PNL după alegerile locale 2016 (III): Povești, povești…

Concluziile articolului anterior:

• La București fuziunea a fost întârziată din punct de vedere administrativ-organizatoric, în concluzie candidații Partidului Național Liberal nu au fost susținuți de către propriile organizații (toate bicefale…) cu toată forța umană și materială disponibilă.

• La București fuziunea nu a fost un succes din punct de vedere motivațional, unii membrii sau simpatizanți (PNL sau PDL) nefiind nici acum, dintr-un motiv sau altul, de acord cu ”Noul PNL” – pe acest motiv, respectivii fie au boicotat munca de campanie și votul, fie au votat împotriva PNL, tocmai datorită fuziunii sau coloraturii politice din trecut a candidatului PNL.

Cele două motive interne prezentate mai sus își pot avea rezolvarea atât prin accelerarea procesului de fuziune, cât și prin punerea în evidență a aspectelor pozitive ale fuziunii sau eliminarea (desigur, pe cât se poate) a fricțiunilor dintre facțiunile existente azi în cadrul PNL. Se pot imagina și alte mijloace prin care fuziunea să nu fie doar una administrativă, ci și acceptată de către câți mai mulți dintre membri și simpatizanți.

Dar, după mine, cele două aspecte nu sunt esențiale, deși au avut un rol important în eșecul colegilor bucureșteni.

Problema cea mai importantă, într-un proces electoral, este problema pieței: întâlnirea cererii cu oferta. Nu mă voi referi la oferta umană – candidații pe care PNL i-a lansat la București, fie pentru Primăria Generală fie pentru sectoare au, fiecare, calități și defecte, dar în general vorbind, ca echipă propusă pentru primării, consider că oferta PNL a fost mult superioară celei a celorlalte partide, și în mod sigur peste oferta PSD.

Mă voi referi la mesajul/mesajele PNL, adică la oferta partidului. Căci dacă ceri voturile electoratului (în primul rând a celui propriu, apoi a celui nehotărât și mai în urmă chiar a electoratului care ar avea, potențial, alte preferințe) este ca și cum vi cu mâna întinsă. Dar, de la Dinică citire, ”mâna întinsă care nu spune o poveste…”

Timpul scurt și foarte scurt pe care unii candidați liberali l-au avut la dispoziție înainte de începerea campaniei electorale și restricțiile legale ale acesteia a făcut ca majoritatea electoratului să nu fie la curent cu programele candidaților (”poveștile” fiecăruia dintre ei). În acest caz, ceea ce a contat a fost povestea cea mare, mesajul/mesajele pe care PNL le-a lansat în ultimii ani.

Aici, în partea poveștii de partid, PNL a avut un insucces major. PSD a fost constant cu sine, a promis ce și cum a promis în alte campanii electorale, unui electorat pe care îl cunoștea prea bine și care se recunoștea în candidații PSD. USB, prin vasul său amiral, Nicușor Dan, a fost de asemenea stăpân pe povestea pe care o spune de vreo opt ani. Între spusele candidaților USB și faptele lor (sau non-faptele, pentru că acești candidați erau cu toții figuri politice noi, deci nu aveau ce deconta din punct de vedere politic) nu erau discrepanțe.

Dar care a fost marea poveste a PNL din ultimii ani? Nici una sau mai multe, o galimatie greu de digerat pentru electoratul liberal, exigent cu cei care îl reprezintă. De exemplu, de doi ani încoace liderii PNL prezintă electoratului tezele privitoare la Justiție pe care le enunța până în 2014 fostul Președinte Băsescu; în timp ce opiniile pe tema Justiției ale aceluiași Băsescu, azi, sunt extrem de asemănătoare cu cele ale lui Crin Antonescu de prin 2012-2014.

Dincolo de această întâmplare, remarcabilă în sine, care va fi povestea esențială a PNL, una care să ne mobilizeze electoratul și să ne poarte la victorie în alegerile generale? Pentru că nu am avut una pe care să o povestim la București… Ei bine, în acest moment, nici una.

Noi, cei care reprezentăm PNL în raporturile cu electoratul nostru (cel asumat programatic) nu avem povestea potrivită, pentru că ne-am cam uitat statutul și principiile pe drumul cotit al politicii de zi cu zi și, din cauza copacilor, nu mai suntem capabili să vedem pădurea. Dacă suntem întrebați ce am făcut, în ultimii 8 ani de zile, fie pe linia PNL fie pe aceea PDL, pentru micii întreprinzători, pentru mediul de afaceri, pentru variatele elite sau pentru clasa de mijloc, ce am putea spune fără a exagera sau fără a ocoli adevărul? Iar din realizările noastre în favoarea acestui electorat, multe-puține câte sunt, se poate încropi o poveste tot atât de credibilă pe cât de fermecătoare?

Iar rezolvarea acestei probleme majore – ce vom ”povesti” electoratului nostru la alegerile generale din toamna târzie a acestui an, s-ar putea dovedi mai grea decât pare la prima vedere.

PS Da, știu că PNL a avut două teme., două ”povești”: cea anti-PSD și cea anti-corupție. Prima poveste nu a fost una de mare succes: o parte a electoratului anti-PSD (dacă nu cumva chiar liberali de-ai noștri) au considerat că aceeași poveste anti-PSD spusă de către Nicușor Dan suna mai convingător (nu de alta, dar avem o istorie recentă de colaborare cu PSD, pe care unii o chiar regretă). Iar tema anti-corupție a unui partid reformat (cum ne considerăm și ne prezentăm) a fost minată de către nume care au fost atașate PNL (pe drept sau nedrept) de propaganda adversă: Scripcaru, Florea sau Gutău în provincie, Chiliman și Piedone la București.

alte articole pe aceeași temă:

• PNL DUPĂ ALEGERILE LOCALE 2116 (I): PLUS, MINUS?
• PNL DUPĂ ALEGERILE LOCALE 2016 (II): UNIRE VS TALIBANISM