PNL după alegerile locale 2016 (II): Unire vs talibanism

ZlatiNu este un secret pentru nimeni din cei atenți la mișcările politice: la București, unirea PNL-PDL nu a fost realizată decât cu numele.

Cătălin Predoiu era formal șeful organizației pe capitală dar în fapt nu controla mai nimic (cu excepția aparatului propriu, minimal, din Modrogan). Fiecare sector era și este condus bicefal iar între conducerile colegiale de la sectoare nu erau și nu sunt, cu necesitate, cele mai bune relații. Mai mult – uneori în cadrul aceleiași organizații (PNL ”vechi” sau PDL ”vechi” existau și există tabere gata să exploateze nerealizările celorlate părți). Deci, în bătălia pe sectoare, candidații PNL nu s-au putut bizui 100% de resurselor umane pe care organizația de sector, teoretic, le-ar fi putut pune la dispoziție. De aceea unii dintre candidați, care și-au putut permite, au apelat la resurse externe care, în condițiile noii legi electorale, nu au putut suplini întru totul lipsa de sprijin intern.

Deci o unire a cărei etape, cel puțin la București, nu au fost gândite corespunzător, neglijându-se pericolul (dovedit real) al existenței a (cel puțin) două facțiuni majore în cadrul fiecărei organizații de sector. Iar liderul organizației municipale s-a trezit nu în ipostaza unui cawboy pe un cal nărăvaș, ci a unui călăreț pe un mușuroi de furnici. Este drept, Cătălin Predoiu avea un  proiect pentru transformarea și dezvoltarea organizației municipale de partid, dar nu a avut nici timpul și nici forța de a își impune proiectul.

Dacă pe de o parte avem deci tabere în cadrul acelorași organizații (de sector sau municipală), pe de cealaltă parte constatăm existența unei destul de numeroase categorii de membri (sau doar simpatizanți) de partid care nu acceptă nici azi unirea PNL-PDL. Persoane cărora li se pare că prin unire au fost întinate nobilele idealuri ale liberalismului și că azi PNL nu este decât o formă de mascare a pedelismului. Această categorie, deloc puțin numeroasă, a fost gata să se mobilizeze pentru unii dintre candidați (considerați ca fiind ”liberali adevărați”) dar mai degrabă a preferat să nu se implice, sau chiar să voteze alți candidați decât cei propuși de către PNL.

Din păcate conducerea centrală nu a făcut mai nimic pentru a accelera procesul de unificare la București (opinia mea este că graficul fuziunii nu a fost corect conceput, încă din startul procesului de unificare), și absolut nimic pentru a liniști temerile celor pe care i-am numit talibanii PNL. Temeri cum că partidul ”lor” este capturat din mers de către foștii lideri PDL – mai activi, mai uniți, mai concentrați pe obiective. Iar rezultatul acestei situații s-a reflectat în voturile obținute de către Predoiu și echipa sa (de altfel foarte rar cele 7 persoane s-au arătat lumii ca o echipă!) care nu se suprapun nici măcar cu ceea ce numim electoratul captiv al celor două componente ale ”noului PNL”. Dar mai sunt și alte cauze ale eșecului… voi încerca să le prezint în celelalte articole.

PS Întâmplător sau nu, le spun talibanilor PNL (cu unii dintre aceștia împărtășesc o veche amiciție), exact candidații ”adevărați liberali” au avut scorurile cele mai mici pe capitală. Fără comentarii.

alte articole pe aceeași temă:

Anunțuri

Etichete:, , , , , ,

4 comentarii pe “PNL după alegerile locale 2016 (II): Unire vs talibanism”

  1. pozeDECAT 8 Iunie 2016 la 10:16 PM #

    Dupa cum am tot comentat la dvs, rezultatul era unul asteptat. „Adevaratii liberali” (daca mai exista asa ceva) au fost pedepsiti pe pentru miscarea imorala cu PDL, blatul cu PSD pe multe chestiuni de urbanism de interes pentru rechini imobiliari si nu numai. Toate astea, s-au dovedit la vot caci mesajul USB a fost preluat ca atare de votanti. Sa vina acum venerabilul domn Quintus si sa spuna ca este mahnit de cate voturi a putut lua USB … iertat sa-mi fie dar asta pare ca ne sugereaza ca nu mai exista niciun contact cu realitatea. E ca si cum ai mustra oamenii ca nu vad cat de frumos si destept esti ca partid, fireste, asta fiind o opinie ce pare tot mai mult una strict interna a partidului. Zic asta si pentru ca pare ca ati fost fraieriti precum in fabula cu corbul si vulpea de niste case de sondaj care-l dadeau (oare?) pe Predoiu drept om cu sanse, indreptatit sa-i ceara lui Nicusor sa se retraga pentru ca sa nu castige Firea. Ce v-am spus eu fara nicio casa de sondaj s-a intamplat intocmai, ba cu peste masura daca e adevarat ce am inteles ca a iesit in consiliul general la Bucuresti (abia m-am intors in tara in aceasta dupa-amiaza). Deci eu am avut dreptate si nu dvs. in evaluarea starii de spirit si a orientarii electoratului.
    De aceea imi permit sa va contrazic si de aceasta data. Nu frictiunile interne sunt motivul pierderii crancene suferite de PNL in Bucuresti. Motivul sta intr-o nemultumire acumulata in electorat (in special cel tinta specific PNL – oameni care inteleg ce li se intampla) in lung timp si care s-au transformat intr-o neincredere cronica. Dublat de prestatii primitive precum cea a dnei Pocora care se lupta cu monumentele in campanie. Faptul ca a iesit cu un minuscul scor numai pe locul trei dovedeste o data in plus ca oamenii nu par sa aprecieze pornirile tipice de rechin imobiliar (in acest caz, insasi primaria de sector e un rechin imobiliar in cazul Malaxa).

    Apreciază

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. PNL după alegerile locale 2016 (III): Povești, povești… | Radu Zlati - deputat de Gherla - 8 Iunie 2016

    […] PNL DUPĂ ALEGERILE LOCALE 2016 (II): UNIRE VS TALIBANISM […]

    Apreciază

  2. PNL după alegerile locale 2016 (IV): Cuvântul și fapta | Radu Zlati - deputat de Gherla - 9 Iunie 2016

    […] PNL DUPĂ ALEGERILE LOCALE 2016 (II): UNIRE VS TALIBANISM […]

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: