: Pur şi simplu nu-i adevărat. În ţările în care s-a adoptat legislaţie de acest gen (majoritatea ţărilor UE) nu s-a constatat acest efect.

AC: Ramane de vazut cat se va aplica si cati o vor tolera.

8Să se interzică şi alcoolul, că şi alcoolul îmbolnăveşte!

VP: Mai întâi că nu interzice nimeni fumatul în sine, ci doar fumatul în anumite locuri. Şi consumul de alcool e interzis în anumite condiţii şi în anumite locuri, deci comparaţia nu ţine. Apoi, când cineva bea lângă tine, asta nu înseamnă că te forţează şi pe tine să bei, aşa cum se întâmplă când fumezi şi tu, pasiv, pentru că ai un fumător lângă tine.

AC: Din interdictie in interdictie o sa ajungem sa ni se reguleze si cum ne regulam la noi in dormitor. Domule autor, un principiu exista sau nu. Proprietatea privata si libertatea exista sau nu. Daca renuntati la 1% din principiul proprietatii private pentru o exceptie oarecare, ati renuntat in totalitate la principiu. Iar cutia pandorei este deschisa. Exact cum ati scris: poate ar trebui sa se interzica si asta, si poate si asta, si de ce nu si asta. Pana atunci cand va veti trezi asuprit de intedictii, victima propriei lipse de principii. Si nu veti avea autoritatea morala sa fiti frustrat. Doar sunteti de acord ca statul, sau majoritatea, sau grupul social “autorizat moral sau legal” sa impuna interdictii.

9Dacă eu vreau să-mi fac mie rău, ce-are statul cu mine?

VP: N-are nimic cu tine. Nu te opreşte nimeni să fumezi, dacă vrei, doar să nu-i obligi şi pe alţii s-o facă. Pe de altă parte, poate că fumătorii ar trebui să plătească asigurări de sănătate mai mari, dacă tot au un viciu care provoacă boli grave, al căror tratament, uneori doar paleativ, costă enorm. E o dezbatere, nu?

AC: Este o dezbatere, am facut calculul. Fumatorii sunt contributori net la sanatatea nefumatorilor. A se lua fumatorii f, a se inmulti cu cantitatea medie de pachete de tigari pe zi * 365. A se inmulti cu procentul din pachetul de tigari reprezentand alte taxe decat TVA / 100. A se considera bolile cauzate de fumat la mia de fumatori si a se extrage suma totala platita pentru fumatori in tratarea cestor boli. Ati fi surprins ca fumatorii isi platest inzecit tratamentul. Mai mult decat atat, faptul ca avem un sistem obligatoriu de contributii si ca dumneavoastra sunteti obligat sa platiti pentru sanatatea fumatorilor nu este din vina fumatorilor ci din vina celor care sustin acest sistem. Mai intai ii va auto-obligati sa contribuiti la sanatatea fumatorilor apoi ii obligati pe fumatori sa nu mai fumeze? Frumos ar fi sa va scot cu forta zilnic la o ora de mars si duminica la ceva fitness sau un mers pe munte ca sa fiti sanatos ca mine si sa nu platesc pentru riscul dumneavoastra crescut la boli? (imi cer scuze daca sunteti sportiv, ii voi schimba remarca la persoana a treia catre cei mai multi, care nu fac sport).

10. Mă doare-n başcheţi de toate argumentele logice, eu vreau să fumez oriunde, iac-aşa!

VP: Păi singurul răspuns pentru o asemenea bătaie din picior este “nu se mai poate”.

AC: Veti fi suprins in cate locuri se va continua sa se fumeze. Dumneavoastra veti bate din picior si vi se va spune “uite ca se poate”.

fumat

***

Ca economist aș vrea să adaug următoarele lucruri. Fumatul este un exemplu de manual în problema externalităților negative – adică ale acelor acțiuni care impun costuri terților, costuri pe care inițiatorul acțiunii respective (fumătorul) nu le suportă și nu le ia în considerare atunci când comite acțiunea. Fumatul afectează bunăstarea nefumătorilor, prin definiție.

Această constatare reprezintă motivul pentru care se supra-impozitează consumul de țigări (accize) – tocmai pentru “a internaliza externalitățile”, adică pentru a-i pune pe fumători să plătească pentru răul pe care îl fac societății. O situație similară o întâlnim la carburanți. De ce avem accize la carburanți? Teoretic, pentru a-i pune pe șoferi să plătească pentru poluarea pe care o fac atunci când șofează. Să plătească, desigur, proporțional cu poluarea.

