Guvernul tehnocrat condus de către domnul Dacian Cioloș a retras, ieri, proiectul Ordonanței de Urgență privitor la salarizarea unitară în sistemul bugetar.
Salut această decizie, dar nu pentru că domnii tehnocrați au descoperit, brusc, că nu există resurse financiare pentru aplicarea unei noi legi a salarizării. Și, în context, mi se pare cu totul ciudată afirmația purtătorului de cuvânt al Guvernului conform căreia Guvernul nu este autorul Bugetului, ci doar administratorul acestuia: dimpotrivă, îmi aduc aminte că în decembrie 2015 am votat un Buget al cărui autor a fost exact acest guvern. Care, pur și simplu, ar fi trebuit să decline sarcina alcătuirii unei noi Legi a Salarizării, dacă știa că nu are resursele necesare implementării ei.
Altul este însă motivul principal pentru care salut decizia retragerii acestei OUG. Și anume faptul că, în ceea ce privește salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, proiectul era doar o imensă batjocură – ducând nu la mărirea veniturilor acestei categorii socio-profesionale (care nici acum nu se bucură de o recunoaștere pe măsură a importanței ei) ci chiar, în anumite cazuri, la reducerea acestora.
Mi se pare inacceptabil ca învățătorul sau educatoarea la început de carieră să fie salarizați cu salariul minim pe economie; ca aceia care pun pentru prima dată în mâna unui viitor cetățean al țării instrumentul de scris să aibă salariul egal cu personalul de întreținere și curățenie a toaletelor. Dacă atât a putut Ministrul Finanțelor Publice, dacă asta a dorit Ministrul Muncii și asta a acceptat Ministrul Educației, atunci cu toții se pot lua de mână și să ceară iertare învățătoarelor care i-au învățat pe acești tehnocrați abecedarul. Poate acele doamne, dacă mai trăiesc, răbdarea și bunătatea întruchipate, îi vor ierta. Celelalte cadre didactice, mă tem însă, nu.
Deputat PNL,
Radu Zlati
Radu Zlati 
Comentarii recente