Internalizarea prin impozitare este doar o modalitate de soluționare a problemei externalităților negative. Dacă ne gândim cu atenție vedem că ea are slăbiciuni mari și, sincer, nu poluarea este principalul motiv pentru care statul impune accize fumătorilor și șoferilor, ci interesul pentru a colecta biruri pe o piață cu o cerere relativ inelastică. Să observăm însă că supra-taxarea fumatului și legea anti-fumat sunt măsuri redundante, la fel cum sunt acciza și supra-acciza de 7 cenți la benzină. Dacă interzici fumatul, pentru ce-l mai impozitezi? Dacă ai pus o dată un bir special pe carburanți, pentru ce mai pui încă unul? Ce vreau să spun este că, în logica atenuării pierderii de bunăstare provocată de fumat ar trebui să avem o singură măsură, nu șapte. Existența mai multor taxe sau reglementări simultan ilustrează fenomenul de supra-reglementare, care a devenit poate mai bine cunoscut zilele astea datorită legii care prevede limitarea numărului de câini la stână. Supra-reglementarea este o consecință naturală a intervenționismului, procesul prin care libertatea cetățenilor este îngrădită gradual, iar persoanele de orientare liberală ar trebui să ia atitudine împotriva ei, măcar înainte de a susține o nouă reglementare. Ar fi fost o dovadă de onestitate politică să vedem că interzicerea fumatului este însoțită de eliminarea accizei la țigări, dar să nu fim naivi!

Economiștii știu că existența externalităților se datorează proastei definiri a drepturilor de proprietate. Poluarea, de exemplu, se produce doar fiindcă nu putem fi stăpâni pe aerul înconjurător. Eu nu am cum să îngrădesc aerul deasupra curții mele și să împiedic astfel particulele de funingine din atmosferă să aterizeze pe rufele abia spălate și întinse pe sârmă la uscat.

Așadar, soluția varitabilă – și eficientă și sănătoasă moral – o reprezintă încercarea de a defini corespunzător (mai bine, atât cât se poate) drepturile de proprietate. Manualele de economie abundă de exemple. Foarte important este însă să înțelegem că clarificarea drepturilor de proprietate se produce abia atunci când ea devine relevantă pentru societate, sau abia atunci când poluarea devine cu adevărat deranjantă. Adevărul este că externalitățile sunt prezente la tot pasul. Orice acțiune umană creează externalități, pozitive sau negative. Nu există acțiune umană fără externalități. Dar asta nu înseamnă automat că ar trebui să reglementăm fiecare aspect al vieții! Doar atunci când externalitățile devin cu adevărat supărătoare societatea găsește soluții la problemă – fiindcă așa funcționează piața: “ai o nevoie și ești dispus să plătești pentru ea? Acuși te servesc!” Revenind la comparația cu oieritul, inventarea sârmei ghimpate a facilitate delimitarea clară a drepturilor de proprietate în “Vestul Sălbatic” și a rezolvat disputele dintre cowboy-i.

Ideea înființării de localuri speciale pentru nefumători sau ideea de a scrie la poartă condițiile de acces reprezintă o rezolvare excelentă a problemei în discuție. Dacă un nefumător știe că, intrând într-un restaurant, va întâlni fumători, atunci înseamnă că prin propria sa preferință demonstrată el câștigă în bunăstare (costul suportării fumului de țigară este mai mic decât beneficiul adus de socializarea cu prietenii). Deci asta înseamnă că fumatul nu-i impune costuri relevante. Iar dacă el crede asta, atunci de ce vine statul să-i spună – “Lasă că știu eu mai bine ce este bine pentru tine!”???

Pe această problemă s-a pronunțat și Florin Cîțu:

Citu

Păcat că în Parlament se votează legi fără ca inițiatorii lor să aibă habar de teoria economică și fără să înțeleagă semnificația anumitor fenomene, fără să despartă cauza de efect. Să reflectăm așadar un pic mai mult.

sursa: Logica Economică

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , ,

3 comentarii pe “B. Glăvan, (Logec): Interzicerea fumatului din perspectivă liberală”

  1. World of Solitaire 31 Decembrie 2015 la 7:14 PM #

    De câte ori susțin o inepție, logica mea și a acoliților de ocazie este infailibilă.
    Pretext pentru umbrirea Parlamentului, în partea care ne lezează.
    Sursa s-ar putea numi lejer, Ilogica Economică.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: